„Dascălul adevărat găseşte partea bună a fiecărui copil”

IMG_2703„Reforma în domeniul învăţământului ar trebui să prevadă păstrarea unor şcoli auxiliare”

Timp de patru decenii a îndrumat generaţii de copii cu necesităţi speciale la Şcoala-internat auxiliară din Sărata Galbenă, Hânceşti. Nu i-a fost greu să lucreze cu aceşti copii, deoarece „dascălul adevărat găseşte latura bună a fiecărui copil”. Susţine reforma în domeniul învăţământului, care prevede închiderea şcolilor auxiliare, cu toate acestea, pledează pentru păstrarea unor instituţii de acest tip.

De la începutul discuţiei, Ecaterina Pavliuc ne atenţionează că nu-i place lauda, „fiecare om are anumite merite în viaţă dacă pune suflet în ceea ce face”. A învăţat sute de copii şi i-a îndrumat, „împreună cu ceilalţi profesori”, spre domeniul, direcţia în care se descurcau cel mai bine: „Fiecare copil, crescând mare, poate face ceva, dacă se lucrează cu el”.

Sufletul, ingredientul succesului

Şcoala-internat auxiliară din Sărata Galbenă funcţionează din 1971 în clădirile unei foste şcoli ruse. Lucrează aici de la deschiderea şcolii, de 30 de ani exercită funcţia de director. Deşi este la pensie, continuă să lucreze pentru că nu se ştie cât va mai funcţiona şcoala. „Nu primim elevi de trei ani, pentru că învăţământul rezidenţial este pe cale de dispariţie. Conform noii legislaţii, copiii cu retard mintal trebuie să fie incluşi în instituţii de învăţământ alternativ, în case de tip familial”, spune profesoara.

„Au fost lichidate 21 de instituţii de tip rezidenţial”

IMG_2696Dacă în această instituţie de învăţământ auxiliar învăţau odinioară peste 100 de elevi, în prezent, sunt doar 52, având vârste între 11 şi 17 ani. Toţi elevii sunt din raionul Hânceşti. „Posibil că este penultimul sau chiar ultimul an, deoarece reforma învăţământului rezidenţial, demarată în 2007, se realizează rapid. Au fost lichidate 21 de instituţii de tip rezidenţial, inclusiv case de copii, case pentru orfani, şcoli generale de tip internat. Până în 2020, majoritatea vor dispărea, iar localurile vor fi utilizate în alte scopuri”, ne informează directoarea. Majoritatea copiilor vor rămâne în familii şi vor învăţa în instituţiile de învăţământ general din localităţile lor, spune managerul.

Pe parcursul anului de studii, copiii merg mai des pe acasă, pentru a se integra în familie, „îi ajută pe părinţi la munci agricole, încearcă să-şi caute de lucru”.

Instruire individuală pentru elevi cu nevoi speciale

Reforma trebuie înfăptuită, consideră ea, însă instituţiile rezidenţiale le asigură copiilor cu handicap condiţii speciale excelente – alimentaţie, inventar moale, încălzire, cadre didactice specializate, ceea ce nu există în şcolile obişnuite. „Avem ore de recuperare: logopedie, educaţie fizică, religie. Copiilor le place religia. Şcoala are o cutie poştală în care elevii îşi spun opiniile pe care le citim săptămânal. Elevii îşi expun opiniile despre angajaţi, colegi. Spun foarte rar lucruri negative, sunt mai descătuşaţi. Aceste activităţi duc la preîntâmpinarea diferitor infracţiuni”, susţine managerul.

După spusele ei, în această instituţie veneau copii cu retard mintal uşor şi puteau însuşi lesne acest curriculum. „În prezent însă, copii cu asemenea handicap nu prea vin şi, conform noului regulament, se recomandă copii cu retard mediu. Aceşti copii sunt dificili. Elaborăm un plan personalizat de instruire individuală sau simplificăm predarea materiei până la nivelul înţelegerii lor. Avem copii care, timp de opt ani, nu au învăţat să scrie ‘mama’ şi tabla înmulţirii”.

Ce vor face aceşti copii în instituţiile de învăţământ general?

„Cred că vor sta în ultimele bănci, se vor ocupa de ei profesorii de sprijin; din acest an, aceştia constituie o unitate permisă în instituţiile de învăţământ general”, explică managerul. A efectuat o vizită în România pentru a se familiariza cu experienţa profesorilor de sprijin.

„Un profesor lucrează cu toţi elevii, în timp ce altul se ocupă în mod individual cu un copil în spatele clasei. Nu ştiu în ce măsură reuşesc ei să realizeze sarcinile. În timpul discuţiilor cu colegii din România, unii profesori erau de părerea că nu trebuia închise toate instituţiile de acest tip. În cele din urmă, au fost redeschise câteva şcoli auxiliare, pentru că era necesar”, relatează Ecaterina Pavliuc, precizând că „e bine ca toţi copiii să fie incluşi în şcolii obişnuite, însă aceasta să se efectueze în funcţie de gradul lor intelectual”.

Activităţile extraşcolare, benefice pentru recuperarea deficienţelor copiilor

Tot corpul didactic de la Şcoala auxiliară-internat Sărata Galbenă se străduie să sprijine integrarea eficientă a fiecărui copil cu handicap. Aici se cântă, se dansează, se practică meşteşuguri populare. Aceste activităţi nu sunt incluse în programa şcolară, însă au un rol important în recuperarea deficienţelor copiilor, ne spune profesoara.

Îi calmează, îi mobilizează, îi face mai răbdători. „Unora le reuşesc unele lucrări, altora, mai puţin, însă noi îi susţinem să facă ceva, ca să se poată hrăni în viaţă. Unii brodează doar liniuţe, alţii numai cruciuliţe, alţii numai încâlcesc aţa”, ne spune zâmbind profesoara.

The following two tabs change content below.
Victoria Popa

Victoria Popa