De ce ajung medicii victime ale pacienților?

Administrația spitalelor nu le asigură cadrelor medicale protecția necesară și ascunde accidentele în care acestea sunt agresate verbal ori fizic

Fenomenul violenței asupra cadrelor medicale în spitale este în creștere. Cazurile de violență sunt rareori făcute publice, deoarece administrația instituțiilor medicale nu vrea să plătească despăgubiri angajaților din medicină, implicați în accidente la locul de muncă. De cele mai multe ori, șefii instituțiilor medicale dau vina pe medici că nu și-ar fi îndeplinit sarcinile din fișa de post. În aceste condiții, medicii maltratați la locul de muncă sunt nevoiți să intenteze procese, dificile și de durată, pentru a-și apăra drepturile.

Cel mai recent caz este cel al unui medic de la Centrul medicilor de familie din Ialoveni. La 13 noiembrie 2018, Maria Coban (56 de ani), a fost bătută cu bestialitate de un pacient în vârstă de 28 de ani, aflat în evidența medicilor psihiatri.
Incidentul a avut loc în biroul medicului de familie. Chiar dacă la ușă erau mai mulți pacienți, nimeni nu a intervenit să o ajute.
Medicul ne-a relatat că, înainte de a fi agresată de către V.L., bărbatul și-a bătut cu bestialitate mama, în vârstă de 56 de ani. Femeia, cu multiple traumatisme și dureri, s-a adresat la poliție, la medicul legist, apoi la medicul de familie.

„Nici nu pot să vă redau câte lovituri mi-a aplicat”

Pe data de 13 noiembrie, mama agresorului a intrat la medicul de familie pentru a transmite concluziile specialiștilor. După ce a plecat, a revenit iar în cabinetul doctorului însoțită de fiu, care era foarte agitat.
În acest timp, Maria Coban consulta o femeie însărcinată. În cabinet se mai afla o asistentă medicală.
„Am văzut că el era agitat. L-am rugat să părăsească biroul, avertizându-l că, în caz contrar, chem poliția. Am trimis femeia însărcinată, care a început să plângă și să tremure, în alt birou. Am sunat la poliție și am anunțat că am un pacient agresiv. Ulterior, am mers la șeful secției pe care l-am informat despre starea acestuia. Mi-a zis să chem medicul psihiatru. Am anunțat psihiatrul și am revenit în birou.”

(In)acțiunea șefului de secție

În timp ce așteptau polițistul și medicul psihiatru, Maria Coban a încercat să-i măsoare tensiunea mamei agresorului. Nu a reușit să fixeze aparatul că fiul acesteia s-a năpustit asupra ei.
„M-a lovit cu pumnii în față, în cap, la piept. Pacienții care erau la ușă au spus că nu au reacționat deoarece nu au înțeles ce se întâmplă”, ne-a mărturisit medicul.

Peste puțin timp, la fața locului a ajuns poliția și medicul psihiatru. Maria Coban s-a ales cu fracturi nazale, comoție cerebrală, contuzii la cap și multiple echimoze, inclusiv la piept. Medicul a suportat o intervenție chirurgicală a cavității nazale.
Inspectoratul de Poliție (IP) Ialoveni a inițiat o cauză penală în legătură cu acest caz. Avocatul Mariei Coban, Adrian Lungu, ne-a informat că raportul de expertiză a arătat că agresorul, în momentul săvârșirii faptei, nu a avut discernământ.
„Prin urmare, rămâne ca instanța de judecată, ținând cont de diagnosticul stabilit al agresorului, să se pronunţe asupra aplicării sau neaplicării măsurilor de constrângere cu caracter medical, și anume: internarea într-o instituție psihiatrică. De asemenea, instanța de judecată, ţinând cont de starea materială a persoanei vătămate şi a agresorului, de gradul de discernământ al agresorului, precum şi de alte circumstanţe, poate dispune obligarea de a repara integral sau parţial prejudiciul moral și material”, ne-a informat avocatul.

