Daria şi blestemul HIV

STIGMATIZARE // Dacă veneam în RM, sunt sigură că am fi fost respinşi de toţi, chiar şi de părinţii noştri

Aveau aproape aceeaşi vârstă când s-au cunoscut: el – 23, ea – 22 de ani. Chiar de la început, Mircea a fost atras de Daria. În viziunea lui, aceasta întruchipa femeia perfectă: blondă, picioare lungi şi personalitate. La rândul său, Daria îl vedea pe Mircea frumos, atrăgător şi sexy. I-a legat o poveste romantică.

Daria provine dintr-o familie de intelectuali din raionul Briceni. Fire deschisă, mereu dornică de aventură, i-a sensibilizat pe colegii de grupă pe tot parcursul studiilor, dar nu a fost niciodată îndrăgostită de vreunul din aceştia. Visa la o poveste de dragoste cu bărbatul pe care urma să-l ia de soţ. Şi povestea a devenit realitate. După absolvirea facultăţii, a plecat la câştig, la Moscova. Acolo, l-a cunoscut pe Mircea care, spre mirarea ei, absolvise aceeaşi facultate, doar că la o altă instituţie de învăţământ. Inima ei a fost străbătută, de la prima vedere, de mii de fiori. Nici Mircea nu a rămas indiferent, s-a îndrăgostit de Daria şi a început să-i facă curte. Îi dăruia flori, aranja întâlniri intime cu şampanie şi lumânări. Aşa s-au scurs aproape doi ani.

Nebun după Daria

Într-o toamnă frumoasă, Mircea a prezentat-o pe Daria părinţilor săi. Domnişoara a constatat că iubitul său seamănă mai mult cu tată-său: înalt, ochi negri, dinţi sănătoşi, cu strungă. Mama lui, o femeie înaltă, a fost foarte amabilă cu fata fiului ei, a primit-o cu căldură. Tată-său era mai rezervat, dar a tratat-o cu aceeaşi politeţe. Şi unul, şi celălalt au văzut în Daria vitoarea noră.

I-au spus fiului că a făcut alegerea ideală şi, peste câteva  săptămâni, s-au întâlnit cu părinţii miresei pentru a pune la cale nunta. A fost o nuntă ca în poveşti, admirată de tot satul. După nuntă, cei doi au ales să stea la părinţii lui Mircea. Ţinându-se mereu de mână, se plimbau pe uliţele satului, stârnind încântarea trecătorilor. Îşi făceau planuri de viitor. Mircea se simţea fericit, era captivat de persoana Dariei, toţi au observat că era nebun după Daria. Lăsa impresia că o doreşte mai mult decât ea. O găsea mereu seducătoare.

Mircea a contaminat-o

După o lună şi ceva, cuplul s-a întors în capitala Rusiei. Peste câteva luni, Daria a rămas însărcinată, aşteptau un băieţel şi au hotărât ca micuţul să se nască la Moscova. Pe lângă alte analize, medicii au obligat-o să facă un test HIV. Rezultatele le-au ruinat fericirea. Testul a fost pozitiv: Daria era infectată cu virusul HIV. Îi venea să se dea cu capul de pereţi, inima sa tânără a îmbătrânit brusc, s-a strâns de durere. „Cum? De unde?”, se întreba Daria. O înecau lacrimile. Ştia că nu a avut nicio relaţie întâmplătoare. Mircea era deprimat, îi era frică să recunoască adevărul. Până la urmă, le-a spus medicilor şi soţiei că avusese până la căsătorie relaţii intime cu o narcomană. N-a ştiut că a fost infectat.

După ce au făcut această tristă descoperire, Daria a urmat un tratament special în speranţa că riscul infectării fătului va fi redus. Băieţelul însă s-a născut cu această boală care a omorât milioane de oameni.

Între speranţă şi disperare

Acest cuplu trăieşte o dramă. Când s-au întors de la spital după naşterea fiului, au plâns şi s-au rugat. Mircea a căzut în genunchi, cerându-le iertare Dariei şi micuţului. La început, Daria era gata să divorţeze dar, până la urmă, şi-a zis că împreună vor duce mai uşor povara bolii. Medicii fac tot ce le stă în puteri pentru a ameliora situaţia, iar soţii îşi cresc micuţul într-un mediu familiar cu totul special. Frecventează regulat biserici şi mănăstiri, speră că se vor vindeca. Cred că odoraşul lor va merge la şcoală, o va termina. Acum băieţelul are cinci ani, merge la grădiniţă. Părinţii îi satisfac toate poftele, dorind să-i dea tot ce au mai bun. Sunt decişi să lupte din toate puterile cu boala necruţătoare. Ambii se dedică cu toată dragostea copilului. Viaţa lor oscilează între speranţă şi disperare. La serviciu nimeni ştie despre boala lor. Nici părinţii lor nu ştiu despre nenorocirea ce a dat peste ei.

Norocul lor e că stau la Moscova

În ziua când ne-am întâlnit, Daria mi-a spus printre altele: „Avem o casă şi o familie. Mi-am dorit căldură şi dragoste din partea soţului. Le am, dar uneori îmi lipseşte siguranţa în ziua de mâine oricât de mult aş încerca să fiu optimistă. Când am aflat despre groaznicul virus, credeam că armonia dintre noi va dispărea. Dumnezeu însă nu ne-a părăsit, ne dă mereu puteri ca să putem lupta cu urgia. Petrişor este neastâmpărat şi ager. Ne bucurăm că e activ. Norocul nostru e că stăm la Moscova, sub supravegherea medicilor.

Dacă veneam acasă, sunt sigură că am fi fost respinşi de toţi, chiar şi de părinţii noştri. Cunosc problemele dificile pe care le înfruntă bolnavii HIV în Moldova. Nu ştiu dacă în RM am putea beneficia de un tratament antiretrovial, de care beneficiem la Moscova. Nu ştiu dacă în spitalele din Moldova, medicii manifestă grijă pentru asemenea categorie de pacienţi. La Moscova, copiii bolnavi de SIDA sunt acceptaţi la grădiniţă, la şcoală, nu sunt respinşi ca la noi. Maturii, de asemenea, nu sunt concediaţi, nu sunt alungaţi din propriile case.

Eu şi soţul credem în izbândă. Ne punem speranţa în cele trei vaccinuri contra HIV testate acum în Rusia. Primele teste ale  vaccinurilor produse la Moscova, Sankt Petersburg şi Novosibirsk au confirmat siguranţa şi prezenţa reacţiei imunitare a organismului. Însă aş vrea să le spun cititorilor JURNALULUI că cel mai bun vaccin contra SIDA este modul sănătos de viaţă”.

Nina Neculce

The following two tabs change content below.