De ce am fost cenzurat? // Scrisorile lui Buraga

Ieri am fost invitat la ceremonia de înmânare a decoraţiilor eugenice., entropice La uşă am fost percheziţionat minuţios şi scanat pe toată suprafaţa corporală cu detectorul de metale preţioase, dar nu s-a descoperit niciunul în organismul meu. Sala era plină de laureaţi docili, de orcoholici şi militari umflaţi în pene ca nişte cocoşi.

După ce orchestra intonă imnul plângăreţ al Ospiciului, dr Stuh a ţinut un spici laudativ, flamboiant la adresa noastră. Făcând economie de epitete, metafore şi comparaţii, el reuşi în timp scurt să ne convingă că nu a greşit decorându-ne. „Decoraţiile compensează doar parţial, într-o măsură nesatisfăcătoare contribuţia voastră la statalitate şi progresul corporativ din lumea întreagă”, sublinie apăsat directorul. După aceasta, am fost chemaţi, unul câte unul, în faţă, şi dr Stuh ne-a prins la piept ordinele binemeritate în lumina reflectoarelor. Când s-a adus şampanie, am luat două pahare şi din cauza aceasta am întârziat puţin la fotografia de grup, aşa că a trebuit să-mi fac loc cu coatele alături de dr Stuh. Dar nu am reuşit, căci laureaţii nu erau dispuşi să cedeze, folosind şi ei coatele ca barieră naturală. Seara, am urmărit cu sufletul la gură buletinul de ştiri, dar am avut neplăcuta surpriză de a constata că nu am nimerit în nici un cadru, iar numele meu nici măcar nu a fost pomenit printre cei decoraţi. Reporterul de la Ospiciul 1 avusese grijă ca telespectatorii să nu afle că mi s-a înmânat distincţia supremă. Nu ştiam ce să cred. Csantipa mă privea cu reproş, de parcă eu mă autocenzurasem cu mâinile mele. Imediat m-am gândit că Efraim Susan, directorul televiziunii ospiciale, s-o fi supărat că nu am i-am publicat versurile sale noi în gazeta de perete. Ca să dreg cumva busuiocul i-am promis Csantipei că mă voi înscrie în concursul de academicieni, organizat de Academia de Ştiinţe a Ospiciului. Având la activ două poezii – „Biletul de partid” (sper să fie clar despre ce partid este vorba) şi „Baciul Piotr Chirilovici” eram în drept să sper că voi deveni foarte curând academician-publicist. Acad. Ion Buraga sună bine, căzu de acord Csantipa.

 

Acuma stau şi mă gândesc că nu e rău fără bine: dacă nu eram cenzurat ca laureat, poate nu-mi trecea prin cap să devin academician. Deşi aceasta e puţin probabil.

 

Al vostru ortofen, latiniţ, ducabab, Ion Buraga

 

The following two tabs change content below.
Ion Buraga

Ion Buraga