Ofițerul de presă al Inspectoratului de Poliție Ialoveni, Silvia Vetcu, ne-a comunicat că, actualmente, cauza penală privind medicul agresat la locul de muncă a fost transmisă în instanța de judecată cu propunerea de a sancționa agresorul cu aplicarea măsurii de constrângere cu caracter medical, deoarece în urma rezultatelor expertizei psihiatrice s-a constatat că agresorul era iresponsabil. V.L. a fost internat la Spitalul Clinic de Psihiatrie din orașul Codru.

„În 2018, au fost înregistrate cinci accidente de muncă în care au fost agresaţi angajați din sistemul medical”

Potrivit șefului Direcției monitorizarea controlului de stat în domeniul legislației muncii, securității și sănătății în muncă și cercetarea accidentelor de muncă, de la Inspectoratul de Stat al Muncii, Victor Țurcan, ne-a informat că pe parcursul anului 2018 au fost înregistrate cinci cazuri de agresiune asupra cadrelor medicale: a fost agresată o infirmieră din Cahul, un felcer de la Glodeni, un inginer de la Spitalul de psihiatrie din Chișinău, medicul de familie de la Ialoveni, Maria Coban, și un medic terapeut de la Spitalul Clinic Municipal nr. 1, Ala Valenga.

„Aceste accidente au fost cercetate de către comisiile instituțiilor medicale și verificate de Inspectoratul de Stat al Muncii. Instituția le-a calificat ca fiind accidente la locul de muncă”, ne-a informat Țurcan.

Potrivit legislației naționale în vigoare, în cazul accidentelor soldate cu incapacitate temporară de muncă a persoanei timp de 20-30 de zile, despăgubirea se face prin achitarea concediului medical.

În cazul descris mai sus, al Mariei Coban, concediul medical nu se plăteşte în funcţie de stagiul de muncă, vârstă, dar ca accident de muncă și se achită 100%. Mai mult, conform legislației în vigoare, toate cheltuielile pentru tratament și recuperare trebuie să se facă din contul instituției medicale. O parte din cheltuieli fiind asigurată din bugetul instituțiilor, iar altă parte – de Casa Națională de Asigurări Sociale.

„Cu trei coaste fracturate și cu traumă la cap”

Un alt caz grav cu implicarea unui medic, calificat de instanță ca accident la locul de muncă, a avut loc la 10 martie 2018. Șefa Secției terapie nr. 2 de la Spitalul Clinic Municipal nr. 1 din Chișinău, Ala Valenga (55 de ani), a fost agresată la locul de muncă de soțul unei paciente decedate, care, aflându-se în stare de șoc, s-a năpustit asupra medicului. Loviturile au fost atât de puternice încât medicul s-a ales cu trei coaste fracturate și cu o traumă la cap.

Cu referire la acest caz, administrația instituției medicale a declarat că a fost un incident nefericit, refuzând să-și asume responsabilitatea pentru protecția angajatului său la locul de muncă. La câteva luni de la incident, spitalul a emis o concluzie prin care o învinuia pe Ala Valenga că nu ar fi respectat prevederile fișei de post și că ea însăşi se face vinovată de faptul că a fost agresată.

Comisia de investigare a cazului, formată în spital, a catalogat cazul de agresiune, drept „incident în afara locului de muncă”, refuzând să admită că acesta ar fi avut loc în orele și la locul de muncă.

Potrivit Alei Valenga, medicii sunt frecvent supuși agresiuni și violenței fizice, doar că aceste cazuri nu se fac publice. Ea și alte angajate din secția unde lucrează au fost supuse violențelor verbale din partea rudelor pacienților. De fiecare dată, însă, administrația spitalului n-a reacționat. „În acea zi când am fost bătută cu o deosebită cruzime, am decis să fac public cazul meu”, ne-a mărturisit medicul.

Instanța a calificat incidentul drept accident la locul de muncă

Ala Valenga a acționat în judecată instituția medicală în care activa – Spitalul Clinic Municipal nr. 1 – și a obținut câștig de cauză în prima instanță, care în hotărârea sa a obligat instituția medicală să catalogheze drept accident de muncă cazul de agresiune asupra medicului, deși instituția a încercat să nege acest lucru.

