De ce a tăcut Mitropolitul Vladimir şi pe cine sperie Voronin // NEGRU

La o săptămână de la adoptarea legii antidiscriminare, spiritele încep să se potolească, deşi unii apărători ai „ortodoxiei” mai zăbovesc pe baricade, mai încearcă să sufle în focul ce se stinge. Mai mulţi dintre ei totuşi se retrag „să-şi lingă rănile”, până apare un alt motiv de ieşire în stradă.

Ecoul bătăliei

Ecoul înverşunatei bătălii mai bântuie prin sufletele unor politicieni proestici, prin unele redacţii şi, fireşte, prin Internet, unde se ascund „haiducii” de azi, dar este evident că primul război împotriva UE, sub pretextul luptei împotriva homosexualilor, s-a încheiat. Destul de repede şi fără „pierderi” mari. Un merit deosebit în acest sens îi aparţine, trebuie să recunoaştem, Mitropolitului Vladimir, care, păstrându-şi calmul, a temperat minţile înfierbântate ale unor enoriaşi. S-ar cuveni să credităm şi guvernarea care a comunicat cu Biserica în această chestiune.

Marchel nu crede în Dumnezeu?

Poate astfel se explică de ce votarea legii egalităţii nu a generat valul de proteste pe care îl preziceau oponenţii acestui act. Chiar dacă orice om raţional, cu bun-simţ îşi poate da seama că nu homosexualii distrug familiile noastre şi nu ei sunt cauza declinului demografic din RM, că există atâtea alte probleme, atâtea alte derogări de la preceptele biblice, care pun în pericol relaţia dintre bărbat şi femeie, implicarea Mitropolitului Vladimir ar fi cântărit greu, i-ar fi putut influenţa pe mulţi credincioşi să iasă în stradă. Consecinţele ar fi fost dezastruoase şi pentru societate şi pentru biserică, dacă se declanşa un război „religios”, aşa cum şi-au dorit de altfel unii reprezentanţi ai clerului ortodox, în frunte cu Episcopul Marchel. Înverşunarea cu care s-au manifestat împotriva legii antidiscriminării „marcheliştii” este surprinzătoare pentru nişte preoţi ortodocşi, care, prin tradiţie, sunt mai puţin „revoluţionari” decât alţii. Un preot „combatant” în cauze social-politice riscă să lase impresia că nu ar crede în voia celui „care le orânduieşte pe toate”, în Dumnezeu. S-a ajuns la aceea că unii enoriaşi sunt incitaţi să ceară de la Patriarhul Rusiei înlocuirea Mitropolitului Vladimir, care a dat dovadă de viziune şi stăpânire de sine, chemând lumea la calm. Atacul ne duce cu gândul la lupta internă din cadrul Mitropoliei lui Vladimir. Un alt grup de preoţi a ieşit la rampă să-l apere pe „vlădica”.

Unde aţi fost până acum?

Întrebarea care li se poate pune atacatorilor e de ce nu s-au mobilizat până acum la apărarea „valorilor ortodoxe”, a familiei, a copiilor abandonaţi de părinţi, a fetelor şi femeilor traficate, a bătrânilor rămaşi fără sprijin, când aceştia au fost loviţi de valuri cumplite de mizerie. De unde rezultă că „valorile” sunt doar un pretext pentru nişte acţiuni care să deterioreze relaţiile RM cu UE.

Răzbunarea lui Voronin

Să fie o coincidenţă faptul că cel mai tare vociferează împotriva legii antidiscriminării adepţii orientării estice a RM? În spatele luptei împotriva sodomiei se ascunde dorinţa de a torpila cursul european al AIE. Nu ne-a surprins doar Voronin care în 2008 era pe cale să adopte el însuşi legea respectivă, iar astăzi se comportă ca un apucat. El declară acum, la PRO TV, că sensul vieţii sale e să se „lămurească cu această lege, a gomicilor şi a lesbienelor, cu cei care au votat-o, şi cu clientul care a promulgat-o”. Să se lămurească înseamnă în limbaj popular să se răfuiască cu deputaţii AIE şi cu preşedintele Nicolae Timofti, care a promulgat-o. Poate că Voronin nu-şi dă seama de ceea ce vorbeşte?

