De ce trebuie să participăm la marşul din 16 septembrie

Numai nişte mincinoşi sau naivi, slabi de minte, ar putea nega astăzi că hotarul de pe Prut separă acelaşi popor. După ce sârma ghimpată a fost scoasă în sfârşit de pe malul Prutului, a venit timpul să o scoatem şi din capetele noastre. E timpul să ne reîntâlnim, să ne recunoaştem, să ne îmbrăţişăm şi să fim împreună. E anacronic şi de neînţeles de ce mai rămânem separaţi acum, în era comunicării, a globalizării, a satului planetar, în contextul integrării europene, când popoare care s-au duşmănit secole de-a rândul îşi dau mâna ca să construiască împreună un viitor mai bun.

Unirea este un ideal nobil, măreţ, de justiţie istorică. Realizată de înaintaşii noştri în 1918, trebuie doar s-o reconfirmăm, să o repetăm, în mod paşnic, democratic, în condiţiile zilei de azi.

Din punctul nostru de vedere, un marş, am mai spus-o, nu apropie reunirea, rămânând un gest de valoare simbolică, dacă voinţa noastră nu se materializează în acţiuni concrete de ordin cultural, spiritual, economic, politic. Însă nimeni nu are dreptul să interzică aceste gesturi de liberă exprimare, să ameninţe, să arunce cu pietre, să ne spună cine suntem şi ce limbă vorbim. Şi cu atât mai mult, nimeni nu are dreptul să ne alunge, să ne spună să mergem peste Prut. Noi suntem acasă. Acest mesaj îl vom transmite, în mod paşnic, civilizat, românofobilor, forţelor răului, ale învrăjbirii şi dezbinării, care s-au activizat în ultima vreme şi încearcă să ne dicteze din nou, să ne închidă gura. Participarea la marşul din 16 septembrie este un act de demnitate şi libertate a exprimării, în primul rând. (N.N.)