Prin aceeași hotărâre, Spitalul Clinic Municipal nr. 1 este obligat să plătească despăgubiri morale și materiale, dar și venitul ratat pentru perioada în care medicul nu a putut lucra din cauza traumelor avute în urma accidentului de muncă.

Astfel, instituția urmează să îi achite medicului 50.000 de lei despăgubiri morale, puțin peste 4.000 de lei despăgubiri materiale și o indemnizație de 177.000 de lei pentru pierderea capacității de muncă (30% în cazul medicului Valenga). Instituția a fost obligată să achite și cheltuielile de judecată, suportate de Ala Valenga, care se ridică la suma de 12.000 de lei.

Ala Valenga ne-a declarat că această hotărâre este importantă, deoarece e un exemplu cum ar trebui să încurajeze și alți colegi care s-au pomenit în situații critice similare. „Am discutat cu mai mulți doctori care au fost agresați, însă ei s-au limitat de a se adresa doar la poliție și pe această cale totul se termina.”

Medicul susține că administrațiile instituțiilor medicale nu întreprind nimic pentru a-și proteja personalul medical: „Ei fac reparații, instalează noaptea foișoare pe teritoriul instituțiilor medicale. Pe când noi ne aflăm mereu în contact cu pacienții. Deseori, suntem supuși agresiunilor verbale și chiar fizice, însă nu suntem protejați”.

Potrivit ei, administratorii instituțiilor medicale sunt obligați să informeze Inspecția Muncii despre cazurile de agresiune a medicilor la locul de muncă, să examineze cazurile, să întocmească procese-verbale și să susțină medicii, inclusiv prin acordarea primului ajutor.

„În cazul meu nu s-a respectat nimic. Au fost încălcate toate aceste etape. Informația aceasta trebuie să o cunoască angajații din sistemul medical, dar și angajatorii, căci ei vor fi nevoiți să plătească ulterior prejudiciile, dacă nu vor respecta prevederile legale. Nu aș dori niciunui angajat să treacă printr-un asemenea tratament inuman și degradant”, a mai spus Valenga.

Avocat: „Nu aveau pază, nimic pentru a proteja lucrătorii medicali”

Avocatul Alei Valenga, Serghei Rusu, ne-a informat că decizia primei instanțe încă nu este executorie. Instituția medicală a contestat decizia la Curtea de Apel.

Potrivit avocatului, reprezentanții instituției medicale susțin că incidentul nu a fost un accident de muncă și că medicul și-ar fi încălcat obligațiile de muncă, fără însă a aduce o probă în susținerea acestei informații. Totodată, avocatul instituției nu a putut explica de ce angajatorul, fiind obligat să asigure securitatea angajaților la locul de muncă, nu a făcut acest lucru. „Nu aveau pază, nimic pentru a proteja lucrătorii medicali. Ala Valenga și-a pierdut temporar 30% din capacitatea de muncă în urma agresiunii la care a fost supusă”.

Cu gradul III de invaliditate după accidentul de la locul de muncă

Un alt accident grav la locul de muncă cu implicarea unui medic a avut loc la 8 decembrie 2016, la Dispeceratul republican de narcologie, când doi pacienți din salonul de terapie intensivă l-au atacat pe șeful Secției de terapie intensivă, Serghei Brânzei, medic de categorie superioară, lovindu-l cu o bară de fier în cap. Cazul nu a fost făcut public.

Potrivit medicului, la ora 3.00, pe holul instituției medicale s-au auzit pași. A ieșit în coridor și a văzut un pacient cu o țeavă de metal în mâini, care se îndrepta spre el. A simțit o lovitură care l-a dezechilibrat.

„Erau doi pacienți. Nu am reușit să discut cu ei. Presupun că au vrut să fugă din instituție ”, ne-a mărturisit medicul.

După loviturile aplicate, Serghei Brânzei și-a pierdut cunoștința. S-a trezit în sala de proceduri, unde asistentele medicale încercau să-i oprească sângerarea. Avea o traumă gravă la cap și pe față.

