De 1 Decembrie

De fiecare dată, pe 1 Decembrie, pe malurile Prutului, trecutul serveşte drept pildă pentru viitor. Istoria de-odinioară devine fundament al politicii şi al vieţii în general. Delegaţii stufoase din toate colţurile Ţării aleargă spre Alba-Iulia, în vreme ce „studinţii” joacă hore la Chişinău, la Bucureşti şi pe oriunde. Madame Pavlicenco se vaieră, nelipsită, în cutia televizorului, iar Ilie Bratu îşi face apoteoza. Unirea e ca şi făcută: o auzi, dar n-o vezi; o simţi, dar n-o poţi pipăi. E ca o Fata Morgana, ca o Ariadnă pe care parcă ţi-o dă înapoi beţivul de Dionisos-făr’-de-nesaţ, ţi-o „pe mine mie redă-mă”.

În ziua de 1 Decembrie, se aminteşte strălucirea unui trecut prăbuşit subit. Golul lipsei sale e cântec de jale. Cu toate acestea, Ion Buzdugan, el, atât de iubit deopotrivă de Iorga, de Maniu şi de Zelea-Codreanu, e astăzi un poet uitat. Caznele lui Pan Halippa, trăite în gulagul rusesc şi în cel românesc, nu au fost „contorizate” încă. La moartea lui, Ion Văluţă ţine un discurs cutremurător, înconjurat fiind de zeci de securişti, discurs care este astăzi fals prezentat în lucrările „de specialitate”.

Dar cum să-i uiţi, oare, pe subfericiţii deputaţi comunişti, bolborosind expresii analfabete, în speranţa că vor clinti dăinuirea poporului român? Cu fard sau fără, ei ridică o cupă de şampanie, sărbătorind ziua mondială de luptă împotriva HIV.

În preajma acestei zile, pe 22 noiembrie, a mai fost aplicată o lovitură relaţiilor frăţeşti. Nişte „domni” care au majoritatea în Parlamentul de la Bucureşti au respins propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea OUG nr.194/2002 privind regimul străinilor în România. Propunerea urmărea scutirea studenţilor basarabeni nebursieri, care constituie jumătate din numărul studenţilor basarabeni ce îşi fac studiile în România, de plata taxelor consulare şi a taxei pentru eliberarea permisului de şedere. Raţionamentul ei era perfectamente logic şi constituţional: instituirea unor astfel de taxe pentru studenţii basarabeni nebursieri creează premisele unui tratament inechitabil în raport cu studenţii basarabeni bursieri (care nu plătesc taxe). Este încălcat principiul nediscriminării şi este eludată menirea constituţională a statului român de a sprijini întărirea legăturilor cu românii din afara ţării.

În luările de cuvânt ale opoziţiei, aşa cum arată stenograma, s-a menţionat că însăşi „Constituţia României obligă statul român să acorde asistenţă românilor din străinătate fără discriminare”, că „venitul mediu al familiilor din care se trag aceşti studenţi este cu mult sub venitul mediu al unei familii din România” şi că „ar fi o dovadă de meschinărie să se facă această discriminare şi să nu li se întindă o mână acestor tineri, să li se arate că ţara lor, România, îi sprijină”.

O sută şaizeci şi trei de deputaţi au votat contra, la comandă, îngropând şi trecutul, şi prezentul. În fiecare an, nebursierii (criteriul acordării burselor îl constituie nota medie la BAC şi nota medie generală) care nu au ştiut să-şi cumpere note bune sau care n-au avut bani, sau care nu s-au pus bine cu profesorii, vor scoate bancnotele euro din buzunar ca să plătească taxele consulare, ca nişte străini. Ni se va imputa faptul că exagerăm şi că lucrurile nu stau tocmai aşa. Dar cum stau? Stau ca înainte de 1918, când un rector al Universităţii din Iaşi a suprimat bursele obţinute de Constantin Stere cu mare greutate pentru studenţii basarabeni. Semn că Unirea e pe-aproape…

Tudor Papuc

The following two tabs change content below.