Comportamentul PCRM în general a fost lamentabil. Rezoluţiile adoptate împotriva homosexualilor de unele consilii locale dominate de comunişti, cum ar fi cel de la Bălţi, au compromis definitiv PCRM, care avea pretenţii de forţă politică raţională, democratică, europeană. După 7 aprilie, încheiat cu bătăi şi tortură a tinerilor protestatari, e o a doua mare greşeală a liderilor comunişti. Puţine partide din Europa vor manifesta dorinţa de a coopera cu un asemenea „dinozaur” ideologic. Putem spune acum că NIT, care era porta-voce a comuniştilor, îşi va vedea licenţa când îşi va vedea ceafa fără camera de luat vederi. Ura, fobiile nu pot fi justificate prin pluralism şi opoziţie.

Încă un test inutil

La prima vedere, prin adoptarea legii antidiscriminării, Alianţa a mai rezistat unui examen, unui test de maturitate, cum s-a exprimat Valeriu Streleţ, liderul fracţiunii PLDM în Parlament, dar, în realitate, comportamentul ei a fost, ca şi în cazul alegerii preşedintelui RM, al unei capre ce nu merge de bună voie la târg. Bis dat qui cito dat – cine dă la timp, dă de două ori, spuneau latinii. Nu a fost cazul lui Lupu şi Ghimpu. La un moment dat s-a creat impresia că unele componente ale Alianţei se aflau în opoziţie faţă de propriul guvern, PD vorbind despre condiţii insurmontabile şi „mai insurmontabile” pe care le-ar pune UE, iar PL plângându-se că nu a văzut proiectul de lege înainte de a fi fost… prezentat în parlament, stabilind propriile condiţii pentru ca proiectul antidiscriminare să fie votat de deputaţii liberali. Până la urmă, etapa votării a fost trecută cu uşurinţă, dar impresia că proiectul respectiv i-ar fi preocupat mai mult pe Filat şi Leancă a rămas. Şi nu e neapărat o impresie în defavoarea lor.

Trăgând plapuma

A fost, de fapt, încă un exemplu de comportament iresponsabil, iraţional. În timp ce reprezentanţii europeni ne încurajează, vorbind, pentru prima dată, despre posibilitatea aderării la UE înainte de rezolvarea conflictului transnistrean, membrii AIE se tot îmbrâncesc pentru a ocupa un loc privilegiat în sufletele alegătorilor moldoveni. Lupta nu încetează nici pentru o clipă, deşi până la alegeri mai este. Abia a reuşit să anunţe ministrul Transportului Anatol Şalaru că în curând moldovenii vor avea posibilitatea să călătorească cu avionul la preţuri mai mici, în urma unei înţelegeri dintre AIR Moldova cu o companie low cost din România, că a şi venit remarca premierului Filat că aceasta va fi posibil numai după ce vom adera la spaţiul european comun, lucru care va depinde, fireşte de eforturile sale. Nu ştia Şalaru ce vorbeşte sau pe dl Filat l-au dat de sminteală reflexele de „nacealnic”, fără de care nu mişcă nimic în RM? Mass-media dependentă de rating a profitat imediat, titrând că Filat şi Şalaru se ceartă „din nou”. De ce din nou? Nu mai contează, important e că Filat le-a oferit jurnaliştilor o ocazie de a-şi spori audienţa, numărul de vizualizări. Dar şi Şalaru nu se lasă mai prejos. Dacă e să credem presei, el se opune ca premierul Filat să taie panglica lansării primului tren european în RM. Este un gest cel puţin nepoliticos, sfidător, din partea unui ministru la adresa primului ministru ca instituţie. (N.N)

The following two tabs change content below.
Nicolae Negru

Nicolae Negru

Nicolae Negru

Ultimele articole de Nicolae Negru (vezi toate)