„A fost chemată ambulanța. Mi-am pierdut din nou cunoștința și m-am trezit după două zile în sala de reanimare a Institutului de Medicină Urgentă! Zece zile am fost internat în secția neurochirurgie, după care am făcut tratament ambulatoriu. Mi-au fost cauzate grave probleme de sănătate”, susţine medicul.

În anul care a urmat, a fost internat de două ori în secția de epileptologie, i-au fost mărite și dozele de medicamente. De atunci este dependent de medicamente, care-i afectează sănătatea.La doi ani de la incident, medicului i-a fost atribuit gradul III de invaliditate.

După incident, doctorul Brânzei s-a întors la locul de muncă, însă nimeni din administrație nu l-a informat că, după accidentul suferit la locul de muncă, conform legislației, trebuia să i se micșoreze numărul orelor de lucru cu păstrarea salariului.
„M-am întors la serviciu și lucram doar în turele de zi. Întâmplător am aflat de la serviciul medical de la policlinică faptul că am dreptul să lucrez un anumit număr de ore după accident”, ne-a declarat Brânzei. Medicul n-a primit niciun ajutor financiar din partea angajatorului.

„Managerul nu recunoaște că atacul asupra medicului a fost un incident la locul de muncă”

Mihail Oprea, director al Dispeceratului republican de narcologie, ne-a informat că persoanele care se tratează acolo manifestă de multe ori agresivitate și violență.

„Respectiv, personalul medical trebuie să fie prudent și să acționeze profesionist pentru a-și face datoria, conform obligațiilor funcției. Cadrele medicale sunt instruite, din păcate însă, există și cazuri în care medicii au de suferit ca urmare a agresivității pacienților.” Oprea a mai spus că aceste lucruri se întâmplă și din cauza bazei materiale și financiare precare a secției.
Referindu-se la cazul doctorului Brânzei, atacat în decembrie 2016, Oprea ne-a informat că incidentul a fost examinat de către o comisie a instituției medicale, care a calificat atacul asupra medicului drept incident la locul de muncă.

„Nu recunosc că a fost un incident la locul de muncă și nici nu vreau să-mi expun opinia asupra acestui caz, deoarece ancheta este în derulare”, a spus el.

Fără buton de alarmă până la incident

„Cadrul medical trebuia să prevadă pericolul, iar pacienții, fiind sub efectul medicamentelor, nu trebuia să scape de sub supraveghere. Dacă medicul observa la timp ce planificau aceștia, atunci interveneau forțele de ordine”, a adăugat Oprea.
Pe de altă parte, Serghei Brânzei ne-a informat că juristul Dispeceratului republican i-a adus acuzații și pretenții precum că „pacienții nu se aflau în medicație activă și supraveghere activă”, dar, de fapt, R. Moldova a semnat un act prin care este de acord că fixarea pacientului este ilegală.

Potrivit lui Mihail Oprea, instanța de judecată va hotărî din ce buget se va achita prejudiciul adus medicului agresat, în timp ce se afla la locul de muncă.

După acest incident, personalul medical a fost instruit suplimentar privind măsurile de protecție la locul de muncă, a fost instalat un buton de alarmă și s-a încheiat un contract cu o firmă de securitate.
Potrivit șefului instituției, dacă incidentul va fi calificat drept atac criminal, toate cheltuielile vor fi achitate de către pacienții care i-au produs daune, dar, dacă va fi calificat drept accident la locul de muncă, cheltuielile trebuie suportate din bugetul instituției medicale.

Cu referire la cazul medicului Serghei Brânzei, șeful Direcției Monitorizarea controlului de stat în domeniul legislației muncii, securității și sănătății în muncă și cercetarea accidentelor de muncă din cadrul Inspectoratului de Stat al Muncii, Victor Țurcan, ne-a spus că acest incident nu a fost comunicat din start de către angajator, fiind cercetat după patru luni de la producerea lui, în aprilie 2017. Acesta a fost calificat de către inspectori ca accident la locul de muncă.
Una din cauzele tăinuirii unor astfel de accidente de muncă sunt despăgubirile financiare pe care angajatorii trebuie să le plătească din bugetele instituției, a precizat Țurcan.

