De 20 de ani, scriem jurnalul zilelor tale // Toamna în care mi-au crescut colții!

Casa Presei, etajul patru, până în capătul coridorului. Un birou micuț, cât să încapă cinci mese. În acel spațiu strâmt, o echipă de entuziaști și-a asumat să lupte pentru democrație și românism. O misiune grea pentru un ziar tânăr, pe vremurile când Voronin era pe cai mari și cu indigestie acută față de tot ce este românesc. Dar poate tocmai asta ne motiva?

„Jurnal de Chișinău” a intrat în viața mea pe neașteptate, la un început de toamnă, pe când eu aveam exact cât face în acest an JURNALUL – 20 de ani. Atunci și acolo au început a-mi crește colții de jurnalist! Începuturile în meseria noastră sunt foarte importante. Ori te „dresează” grivei de curte, ori fac din tine dulău de gardă al societății. La „Jurnal de Chișinău” și-au „ascuțit” colții mulți jurnaliști cu nume și poziție civică în societate.

În primul rând, ședințele. Nu doar cele de planificare și analiză, dar mai cu seamă „ședințele” din serile de vineri sau zilele de sărbătoare, când la JURNAL se aduna multă lume bună: Val Butnaru, Nicolae Negru, Petru Bogatu, Constantin Cheianu, Vasile Nedelciuc, Vladimir Beșleagă, iar noi, copilașii redacției, ciuleam urechile și ascultam despre cum s-a plămădit această bucată de republică, prin luptă, trădări, interese și aspirații.

Foto: Nicolae Răileanu

În al doilea rând, valorile. Sunt opt ani de când nu mai fac parte din familia JURNAL de Chișinău, dar și acum pot spune că acolo am avut o echipă fantastică. Un ziar care să reziste 20 de ani nu se poate baza doar pe raționamente economice. JURNAL a promovat valori. E greu să trăiești în lumea noastră cu valori și principii. Să ai demnitate, să lupți pentru o cauză, să pledezi pentru dreptate și integritate, să ai verticalitate. Îi mulțumesc JURNALULUI că a cultivat toate acestea în mine. Astăzi ele valorează mult, pentru că au rămas puțini din cei care le împărtășesc.

În al treilea rând, provocările. Au fost multe situații de criză la JURNAL. Despre problemele financiare care tot apăreau periodic – nu voi spune nimic. Din păcate, ele și astăzi sunt o normalitate pentru o instituție de presă independentă în Republica Moldova. JURNAL a trebuit să treacă și prin alte provocări: amenințări cu răfuială, procese de judecată, furt și vandalism.

Au fost însă și altfel de provocări. Bune. Îi mulțumesc lui Val Butnaru pentru că a crezut în mine și mi-a testat mereu limitele. În doi ani de zile, am fost, pe rând, jurnalist pe subiecte politice și corupție, redactor de ziar monden, reporter TV și moderatoare de talk-show la prima televiziune online din Moldova – JURNAL TV. Cine nu știe, JURNAL TV este tot o creație a echipei JURNAL de Chișinău. Sunt mândră pentru această ultimă provocare, chiar dacă, îmi amintesc, când am pornit JURNAL TV, eram tare supărată că ni se mai pune și o televiziune în cârcă J

Să crezi! JURNAL de Chișinău m-a învățat să cred în puterea cuvântului, în forțele proprii, în forța oamenilor care ne citesc, în puterea de a schimba lucrurile chiar și atunci când schimbarea unui regim (dictatorial sau oligarhic) pare o misiune imposibilă. În 2009, împreună cu JURNAL, am scăpat de comunism. În 2019, am militat împreună (JURNAL în paginile sale, eu deja din studiourile TV8) pentru debarcarea unui alt regim. Și a plecat și acesta.

Dragă JURNAL, îți mulțumesc pentru că nu ți-ai schimbat aspirațiile, misiunea și valorile. Pentru că nu ți-ai trădat cititorii. Pentru că ai rezistat, chiar dacă știu că uneori a fost greu. Îți mulțumesc pentru că pot spune cu mândrie că sunt „discipola JURNAL de Chișinău”. Pentru că m-ai învățat să îmi tratez cu mult respect și responsabilitate profesia și limba (pentru ultima, alese considerații Rodicăi Mahu).

Să crești și în continuare tiraje și jurnaliști cu dinți ascuțiți. La mulți ani pentru UN ZIAR BUN!