Datorie împlinită

 

Bunicii mei – Boris şi Adelina Bumbu, într-un tur prin Europa, călătorie făcută cadou de copiii lor

Întreaga noastră familie se mândreşte nespus cu bunicul care şi-a adus contribuţia la repunerea Limbii Române în drepturile sale

Parlamentarii care au condus şi conduc RM pe parcurs de 24 de ani au avut mari posibilităţi să numească limba de stat aşa cum e firesc şi corect: limba română, dar au ezitat să o facă, după cum ezită şi azi.

Bunicul meu, Boris Bumbu, s-a născut în anul 1947, în oraşul Chişinău, tocmai în perioada în care în Basarabia a avut loc o foamete îngrozitoare. Familia bunicului a supravieţuit datorită străbunicului Ion care lucra la calea ferată, unde primea, pe cartelă, produse alimentare.

Bunicul Boris, născut în anul foametei

Bunicul a absolvit 11 clase la Şcoala Nr. 32, instituţie la care au studiat personalităţi cunoscute de la noi. Apropo, şi bunica mea, Adelina, a învăţat într-o clasă cu bunicul. Imediat după absolvire, în 1965, el s-a angajat ca muncitor la uzina „Luci” (după 1970, e „Sciotmaş”). A devenit un muncitor calificat, cu deosebite succese în activitatea sa. A fost învingător în toate întrecerile socialiste, în anii 1970 – 1980, a fost asesor popular la Judecătoria raionului Lenin. A mai fost membru al Comisiei de revizie a sindicatelor din Moldova.

În 1976, a fost decorat cu ordinul „Gloria Muncii” de gradul III, iar în 1982, prin Decretul aceluiaşi Prezidiu al Sovietului Suprem al URSS, a fost decorat şi cu ordinul „Gloria Muncii” de gradul II. În RSSM, doar trei persoane au primit două ordine „Gloria Muncii”. În cadrul activităţii sale la uzină, a pregătit peste 20 de muncitori calificaţi, fapt pentru care a fost menţionat cu un cadou de preţ la Moscova de către ministrul Telecomunicaţiilor al URSS.

În 1984, a fost înaintat în calitate de candidat în postul de deputat al Sovietului Suprem al RSSM, iar în februarie 1985, la alegerile în Sovietul Suprem al RSSM, cu 99 % voturi „pro”, bunicul meu a fost ales deputat în Sovietul Suprem al RSSM. La prima şedinţă a Sovietului Suprem, bunicul a fost desemnat ca membru al Comisiei pentru propunerile legislative a Sovietului Suprem al RSSM.

Deputat fără apartenenţă politică

Bunicul Boris îşi aminteşte că, în anul 1985, au dat lăstari și în Moldova primele mişcări democratice. În componenţa Sovietului Suprem erau 380 de deputaţi, dintre care 350 erau cu bilete de membri ai Partidului Comunist. Toţi miniştrii, primii secretari de partid ai oraşelor şi raioanelor, membrii Biroului Politic al Partidului Comunist din RSSM şi directori de intreprinderi mari erau de regulă aleşi ca deputaţi. Boris Bumbu făcea parte din categoria celor puţini – persoanele fără apartenenţă politică. El, printre primii, a făcut un raport în limba română (numită atunci moldovenească) la sesiunea Sovietului Suprem. La şedinţele comisiei, la care participa preşedintele Prezidiului Sovietului Suprem, el cerea foile de la raportor, apoi propunea ca raportorul să vorbească fără ele. Bunicul este primul – și noi ne mândrim mult cu acest lucru – care la una din sesiuni a refuzat raportul pregătit de consilierul de la prezidiu, ce i l-a strecurat în mână, şi a vorbit în limba maternă.

Aici capacitatea de muncă, patriotismul şi dragostea pentru limba noastră ale bunicului s-au manifestat din plin. Tocmai de aceea, în luna februarie a anului 1989, a fost ales membru al Comisiei de pregătire a proiectului de lege privind funcţionarea limbii de stat pe teritoriul R. Moldova cu trecerea la grafia latină.

Între altele, la 16 martie 1989, Uniunea Scriitorilor a publicat proiectul lor de alternativă, referitor la Limba de Stat, cu principiile ei de funcţionare.

Trei luni au durat dezbaterile proiectului

În sfârşit, după activităţi febrile, la 17 mai 1989, ziarul „Moldova Socialistă” a publicat proiectul Legii cu privire la funcţionarea limbilor vorbite pe teritoriul RSS Moldoveneşti (redacţia propusă de Institutul de Limbă şi Literatură al Academiei de Ştiinţe a R. Moldova). La întreprinderi de stat, instituţii de învăţământ, în toate colectivele de muncă, gospodării colhoznice şi sovhozuri au început dezbaterile privind fiecare articol al acestui proiect de lege. Deputaţii, membri ai Comisiei de pregătire a legii despre limba de stat participau la discuţii în colectivele de muncă.