Își cer în instanță respectarea drepturilor

„Legea cu privire la muncă și securitate definește clar că accidentul la locul de muncă este calificat atunci când persoana este angajată în cadrul instituției și își îndeplinește atribuțiile de serviciu în momentul producerii incidentului. Respectiv, medicul Serghei Brânzei a avut un accident la locul de muncă, fapt confirmat și de prima instanță de judecată”, ne-a comunicat avocatul lui Brânzei, Dorin Cojocaru.

Potrivit lui Cojocaru, angajatorul este obligat să asigure protecția salariatului său prin toate mijloacele posibile. Dacă nu reușește acest lucru, trebuie să-i plătească prejudiciul moral și material.

Pe lângă prejudiciul moral şi material, Legea cu privire la tehnica securității stabilește o indemnizație unică, care se achită salariatului pentru pierderea capacității de muncă. În cazul lui Serghei Brânzei, s-a stabilit o incapacitate de 50%. Prin urmare, Serghei Brânzei trebuia să primească o sumă de 260 de mii de lei, raportată la salariul mediu din acea perioadă.

„La patru luni de la comiterea accidentului, nu exista niciun act, proces-verbal de cercetare. Inspecția de Stat a Muncii ne-a direcționat la angajator, care este obligat în termeni de zece zile din momentul adresării să elibereze procesul-verbal. În acel moment Ministerul Sănătății era informat și Serghei Brânzei era programat pentru a i se stabili gradul de dizabilitate. I s-au stabilit 50% de pierdere a capacității de muncă. Având actul și respectând procedura prealabilă, am calculat suma și m-am adresat la angajator, pentru ca medicul să-și primească suma de bani care i se cuvine după accidentul suferit la locul de muncă. Angajatorul a refuzat să plătească prejudiciul, motivând cu un proces-verbal din 8 decembrie 2016, în care accidentul de muncă era calificat drept atac criminal”, ne-a informat avocatul.

Astfel, angajatorul încerca să dea toată vina pentru cele întâmplate pe persoanele care au atacat medicul la locul de muncă.
Potrivit avocatului, în ziua când medicul se afla în stare de inconștiență, angajatorul a convocat o comisie și a elucidat sub toate aspectele acest caz, calificându-l ca atac criminal, fără ca medicul să fie informat.

„Respectiv, am mers în instanță și am obținut câștig de cauză. S-a dispus încasarea indemnizației unice, plus un prejudiciu moral în mărime de 20 de mii de lei. Instanța a definit clar că este un accident de muncă și nicidecum atac criminal. Administrația a atacat decizia în instanța superioară.

În paralel, administrația s-a adresat la Judecătoria Chișinău, sediul Centru, unde a înaintat o acțiune către Ministerul Sănătății și a solicitat anularea procesului-verbal prin care medicului Serghei Brânzei i s-a stabilit „incapacitatea temporară de muncă”, ne mai spune avocatul.

Dorin Cojocaru ne-a informat că, la jumătate de an după acest accident de muncă, la dispecerat a fost instalat un buton de alarmă. Până atunci nu exista, deși medicii din această instituție sunt supuși zilnic atacurilor din partea pacienților care se află în stări de delir.

Multe accidente care au loc la locul de muncă sunt tăinuite

Potrivit șefului Direcției Monitorizarea controlului de stat în domeniul legislației muncii, securității și sănătății în muncă și cercetarea accidentelor de muncă din cadrul Inspectoratului de Stat al Muncii,Victor Țurcan, accidentele de muncă în sectorul medical au loc nu doar în instituțiile medicale, ci și în afara lor, de exemplu, accidentele rutiere în care sunt implicate ambulanțele.

