De ce a ales Vlad singurătatea

o-SAD-MAN-facebook

Au învăţat în aceeaşi grupă toţi trei. Erau nedespărţiţi la ore şi la petrecerile studenţeşti care se organizau la cămin şi în cadrul facultăţii. Toţi colegii credeau că Vlad se va căsători cu Catinca, căci se potriveau de minune, dar el a ales-o pe Elena.

Elena era al patrulea copil şi unica fiică în familia Ursu de prin părţile Unghenilor. Fraţii mai mari aveau prietenii lor, jocurile lor, când a venit pe lume micuţa. La început se uitau la ea ca la o păpuşă, când a crescut şi voia să li se alăture la joacă, nu o acceptau. Aşa că Elena şi-a petrecut copilăria aproape în singurătate, părinţii fiind mereu ocupaţi la serviciu. Şi această copilărie, mai mult fără supraveghere, a făcut-o mai băieţoasă.

Catinca şi Vlad

Catinca şi Vlad au crescut în aceeaşi mahala, într-un sat de la nordul republicii. Ambii proveneau din familii de plugari şi au avut reuşită bună la şcoală. Vlad, la fel ca Elena, a crescut mai mult de unul singur, pentru că nu avea nici fraţi şi nici surori. Părinţii săi, vara, erau ocupaţi mereu cu muncile câmpului, iar iarna – cu treburile gospodăreşti. Însă copilăria lui Vlad a fost total diferită de a Elenei. Dacă Elena de mică a fost încurajată să citească, să meargă la şcoala de muzică, Vlad era lăsat să pască bobocii, uitând de ei şi hoinărind pe drumurile satului cu alţi copii de vârsta lui. Părinţii nu l-au îndemnat la lectură ori să ia lecţii de pian.

Spre deosebire de cei doi, Catinca a fost înconjurată de două surori mai mari şi două mai mici. Atunci când era îndărătnică, mama o pedepsea şi tot mama era în preajmă în momentele mai dificile pentru a-i oferi dragoste şi mângâiere. Poate de aceea Catinca avea întotdeauna linişte sufletească şi era mult mai calmă decât prietena ei, Elena.

La facultate

Dumnezeu a rânduit ca între aceste trei suflete să se lege o frumoasă prietenie la facultate. Catinca și Vlad au fost primii colegi cu care a făcut cunoştinţă Elena. Fată vioaie, frumoasă, inteligentă, cu un remarcabil simţ al umorului, ea îl făcea pe Vlad să roşească de fiecare dată când se întâlneau. Băiatul, la acea vreme, era serios, retras şi foarte timid în prezenţa fetelor. Excepţie făcea doar Catinca, cu care se cunoşteau de mici.

Anii treceau şi prietenia celor trei se consolida. În anul V, Vlad a devenit foarte ataşat de Elena, iar peste câteva luni s-a îndrăgostit lulea de ea. În pofida contrastului dintre felul cum înţelegeau să-şi trăiască viaţa, către sfârşitul studiilor Vlad a cerut-o în căsătorie. Catinca, văzând mai bine de la o parte cum stau lucrurile, i-a zis: „Vlad, nu te supăra, dar vreau să-ţi spun că faci o greşeală. Elena e o prietenă bună, dar nu este perechea ta”. Vlad n-a ţinut cont de sfatul prietenei şi, după examenele de licenţă, şi-a invitat colegii la nuntă. Aceştia au căscat gurile a mirare, deoarece aşteptau ca Vlad să se căsătorească cu Catinca, care a manifestat întotdeauna mai multă înţelegere faţă de el decât Elena. Peste o lună, şi Catinca s-a măritat cu Andrei, un băiat din acelaşi an.

O căsnicie destrămată

După absolvirea facultăţii, cele două cupluri au rămas în capitală. Toţi lucrau la acelaşi spital. Duminicile şi sărbătorile le petreceau împreună, fiecare arătându-se încântat de această prietenie. Şi dacă în familia Catincăi lucrurile se derulau ca la carte, căminul lui Vlad, după cinci ani, a început să scârţâie. În compania prietenilor se prefăceau că trăiesc cele mai fericite momente, în realitate însă neînțelegerile dintre ei nu mai conteneau. Dragostea care i-a animat la începutul căsătoriei s-a spulberat repede. Nici venirea pe lume a celor doi copii nu a putut cimenta căsnicia, devenită în scurt timp pur formală.