Trei luni încheiate au durat dezbaterile în public, s-au făcut schimbări şi modificări în proiectul de lege. Şi încă un lucru care se cere neapărat menţionat: în toate colectivele de muncă au fost organizate cursuri de studiere a limbii moldoveneşti. Cetăţenii vorbitori de limba rusă studiau cu plăcere. Lecţiile, de obicei, aveau loc după orele de program.

Bunicul Boris cu încă două persoane (un colaborator al Institutului de Limbă şi Literatură al Academiei de Ştiinţe a RM, doctor în ştiinţe, şi şeful biroului juridic al Sovietului Miniştrilor al RSSM) au plecat, pe calea aerului, în Republica Sovietică Socialistă Gruzină, pentru studierea profundă a funcţionării limbii de stat pe teritoriul acestei republici. (În acel moment, Georgia era unica republică din Uniunea Sovietică pe teritoriul căreia funcţiona limba de stat). Bunicul meu şi cei doi colegi ai săi au studiat funcţionarea limbii de stat în toate instituţiile statului, la întreprinderi, colhozuri, sovhozuri, soviete săteşti ale acestei republici caucaziene.

Trimişi în Georgia să capete experienţă

Acolo toate actele se întocmeau în limba gruzină. Toţi funcţionarii care ocupau o funcţie cât de mică cunoşteau la perfecţie limba de stat. Au întâlnit multe sate în care preşedintele sovietului sătesc era, de exemplu, azer de naţionalitate, dar absolut toate actele şi discuţiile erau în gruzină. Delegaţia moldovenească a primit la Sovietul Suprem al Republicii Gruzine copia legii despre limba de stat, din care au fost preluate materiale utile pentru redactarea proiectului de lege privind limba de stat a R. Moldova.

Mai târziu, bunicul Boris a raportat la sesiunea Sovietului Suprem cum funcţionează legea despre limba de stat în Georgia. Acest lucru a mişcat cu mult carul din loc. Un mare ajutor la decretarea limbii de stat a venit atunci şi din partea sutelor de mii de oameni, veniţi din toate colţişoarele republicii la Marea Adunare Naţională. Poporul nostru era dornic de libertate. Iar trecerea la limba maternă cu grafie latină constituia un pas hotărâtor spre obţinerea acestei libertăţi. De fapt, proiectul de lege apăra interesele cetăţenilor de toate etniile din R. Moldova.

Şi azi avem demnitari ce nu vor să ştie Limba Română

Astfel, la 31 august anul 1989, cu voturile a peste 80% din deputaţi a fost votată Legea cu privire la funcţionarea limbilor vorbite pe teritoriul RSSM. Bunicul consideră, şi pe bună dreptate, că decretarea acestei legi a fost cea mai mare victorie a democraţiei în R. Moldova. El este mândru că, în calitate de deputat, şi-a adus modestul său aport la această măreaţă operă.

Sărbătorim acum cea de-a 24-a aniversare a decretării Limbii de stat. Din păcate, nici azi nu s-au atins pe deplin obiectivele Legii. La 1 septembrie 2009, conform acestei Legi, toţi conducătorii întreprinderilor de orice nivel trebuia să cunoască limba de stat. Dar astăzi avem demnitari de stat ce nu ştiu şi nu vor să ştie Limba română. La aceasta am ajuns după aproape un sfert de secol de suveranitate, deoarece cuceririle trebuie apărate zi de zi, clipă de clipă.

A procedat aşa cum i-a dictat inima

Bunicul nu-şi aminteşte ca cineva din parlamentarii de azi să fi fost prezenţi în sală la 31 august 1989, atunci când se vota pentru Limba noastră. Excepţie poate fi domnul Vladimir Voronin, cu care au fost membri ai comisiei legislative a Sovietului Suprem al RSSM…

În schimb, eu şi întreaga noastră familie ne mândrim azi nespus cu bunicul care acum e un simplu pensionar. Sunt de părerea că el ar merita din partea forurilor superioare ale ţării, preşedintelui RM măcar o mică atenţie. Cu toate că bunicul afirmă că a procedat aşa cum i-a dictat inima şi cum îi stă bine de fapt oricărui fecior al acestui sfânt meleag Moldova.

Melania Pituşcan, stagiară

 

 

 

 

The following two tabs change content below.

Jurnal de Chișinău