De ce preşedintele Timofti trebuie să renunţe la 400 mii de lei

Preşedintele RM Nicolae Timofti va primi o indemnizaţie unică de concediere, de 400 mii de lei. Aceasta, conform Legii cu privire la statutul judecătorului, art. 26 (4), se plăteşte oricărui judecător demisionat sau pensionat şi este egală cu „produsul înmulţirii salariului său mediu lunar la numărul de ani complet lucraţi în funcţia de judecător”. (Aflând din CV numărul de ani lucraţi, am putea afla salariul mediu lunar al judecătorului Nicolae Timofti.) Dl Timofti a demisionat din funcţia de judecător pentru că a fost ales în funcţia de preşedinte al RM. Legea respectivă, art. 24, alineat 1 (c), spune că un judecător este suspendat dacă „participă la campania preelectorală în calitate de candidat pentru autoritatea publică sau autoritatea administraţiei publice locale şi este ales în aceste autorităţi”. Alegerea însă nu atrage după sine „anularea inviolabilităţii personale şi a garanţiilor materiale şi sociale”.

De unde rezultă că dlui Timofti i se cuvin cele 400 mii de lei. Şi totuşi el a demisionat nu pentru a ocupa o funcţie publică oarecare, ci funcţia supremă în stat, care atrage după sine alte garanţii materiale nu mai puţin consistente. I se cuvin ambele? Legea actuală nu interzice acest lucru. Dar rămânem cu senzaţia unui exces, a unei limite depăşite, deoarece postul de preşedinte în sine ar trebui să fie o recompensă morală pentru orice cetăţean al RM.

Ca să nu mai vorbim despre faptul că, în condiţiile financiare actuale, nu orice judecător îşi poate primi „indemnizaţia unică de concediere” într-un timp atât de scurt.

Paul Borzac