Pe parcursul anului 2018, au avut loc cinci accidente de muncă în care au fost agresați angajați din sistemul medical. Toate accidentele au fost calificate ca accidente cu incapacitate temporară de muncă, conform gravității leziunilor, cercetate de către comisiile instituțiilor medicale, care la finalul cercetării prezintă materialele dosarului. ISM a verificat dosarele, clasificându-le ca accidente la locul de muncă. În aceste cazuri se achită toate cheltuielile, inclusiv concediul medical – 100%.

Accidentele soldate cu decese la locul de muncă sunt cercetate de către inspectorii de la ISM

Victor Țurcan ne-a semnalat că unor angajatori le este teamă să comunice despre accidente, mai ales despre cele grave și mortale la locul de muncă.

Una din cauzele pentru care se ascund accidentele de muncă sunt despăgubirile pe care trebuie să le plătească angajatorii din bugetele instituției, o altă cauză fiind faptul că oamenii nu cunosc legislația și nici nu îşi cunosc drepturile. Și în loc să primească sumele de bani conform unor calcule corecte, li se propun compensări care nu corespund legislației. Multe cazuri de tăinuire se fac cu acordul părților.

Despăgubirile se stabilesc în funcţie de caracterul vătămărilor și rezultatul survenit după accident. Deoarece accidentele de muncă pot fi urmate de incapacitate temporară de muncă, de grade de invaliditate.

Conform art.18 din Legea sănătății și securității în muncă, în cazul când s-a produs un accident de muncă cu caracter mortal și ca rezultat al cercetărilor s-a constatat că accidentul a fost clasificat ca unul de muncă, iar responsabilitatea pentru neluarea măsurilor de securitate care au dus la producerea accidentului aparțin întreprinderii, angajatorul este obligat să achite indemnizație unică părții vătămate, care a rămas fără tată, mamă, egală cu salariul mediu anual al angajatului, decedat la locul de muncă, până la atingerea de către acesta a vârstei de pensionare.

În cazul în care persoanei vătămate i se atribuie grad de pierdere a capacității de muncă pe o perioadă constantă,comisia de expertiză medicală a vitalității îi stabilește procentul de pierdere a capacității de muncă și îi eliberează o legitimație unde este stipulat procentul de pierdere a capacității de muncă.

Dacă pierderea capacității de muncă în cazul accidentului la locul de muncă este evaluată la 50%, instituția este obligată să achite nemijlocit o indemnizație unică, care se calculează pentru fiecare procent de pierdere a capacității de muncă, presupunem 50%, câte un salariu mediu pe economia țării pentru o lună premergătoare accidentului.

„Circa 30% de accidente sunt anunțate cu întârzieri mari”

Salariul mediu pe economie în R. Moldova a constituit în 2018 circa 6300 de lei, iar dacă înmulțim la 50, obținem suma de 315.000 mii lei. Aceasta este o indemnizație unică, pe lângă despăgubirile morale.
În cazul accidentelor cu incapacitate temporară de muncă, despăgubirea se face cu achitarea integrală a concediului medical.
Țurcan crede că cele cinci accidente de muncă, cu implicarea medicilor, din 2018, nu sunt unicele. De obicei, multe sunt trecute cu vederea.

„Accidentul de muncă se constată atunci când s-a produs vătămarea corporală la locul de muncă, dar sunt și atacuri verbale, când persoana a suferit un stres. Acestea, de asemenea, sunt considerate accidente la locul de muncă”, ne-a informat Țurcan.
Măsurile de securitate care ar preveni accidentele la locul de muncă sunt costisitoare. Angajatorii sunt obligați să asigure echipament de protecție și să organizeze instruiri privind prevenirea accidentelor de muncă, dar de multe ori nu o fac, din cauza costurilor mari obligatorii pentru acoperirea acestor necesități.

Orice accident la locul de muncă însă trebuie comunicat. Termene de comunicare nu există, însă legislația prevede că în caz de „necomunicare a accidentelor la locul de muncă angajatorul va achita amenzi mari. Circa 30% de accidente sunt anunțate cu întârzieri. Unii încearcă chiar să ascundă accidentele mortale la locul de muncă”, ne-a mai spus Țurcan.

