De ce nu a trecut populismul în Franţa

De ce populiştii nu au câştigat scrutinul prezidenţial francez? Deoarece se presupunea că Franţa va următoarea după Marea Britanie şi SUA. După şocurile seismice pe care le-a provocat Brexit-ul şi victoria lui Donald Trump, comentatorii politici îşi fixaseră atenţia asupra scrutinului prezidenţial francez ca următoare potenţială transformare populistă. Dar nu s-a întâmplat. Emmanuel Macron, candidatul centrist şi proeuropean, a învins-o pe Marine Le Pen, candidata formaţiunii extremiste Frontul Naţional, scrie washingtonpost.com.

O bună parte dintre comentatori au explicat eşecul Frontului Naţional datorită faptului că Franţa a fost condusă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial de un regim fascist, regimul Vichy, pe care francezii îl asociază cu antisemitismul.

Totodată, susţin alţi observatori, platforma populistă este mai puţin atrăgătoare în Franţa, o ţară puternic centralizată, care a menţinut varietatea beneficiilor sociale. În pofida prăpastiei dintre săraci şi bogaţi, Franţa păstrează în continuare proporţiile dintre Marea Britanie şi SUA.

În anii 1980, Ronald Reagan în SUA şi Margaret Thatcher în Marea Britanie, ambii conservatori, au început să implementeze reforme menite să stimuleze creşterea economică, inclusiv abstinenţa statului de interveni în procesul economic, privatizarea, comerţul liber, austeritatea fiscală şi suprimarea cheltuielilor bugetare. Unele din aceste idei au fost incorporate în platformele succesorilor acestora şi mai liberali.

Însă Franţa a adoptat doar unele din aceste reforme „neoliberale”. Dar nu a renunţat niciodată la economia de stat, opinează Daniel Stedman-Jones, autor al unui studiu despre neoliberalism. (The Washington Post)