Petru Bogatu: De ce basarabenii au votat cu Traian Băsescu?

De ce basarabenii au votat cu Traian Băsescu?
La ora când scriu aceste rânduri, potrivit rezultatelor oficiale  parţiale, anunţate de Biroul Electoral Central, Traian Băsescu are în faţa lui Mircea Geoană un uşor avantaj. Scorul e foarte strâns. Se pare că balanţa este înclinată de voturile de peste hotarele României. Şi nu în ultimul rând, de opţiunile electoratului din Basarabia.
S-a bătut recordul
Oricare ar fi rezultatul final, este limpede de pe acum că cea mai concludentă victorie din toate teritoriile în care a fost votat, Traian Băsescu a repurtat-o în Republica Moldova. 94 la 6 este  un scor de maidan.
Dacă excludem Rusia şi Ucraina, se pare că s-a înregistrat un record european. Astfel de rezultate într-o democraţie sunt rarisime, dacă nu chiar excepţii. De aceea, se impune o lămurire. Asta cu atât mai mult cu cât unii comentatori s-au grăbit să compare procentajul obţinut de Băsescu în Basarabia cu alegerile din Cuba sau Coreea de Nord. Cred că e o exagerare şi lipsă de bun-simţ să se facă asemenea paralele.
Este adevărat că românii din Republica Moldova au votat mai mult cu inima decât cu raţiunea. S-au lăsat duşi mai curând de valul simpatiilor politice decât de cel al calculelor practice. Dar tot atât de adevărat este şi faptul că ei nu puteau să vadă lucrurile la fel de nuanţat ca, de exemplu, alegătorii din Transilvania, Muntenia, Oltenia sau Moldova de dincolo de Prut. Spre deosebire de aceştia, basarabenii l-au cunoscut mai îndeaproape pe Traian Băsescu nu pe timp de pace, ci în condiţii de război.
Nu exagerez o iotă. Asta e situaţia. Regimul Voronin a purtat cu românitatea din Republica Moldova un război adevărat. Atâta doar că PCRM a luptat, de regulă, cu alte arme decât cele clasice. Comuniştii au pus pe noi tunurile linşajului mediatic şi psihologic. Pe unii, prin tratament degradant, au reuşit să-i  excludă din viaţa publică. Pe alţii, i-au constrâns să-şi ia lumea în cap şi să se refugieze peste hotare.
Uneori însă au recurs şi la metode tradiţionale de reprimare şi maltratare. Acest lucru s-a întâmplat, bunăoară, în urma protestelor din 7 aprilie, când oamenii au fost bătuţi, torturaţi, iar unii chiar asasinaţi de forţele de ordine.
Etalonul de aur al românităţii
Oricum ai da, a fost un război pe care Voronin l-a purtat împotriva propriului popor. Şi împotriva celor care aveau paşaport românesc, şi împotriva celor care doar vorbeau sau simţeau româneşte. În aceste condiţii, Traian Băsescu a reacţionat cu promptitudine şi a vorbit la obiect. L-a temperat pe Voronin şi a atenţionat opinia publică internaţională asupra debandadei din Republica Moldova. Şi apoi a trecut la fapte. A  impulsionat şi a facilitat procesul de dobândire a cetăţeniei române.
Dacă mi se va reproşa că mai mult s-a vorbit decât s-a făcut, voi spune că în politică gestul contează. Acesta are imense şi multiple reverberaţii în străfundurile firii umane. Curajul miilor de cetăţeni care nu s-au împăcat, după votarea din 5 aprilie, cu  vicierea alegerilor se datorează în mare parte şi atitudinii luate de Traian Băsescu. Vocea sa a fost încărcată de puterea de a pătrunde în sifletele oamenilor.
Nimeni nu i-a împiedicat pe politicienii din opoziţia de la Bucureşti să se facă auziţi în Republica Moldova. Pentru că Basarabia nu trebuie măsurată cu numărul de votanţi în alegerile prezidenţiale sau în cele parlamentare. Cu procentele pe care poate să le aducă în palmaresul unui politician sau altul. Cu nişte câştiguri electorale de moment.
Atitudinea faţă de Basarabia este etalonul de aur al românităţii şi dragostei de ţară. Aceasta e o unitate de măsură indispensabilă  pentru a evalua prestaţia clasei politice de la Bucureşti.

