„De azi înainte, am de toate” (Lecţia Alexandru Gromov)

Alexandru Gromov a stat toată viaţa cu ochii (şi cu urechea) pe vorbitorul de limbă română. Astfel a devenit autorul sintagmei „limba română este o floare cu trei petale: audiovizualul, presa scrisă, teatrul naţional”. Ideea ar fi că vorbitorul de limbă română, consumând calitativ aceste trei petale, devine un exponent de frunte al culturii româneşti.

La 80 de ani, omul este şi el o floare, având drept petale o sumă de realizări şi de prieteni cu care a reuşit să se înconjoare. Aura lui Alexandru Gromov o constituie familia (două fiice şi doi nepoţi), prietenii din adolescenţă, în special cei de liceu, la care ţine foarte mult, colegii de breaslă (ziarişti, scriitori, oameni de teatru şi de film din Chişinău), fizicienii – prietenii de nuvelă fantastică, umoriştii, bibliotecarele şi, nu în ultimul rând, mica familie a Societăţii „Limba noastră cea română”, în care Alexandru Gromov şi-a înmulţit şi pulverizat spiritul cenaclist acumulat de-o viaţă. Sunt 15 ani, cei mai frumoşi, ani în care şi-a făcut din comunicare o meserie şi, lansând vorbe de duh, a cultivat o clasă de admiratori de toate vârstele. Vorbele de duh sunt pescuite, conspectate, comentate, reproduse de norocoşii care au parte de o şezătoare cu Alexandru Gromov. Le pot gusta pe-adevăratelea doar acei care-i cunosc inteligenţa şi subtilitatea exprimării.

„Sunt transportabil, sunt mai puţin mobil, dar în deplinătatea funcţiunilor mintale”; „Flora ţării este prea vastă să nu încapă ceva în ea…”; „Dicţionarul traduce cuvinte, eu traduc contexte”; „Există vinul de consumaţie şi vinul de conversaţie”; „Unele amiciţii se evaporă, dar prietenia şi afecţiunea e un dar aparte”.

Este proverbială prietenia dintre Alexandru Gromov şi regretatul compozitor Vasile Zagorschi (pe care îl numea cu căldură Vasilică Zagorschi). Au stat zeci de ani, duminică de duminică, la sfat în doi. Nu se întâmpla ca unul dintre ei să renunţe la întâlnirea de duminică în favoarea altui program. Ba mai mult, zilele săptămânii erau consacrate meseriei şi colegilor, sâmbetele – familiei, iar duminicile – în exclusivitate lui Vasilică Zagorschi!

Este proverbial şi cavalerismul lui Alexandru Gromov, şi bunul-simţ, şi fidelitatea pentru oameni şi pentru idee, şi responsabilitatea, floare mai rară pe la noi.

Acum, că a intrat în cercul restrâns al octogenarilor, vorba lui Anatol Gugel, putem da şi un calcul statistic: în 80 de ani a rodit eseuri, nuvele, traduceri, articole – patrimoniul total constituind peste 800 de surse bibliografice, pe care le găsim în Bibliografia îngrijită de Biblioteca „Ovidius”.

Mulţi dintre noi au crescut cu lecturile lui Alexandru Gromov, dar şi mai mulţi au învăţat la şcoala dumisale de lingvistică şi stilistică. Alexandru Gromov s-a consacrat cu plăcere îmbogăţirii (înnoirii) lexicului românesc şi tinerilor care au vrut să cunoască nişte secrete în arta scrisului.

Nu suportă vorba poluată de cuvinte străine, improprii, jargoane, nu rosteşte niciodată un cuvânt rusesc într-un text românesc, ci mai degrabă îl explică, cu cuvinte româneşti, pentru a molipsi cât mai multă lume de frumuseţea limbii române corecte; a acceptat cursuri, seminarii, discuţii pe marginea unor probleme de exprimare corectă. A călătorit cu Caravana Societăţii „Limba noastră cea română”, împreună cu Valentin Mândâcanu, cu Argentina Cupcea-Josu, cu Anatol Eremia, cu Albina Dumbrăveanu, prin şcolile şi liceele din Basarabia, luminând tinerii ascultători cu prospeţimea gândului şi a exprimării mustoase. La Căuşeni, la Mereni, la Pogăneşti, la Criuleni, în bibliotecile din Chişinău, la funcţionarii de la Ministerul Comerţului, Ministerul de Interne, Ministerul Ecologiei şi Construcţiilor, din 1990 până în 2005 Alexandru Gromov a cultivat cu drag floarea cu trei petale a limbii române.

Ghidul radiofonic de dimineaţă a încununat această muncă de sacrificiu. Trebuie să recunoaştem, astăzi ne lipseşte pastila lingvistică radiofonică. Dar recunoaşte şi domnul Alexandru Gromov că îi lipseşte acea muncă şi este în aşteptarea unei oferte de la Radio.

Alexandru Gromov, în toţi cei 80 de ani, a citit mult, a scris mult, a savurat discuţii şi contexte, a fost savurat de alţii, la rândul său, pentru contexte şi subtexte, a apreciat omenia, băutura bună şi romanţa românească.

„Romanţele. Îmi plac. Unele sunt lansate chiar pe timpul meu, am crescut cu ele…”. Dar toate serbările la care a fost prezent s-au încheiat neapărat cu „Traiască regele!”, interpretat de Alexandru Gromov în picioare, drept, cu ochii căutând în sus, în zare, Cununa Regală.

Valentina BUTNARU,

Preşedinta Societăţii

„Limba noastră cea română”

(aprilie-mai 2005)

 

S-a stins Alexandru Gromov

După o boală grea şi îndelungată, la vârsta de 86 de ani, s-a stins din viaţă unul dintre veteranii scrisului românesc din Basarabia, Alexandru Gromov, anunţă Uniunea Scriitorilor din Moldova.

Acesta s-a născut în 1925 în oraşul Ismail şi a studiat la Liceul „Sf. Andrei” din Bucureşti, iar după ocuparea Basarabiei de sovietici – la Institutul Pedagogic „Ion Creangă” din Chişinău.

Alexandru Gromov a lucrat la editurile „Şcoala Sovietică” şi „Cartea Moldovenească”, dar şi la revistele „Literatura şi arta” şi „Moldova”. A fost şi redactor-şef al revistei „Lanterna magică”, a scris critică de film. El este cunoscut ca autor de scenarii, de scrieri ştiinţifico-fantastice şi publicistice pentru copii şi tineret, ca un filolog remarcabil, un promotor neobosit al valorilor culturii române.

Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Uniunea Scriitorilor din Moldova


 

The following two tabs change content below.