Frumoasă şi elegantă şi după ce a născut, Elena s-a implicat în mai multe proiecte sociale. Aceasta a ajutat-o să capete şi mai multă încredere în sine şi să devină, în scurt timp, o persoană importantă, solicitată mereu în diverse activităţi. În jurul ei roiau bărbaţi cu funcţii înalte, care-l făceau gelos pe Vlad. Se simţea rănit. Iar zvonurile despre legăturile ei amoroase cu un viceministru l-au determinat, după zece ani de căsnicie cu scârţ, să ia decizia de a trăi separat de ea şi de copii. Elena atâta şi aştepta – să devină liberă, să facă ce vrea şi când vrea. Oficial însă nu au divorţat. Amândoi au fost de acord să-şi respecte îndatoririle părinteşti.

Vlad se retrage la vilă

Vlad a cumpărat o vilă în preajma Chişinăului şi s-a retras acolo. La început se prefăcea că nu-i mai pasă de Elena şi că nu vrea să audă de ea. Se schimba însă la faţă ori de câte ori cineva dintre cunoscuţi îi spunea că a văzut-o pe undeva ţinându-se de mână cu viceministrul cu pricina sau cu un alt bărbat. Cu sufletul rănit, plângea deseori nopţile. Această stare de tensiune îl adusese la gândul că singura modalitate de a se elibera de zbuciumul sufletesc era moartea. Şi dacă nu i-ar fi intuit Catinca gândurile negre, avea să-şi pună capăt zilelor. Prietena din copilărie l-a ascultat, l-a înţeles şi i-a adus raza de alinare în singurătatea lui, l-a scos din hăul gândurilor negre…

Sunt 26 de ani de când Vlad locuieşte de unul singur la vilă. Într-o duminică, după vreo şapte ani de la despărţirea lor, s-a trezit cu Elena în prag. Amândoi erau emoţionaţi. Ea încerca să-şi stăpânească plânsul. Avea multe de spus şi nu ştia cum să înceapă. După un oftat adânc, a rostit: „Ai putea să mă ierţi?”. „Te-am iertat demult”, i-a răspuns Vlad liniştit. Şi ea a prins a-i spune printre sughiţuri că, din ceasul din care s-au despărţit, a suferit mult, că aventura ei cu viceministrul a fost o nebunie şi că nu mai vrea să se gândească la trecut, că ar vrea să înceapă o viaţă nouă, să restabilească legătura care mai poate deveni puternică, durabilă… Spre seară, Elena a plecat, spunându-i că, peste o săptămână după ce se va întoarce din deplasare, va veni să locuiască, împreună cu copiii, la vilă. În noaptea aceea, Vlad n-a închis un ochi. Îşi făcea tot felul de planuri, visa la zilele fericite ce urmau să vină. A trecut o săptămână, au trecut două şi Elena nu a mai venit. S-a dus Vlad la ea. În loc de îmbrăţişările calde pe care le aştepta, ea l-a luat la trei parale: „Prostule, chiar m-ai crezut! Oare nu ai înţeles că nu te-am iubit niciodată?!”.

Distrus, bărbatul s-a dus la Catinca. Aceasta l-a consolat, zicându-i: „O să o uiţi şi pe aceasta, aşa cum se uită toate cu vremea. Câtă lume trece prin nenorociri şi mai cumplite. Alung-o şi tu odată din gând, găseşte-ţi pe altcineva şi trăiește-ți viața frumos”! Cu greu a alungat-o pe Elena din  gândurile lui, dar a ales să trăiască singur, să se întoarcă spre sine și să se apropie de Dumnezeu. De fapt nu e chiar singur. Copiii îl iubesc și îl respectă, îl iubesc mult și cei trei nepoței.

The following two tabs change content below.
Nina Neculce

Nina Neculce

Nina Neculce

Ultimele articole de Nina Neculce (vezi toate)