De ce Ucraina alege Europa

La şapte săptămâni până la summit-ul de la Vilnius, Kievul multiplică semnele de bună voinţă pentru a încheia un acord de asociere cu UE. Ironia istoriei, preşedintele Ianukovici, prezentat adesea ca prorus, este artizanul acestei politici.

În faţa presiunii politice şi economice ruse, Kievul a luat ferma direcţie a unei apropieri strategice de UE. Guvernul a confirmat în unanimitate Acordul de asociere şi de liber schimb negociat cu UE. La începutul lui septembrie, preşedintele ucrainean Viktor Ianukovici s-a adresat deputaţilor ucraineni să adopte legile necesare semnării şi ratificării Acordului de asociere cu UE. Rada Supremă s-a pus imediat pe lucru.

Acum zece ani, în timpul Revoluţiei oranj, cine ar fi putut crede că Ianukovici şi principalul său sprijin financiar, cel mai bogat om din Ucraina, Rinat Ahmetov, va deveni „forţa motrice” spre UE? Puţini. Fără nicio îndoială, raţiunea determinantă a acestora nu sunt nici valorile civilizaţiei europene şi încă mai puţin patriotismul ucrainean, ci interese pragmatice combinate cu un echilibru chibzuit al costurilor şi profiturilor.

Mai mult, se spune că, pe moment, grupurile de afaceri ale lui Rinat Ahmetov lucrează intens cu marile companii europene influente ca acestea să facă, la rândul lor, presiune asupra guvernelor lor pentru a nu bloca semnarea acordului de asociere cu Ucraina.

Viktor Fiodorovici Ianukovici are de azi înainte un nou nume, „Vector Fiodorovici”, făcându-se aluzie la discursurile sale în care afirmă în permanenţă că Ucraina a ales deja vectorul integrării europene. Dar cum se explică atitudinea actuală a Kievului şi a marilor grupuri economice?

Oamenii de afaceri kazahi şi bieloruşi vorbesc despre acest lucru din ce în ce mai deschis. În cadrul Uniunii Vamale Eurasiatice, întreprinderile ruse, în incapacitatea lor de a concura cu societăţile moderne europene şi americane, aplică protecţionismul intern şi îndepărtează de pe piaţă întreprinderile din acelaşi sector ale altor ţări membre ale Uniunii Vamale.

Concesiune bilaterală

Problema are o importanţă deosebită pentru Ucraina, deoarece întreprinderile acesteia sunt concurentele directe ale celor din Rusia, în special în sectoarele agro-alimentar, chimic, al construcţiei de automobile şi metalurgic.

Un alt factor care reţine actuala elită politică şi economică să adere la Uniunea Vamală Eurasiatică este absenţa un asigurări legale şi politice în urma aderării la acest bloc comercial. Şi chiar dacă industria ucraineană este dependentă de preţul la gaz şi acesta reprezintă un atu al Moscovei în relaţiile sale cu Kievul, documentele de aderare la Uniunea Vamală nu garantează sub nicio formă furnizarea de resurse energetice la preţul pieţei interne ruse.

Problema încrederii mutuale are o importanţă deosebită în relaţiile dintre Rusia şi Ucraina. De mai multe ori, Ianukovici s-a simţit trădat de Rusia. Aşa-zisele acorduri de la Harkov din 2010 i-au lăsat acestuia un mare resentiment. În schimbul prelungirii staţionării bazelor militare [ruse] la Sevastopol, preşedintele Ianukovici, ales printr-un scrutin liber, a reuşit să negocieze o reducere importantă a preţului la gaz. Însă formula de calcul prezentată de Gazprom a transformat acest acord într-un fiasco total pentru preşedintele ucrainean. Ucraina plăteşte acum unul dintre cele mai ridicate preţuri din Europa.

Trebuie de adăugat că atitudinea proeuropeană a preşedintelui consolidează popularitatea sa în vestul şi centrul Ucrainei, regiuni care îi sunt în general puţin favorabile. Aceasta contează în particular pentru el în vederea alegerilor prezidenţiale din 2015.

Situaţia este paradoxală. Un personaj politic ce promitea încă recent să confere limbii ruse statutul celei de-a doua limbi de stat, fără ideologie, valori afirmate, fără a promova identitatea ucraineană, memoria istorică, care ar consolida suveranitatea ucraineană, poate deveni prin cea mai mare întâmplare omul care va fi prezentat în cărţile de istorie drept liderul care a pus punct politicii „multivectoriale” începută acum 20 de ani şi care a arătat calea integrării ţării în Europa.

Laurynas Kasčiūnas

(După Presseurop.eu, în română de Ilie Gulca)