De ce Lupu a ieşit crispat de la întâlnirea cu Barroso? // BOGATU

Vizita lui Jose Manuel Barroso a fost una istorică nu numai pentru faptul că a clarificat perspectivele noastre europene, anticipând viitoarea asociere politică a Republicii Moldova cu UE. A sărit în ochi faptul că el s-a comportat la Chişinău nu atât ca un oaspete, cât ca un părinte al familiei europene, lăudându-şi copiii adoptivi, dar totodată şi trăgându-i de urechi.

Importanţa crescândă a Republicii Moldova pentru UE

S-o spunem pe şleau: voiajul preşedintelui Comisiei Europene, ca şi cele ale Angelei Merkel sau Bronislaw Komorowski, fac parte din categoria vizitelor simbolice ce marchează un teritoriu ca aparţinând unui anumit spaţiu geopolitic. Înalţii oficiali ai lumii libere de la o vreme se înghesuie să vină la Chişinău pentru a întări vectorul lui occidental.

Relaţia noastră cu Bruxelles-ul se bazează, vorba lui Barroso, „pe importanţa crescândă a Republicii Moldova pentru Uniunea Europeana”. Aceste cuvinte spun totul despre planurile UE faţă de teritoriul din stânga Prutului.

Chişinăul contează pentru UE aşa cum contează pentru un bun gospodar un mic petic de pământ încă nedefrişat, dar situat dincoace de gardul gospodăriei sale. „Republica Moldova aparţine Europei”, a zis Barroso, lămurind definitiv locul nostru pe hartă.

Tocmai de aceea, emisarii UE îşi vor croi constant drum spre Chişinău, deoarece, dacă nu vin ei, vor poposi ruşii ca în 1940. Sau ca în august 1944, dacă vreţi.

Aşa fiind, remarcile maliţioase ale unor politicieni, jurnalişti sau bloggeri care au ajuns să calculeze cât ne-au costat vizitele lui Merkel sau Barroso par de-a dreptul halucinate. Aiureală curată. Nu vom exagera spunând că acestea ori fac dovada rea-credinţei, ori sunt produsul inconştienţei.

Europenii ne vizitează de fapt pe banii lor. Republica Moldova se bucură de cel mai generos sprijin din partea UE din vecinătatea europeană! Numai în ultimii şase ani, sprijinul financiar al Bruxelles-ului a crescut de cinci ori, de la 25 milioane de euro în 2006 la 122 de milioane de euro în 2012. Şi aceste sume, în ciuda crizei, nu se vor diminua. Dimpotrivă, vor creşte.

Nimeni nu a investit mai mult în noi decât UE

Republica Moldova se menţine pe linia de plutire, preponderent datorită UE, de la 2009 încoace, când AIE a preluat vistieria goală a ţării, devastată în mod criminal de comunişti. În aceşti ani, Uniunea Europeană a devenit partenerul economic numărul unu al Chişinăului, mai mult de jumătate din importurile şi exporturile moldoveneşti îndreptându-se spre ţările din vestul bătrânului continent.

Prezenţa noastră pe pieţele europene se va consolida simţitor odată cu semnarea la anul a Acordului de Asociere, ce va cuprinde o Zonă de Liber Schimb Aprofundat şi Cuprinzător. Nimeni de la 1991 încoace nu a pompat în Republica Moldova atâtea resurse financiare cât UE şi SUA, acesta fiind un indiciu clar că Vestul nu are de gând să ne cedeze, după atâtea cheltuieli, Estului.

Există însă o problemă. Gestionarea onestă şi raţională a capitalurilor occidentale. Nu degeaba Barroso a fost într-un fel chiţibuşar, precizând că, luând în seamă toate granturile şi celelalte fonduri de asistenţă ale UE, „ajungem la un nivel de 41 de euro pe cap de locuitor”.

Făcând toate aceste calcule pe degete, a îndemnat guvernarea să fie mai hotărâtă „în combaterea corupţiei la toate nivelurile”. Să rezolve o problemă adânc înrădăcinată, a zis el, care, „dacă nu este abordată în mod decisiv, poate diminua încrederea oamenilor în sistemul democratic”.

Nu tancurile ruse ne vor subjuga, ci corupţia

Barroso ştie ce spune. Nu tancurile ruse şi nici şantajul Moscovei cu Transnistria sau cu preţul la gazele naturale pot se dea peste cap cursul european al Republicii Moldova, ci mita şi hoţia la nivel înalt.

După câte ne dăm noi seama, preşedintele Comisiei Europene a abordat problema corupţiei şi în cadrul dialogului purtat cu premierul Vlad Filat, dar şi în cursul întrevederilor avute cu şeful statului Nicolae Timofti şi preşedintele Parlamentului Marian Lupu. Presei occidentale nu i-a scăpat faptul că discuţia lui Barroso cu cel din urmă nu s-a soldat cu o conferinţă de presă comună.

Dacă după convorbirile purtate cu Filat sau Timofti oaspetele european părea bine dispus şi se arăta entuziasmat de deschiderea dovedită de interlocutorii săi, nu aşa au stat lucrurile după întrevederea cu Lupu. Barroso a evitat orice comentariu, iar preşedintele Parlamentului părea că a ieşit puternic şifonat de la întâlnirea cu înaltul demnitar european.

Mai mult decât atât. Chiar dl Lupu a recunoscut, după ce s-a întreţinut cu Barroso, că nu toate au fost „în roz”. De ce? Având în vedere agenda vizitei, exista un singur subiect care putea să-l întristeze pe liderul PD şi să-l enerveze pe preşedintele Comisiei Europene. Şi acesta, neîndoielnic, era corupţia.

Veriga slabă

Nici nu-i de mirare. Partidul Democrat este veriga slabă în AIE în ceea ce priveşte corupţia. Apropierea PD de cercurile oligarhice, tergiversarea votării unor legi antifraudă în Parlament, imaginea controversată a lui Vlad Plahotniuc – toate acestea creează o serioasă problemă nu numai pentru democraţi, ci şi pentru întreaga guvernare.

Odată cu asocierea politică a Republicii Moldova cu UE, Chişinăul va rămâne faţă în faţă cu un singur inamic efectiv de temut. Şi acesta nu va fi Rusia, pentru că, oricât de rău intenţionată ar fi aceasta, partenerii noştri occidentali vor fi în măsură să ne ajute să rezistăm în faţa ei.

Singurul duşman care are puterea să ne învingă şi să ne distrugă este corupţia. Dacă nu ne dezmeticim la timp, riscăm să ne furăm singuri căciula.

The following two tabs change content below.
Petru Bogatu

Petru Bogatu