„Darul și mâinile dibace moștenite de la tata” // Oameni buni

A luptat pentru renașterea costumului popular din diferite localități ale Moldovei. I-a reușit prin organizarea unui concurs – Gala Costumului Național – la care au participat colective folclorice din întreaga republică ce au prezentat portul popular de la baștinile lor. Acțiunea s-a încheiat în 2006 cu editarea unei cărți despre costumele populare.

„Tu nu ești pentru fizică și matematică. Locul tău este în artă”

A moștenit dragostea și harul său în meșteșugul popular de la părinți. A vrut mereu să transpună frumosul din jurul său în diferite genuri de artă tradițională și modernă. E una din promotorii valorilor perene ale neamului românesc.

Victoria POPA

„Nu există nicio localitate în raionul Briceni în care tata să nu fi săpat vreo fântână. În viața lui, a săpat peste 800 de fântâni. Era meșter în toate, a construit case, a meșterit uși, ferestre, mobilă, a făcut pictură murală”, povestește despre tatăl său, Dumitru Elenciuc din Marcăuți, Briceni, Niculina Elenciuc-Tcacenco, meșter popular, profesoară de arta decorativă şi istoria artelor la Școala de Arte „Alexei Stârcea” din Chişinău.

Om simplu cu mâini de aur

„De la el am darul de a crea şi de la mama Xenia. Mama țesea cergi, lăicere, păretare, țoluri”, povestește profesoara despre cei care i-au dat viață.  Mama sa, 90 de ani, o îndeamnă să ne spună că are și numele Elenciuc, ca să-l scriem în ziar.

A început a broda, a croșeta de prin clasa a șasea. „Și acum țin minte cum tata venea alături de mine și îmi sugera ce culori să aleg pentru lucrările mele. Era un om simplu, dar cu mâini de aur. A avut și mulți ucenici. A furat meseria de la un evreu de la Briceni”, deapănă firul amintirilor fiica fostului fântânar.

Omul, locul și timpul

După absolvirea școlii medii din sat, a mers la Facultatea de Fizică și Matematică a Universităţii de Stat din Tiraspol. A lucrat 15 ani ca profesor de matematică la Colonița, mun. Chișinău. Printre elevi l-a avut și pe liderul Partidului Liberal, Mihai Ghimpu. „Era în clasa a șasea. I-am predat fizica până într-a noua. Era deștept și liniștit. La universitate, fratele său, Gheorghe Ghimpu, mi-a predat fizica”, povesteşte femeia.

Un timp n-a meșterit nimic, fiind absorbită de lucrul de la școală. Însă vocaţia sa pentru artă și-o păstra amenajând sălile de clasă.

O prietenă de la Palatul Republican de Creație a Copiilor i-a propus să abandoneze ştiinţele exacte pentru artă: „Tu nu ești pentru fizică și matematică. Cunoştinţele tale trebuie transmise generațiilor care vin în urma noastră”.

De la amator la profesionist

Și-a luat inima în dinți și a plecat cu câteva din lucrările sale la Centrul Național de Creație a Copiilor. Pentru că avea studii de fizică și matematică, a fost angajată în Secția științifică a copiilor „Viitorul”. Mergea prin diferite localități ca să caute copii talentați. Însă o măcina în continuare faptul că nu putea crea frumosul pe care îl vedea în jurul său. A avut ocazia de a preda și în secția de creație a copiilor. Acolo a început a preda broderia, croșeta. Studiind ornamentele populare, a început a privi altfel arta de a broda, croșeta. Mai târziu, a fost numită șefă a Studioului Etnografic pentru Copii al Centrului Național de Creație a Copiilor.

Boala goblenului

A deschis secția de împletire a fibrelor naturale, a avut zece stative. A invitat aici meșteri iscusiți în arta croșetatului. A învăţat împreună cu copiii multiple tehnici în țesut, broderie, macromeu. „Cu cinci ani în urmă, de când goblenul e în vogă, m-am îmbolnăvit de frumusețea pe care o vedeam. Am început a scoate covoarele de pe perete”, arată spre unul din pereții camerei în care îşi păstrează lucrările realizate în goblen – „Monalisa”, „Cina cea de taină” ş.a. La aceste lucrări a lucrat ani de zile.

Valori rezistente în timp

Nu se odinhește niciun minut. Este și acum membru al clubului „Curcubeu”, care adună peste 50 de meșteri populari. Aici și-a dat frâu liber imaginației. Învață pe oricine vrea să învețe arta croșetării, brodării, țesutului. A participat la diferite expoziții naționale în Marea Britanie, Grecia, Franța, Bulgaria, România, Ucraina, Letonia, Belarus unde a fost apreciată. Lucrările au fost vândute cu duiumul. „Din Grecia m-am întors fără nicio lucrare”, își amintește Niculina Elenciuc-Tcacenco.

În cadrul expozițiilor din R. Moldova, a prezentat peste o sută de lucrări – fețe de masă, goblenuri, prosoape, covorașe – ce prezintă motive tradiționale. O lucrare la care ține enorm este alfabetul latin, fiecare literă prezentând un anumit tip de broderie.

Și acum, la 70 de ani, este profesoară la Școala de Arte „Alexei Stârcea” din Chișinău. Predă arta decorativă și istoria artelor. „Fiecare față de masă brodată, croșetată de mine, este unică, deși unele elemente le iau din diverse reviste internaționale”, spune meșterul popular.