La ora când scriu aceste rânduri, potrivit rezultatelor oficiale  parţiale, anunţate de Biroul Electoral Central, Traian Băsescu are în faţa lui Mircea Geoană un uşor avantaj. Scorul e foarte strâns. Se pare că balanţa este înclinată de voturile de peste hotarele României. Şi nu în ultimul rând, de opţiunile electoratului din Basarabia.

S-a bătut recordul

Oricare ar fi rezultatul final, este limpede de pe acum că cea mai concludentă victorie din toate teritoriile în care a fost votat, Traian Băsescu a repurtat-o în Republica Moldova. 94 la 6 este  un scor de maidan.

Dacă excludem Rusia şi Ucraina, se pare că s-a înregistrat un record european. Astfel de rezultate într-o democraţie sunt rarisime, dacă nu chiar excepţii. De aceea, se impune o lămurire. Asta cu atât mai mult cu cât unii comentatori s-au grăbit să compare procentajul obţinut de Băsescu în Basarabia cu alegerile din Cuba sau Coreea de Nord. Cred că e o exagerare şi lipsă de bun-simţ să se facă asemenea paralele.

Este adevărat că românii din Republica Moldova au votat mai mult cu inima decât cu raţiunea. S-au lăsat duşi mai curând de valul simpatiilor politice decât de cel al calculelor practice. Dar tot atât de adevărat este şi faptul că ei nu puteau să vadă lucrurile la fel de nuanţat ca, de exemplu, alegătorii din Transilvania, Muntenia, Oltenia sau Moldova de dincolo de Prut. Spre deosebire de aceştia, basarabenii l-au cunoscut mai îndeaproape pe Traian Băsescu nu pe timp de pace, ci în condiţii de război.

Nu exagerez o iotă. Asta e situaţia. Regimul Voronin a purtat cu românitatea din Republica Moldova un război adevărat. Atâta doar că PCRM a luptat, de regulă, cu alte arme decât cele clasice. Comuniştii au pus pe noi tunurile linşajului mediatic şi psihologic. Pe unii, prin tratament degradant, au reuşit să-i  excludă din viaţa publică. Pe alţii, i-au constrâns să-şi ia lumea în cap şi să se refugieze peste hotare.

Uneori însă au recurs şi la metode tradiţionale de reprimare şi maltratare. Acest lucru s-a întâmplat, bunăoară, în urma protestelor din 7 aprilie, când oamenii au fost bătuţi, torturaţi, iar unii chiar asasinaţi de forţele de ordine.

Etalonul de aur al românităţii

Oricum ai da, a fost un război pe care Voronin l-a purtat împotriva propriului popor. Şi împotriva celor care aveau paşaport românesc, şi împotriva celor care doar vorbeau sau simţeau româneşte. În aceste condiţii, Traian Băsescu a reacţionat cu promptitudine şi a vorbit la obiect. L-a temperat pe Voronin şi a atenţionat opinia publică internaţională asupra debandadei din Republica Moldova. Şi apoi a trecut la fapte. A  impulsionat şi a facilitat procesul de dobândire a cetăţeniei române.

Dacă mi se va reproşa că mai mult s-a vorbit decât s-a făcut, voi spune că în politică gestul contează. Acesta are imense şi multiple reverberaţii în străfundurile firii umane. Curajul miilor de cetăţeni care nu s-au împăcat, după votarea din 5 aprilie, cu  vicierea alegerilor se datorează în mare parte şi atitudinii luate de Traian Băsescu. Vocea sa a fost încărcată de puterea de a pătrunde în sifletele oamenilor.

Nimeni nu i-a împiedicat pe politicienii din opoziţia de la Bucureşti să se facă auziţi în Republica Moldova. Pentru că Basarabia nu trebuie măsurată cu numărul de votanţi în alegerile prezidenţiale sau în cele parlamentare. Cu procentele pe care poate să le aducă în palmaresul unui politician sau altul. Cu nişte câştiguri electorale de moment.

Atitudinea faţă de Basarabia este etalonul de aur al românităţii şi dragostei de ţară. Aceasta e o unitate de măsură indispensabilă  pentru a evalua prestaţia clasei politice de la Bucureşti.

The following two tabs change content below.
Petru Bogatu

Petru Bogatu