Reacția sindicatelor

Potrivit consilierului președintelui Federației sindicale „Sănătatea” din R. Moldova, Ion Cucu, în anul 2015, la Congresul sindicatului de medicină s-a discutat problema în cauză și a fost elaborată o revendicare transmisă parlamentului R. Moldova pentru a modifica Codul contravențional cu privire la agresivitatea față de medici și de a-i pedepsi pe cei care-și permit să aibă o atitudine agresivă față de angajații din sistemul medical. Astfel, în iunie 2016, a fost votată în prima lectură completarea Codului contravenţional, iar din 23.03.2018, a fost introdus prin Legea nr. 50, art.77² , „Ultragierea lucrătorului medical”, care prevede că jignirea premeditată a onoarei, demnităţii sau reputaţiei profesionale a acestuia în exerciţiul funcțiunii, se sancţionează cu amendă de la 10 la 25 de unităţi convenţionale aplicată persoanei fizice. Ultragierea lucrătorului medical însoţită de acte de huliganism şi/sau vătămare corporală, dacă aceste acţiuni nu constituie infracţiune, se sancţionează cu amendă de la 50 la 150 de unităţi convenţionale aplicată persoanei fizice sau cu arest contravenţional de până la 15 zile.
Cazuri de înjosire a medicilor au loc foarte des, practic zilnic, dar ele nu sunt făcute publice. Nu se declară aceste abuzuri deoarece procedura de apărare a drepturilor angajaților este foarte complicată, mai spune Ion Cucu.

Ministerul se spală pe mâini

Am întrebat Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale în ce mod asigură protecția cadrelor medicale în instituțiile din subordinea sa.
„Pentru înăsprirea pedepselor pentru agresarea fizică, psihică și verbală a personalului medical aflat în exercițiul funcțiunii, pe parcursul anului 2018, au fost modificate prevederile articolului 287 Cod penal prin care săvârșirea huliganismului pe teritoriul sau în incinta unei instituţii medico-sanitare publice ori private este considerată drept o circumstanță agravantă, astfel că săvârșirea huliganismului pe teritoriul sau în incinta unei instituţii medico-sanitare publice ori private se soldează cu aplicarea în cazurile respective a unor sancțiuni mai aspre pentru făptuitori”, ne informează MSMPS în răspunsul său.

În același timp, ministerul a emis două ordine, în 2016, „Cu privire la unele măsuri de fortificare a capacităților de securitate în cadrul instituțiilor medico-sanitare publice”, dispus conducătorilor instituțiilor medico-sanitare publice, și altul, în 2018, prin care a fost aprobat Planul de acțiuni privind îmbunătățirea calității și siguranței serviciilor medicale în cadrul instituțiilor medico-sanitare”.

Referindu-se la cazurile dese, care au loc în ultimul timp, de agresiune fizică și verbală asupra medicilor, reprezentanții ministerului de resort consideră că „manifestările de agresiune fizică sau verbală în privința personalului medical se datorează comunicării ineficiente între medici și pacienți”.
Pentru a remedia situația a fost aprobat Codul deontologic al lucrătorului medical şi al farmacistului, care conține normele detaliate de conduită a personalului medical în raport cu pacientul.

În 2018, potrivit lui Victor Țurcan, au avut loc 420 de accidente, în urma cărora au suferit 482 de persoane. Unele accidente de la locul de muncă sunt colective. Din numărul de accidente menționate, mortale sunt 62, grave – 22, celelalte 304 fiind calificate drept accidente cu incapacitate temporară de muncă.

Investigația a fost realizată în cadrul proiectului „Încălcarea drepturilor de muncă în RM: investigații de presă”, implementat de Friedrich-Ebert-Stiftung în Republica Moldova în parteneriat cu Centrul de Investigații Jurnalistice. Opiniile exprimate în aceste materiale de investigație aparțin autorilor și nu reprezintă în mod obligatoriu punctul de vedere al Friedrich-Ebert-Stiftung.

The following two tabs change content below.