Dar din dar

Liliana Enachi. Foto: Nadejda Roşcovanu

Campania noastră „De Crăciun, fii mai bun!”, desfăşurată anul acesta, se datorează Lilianei Enachi, fetiţa pe care Cinghiz, tigrul de la Zoo din Chişinău, a lăsat-o fără o mână în 2003. După un an de la tragedie, când JURNAL de Chişinău a desfăşurat campania pentru a o ajuta să obţină o proteză, v-aţi implicat mii de oameni ca s-o sprijiniţi. Astăzi, Liliana, pe lângă toate activităţile sale, este voluntară la Centrul pentru copii şi tineri cu dizabilităţi „Nicuşor” din Grătieşti. Astfel a considerat eroina noastră că e înţelept să vă răsplătească binele, ajutându-i pe alţi oameni încercaţi de soartă.

Am întâlnit-o pe Liliana în noiembrie la Târgul de Cariere din Chişinău, unde reprezenta compania de traduceri la care este angajată. Chiar dacă s-a făcut blondă, am recunoscut-o de departe, zâmbetul ei este inconfundabil. Tot cu acest zâmbet m-a cucerit cu cinci ani în urmă, când o colegă de-a mea a revenit la povestea ei (http://www.jc.md/o-mai-tineti-minte-pe-liliana).

Nu mă aflam în R. Moldova când a fost atacată de tigru şi, cum internetul era mai puţin accesibil pentru mine, nu am ştiut atunci despre acest caz. Oricum, chiar și peste ani, gândul că animalul fioros a încercat să o tragă pe Liliana printre gratii m-a tulburat enorm. Mă întrebam deseori, când memoria îmi răscolea această imaginaţie: Oare cum o fi învins ea greutăţile prin care a trecut?  Ce-a făcut-o să fie atât de optimistă când condiţiile din R. Moldova sunt un adevărat coşmar pentru persoanele ajunse în situaţii disperate?

A învăţat că viaţa e frumoasă

Liliana nu este una dintre tinerii dornici sau constrânşi să plece peste hotare. Spune că în R. Moldova sunt destule oferte de lucru, doar trebuie să-ţi doreşti să cauţi şi să creşti în carieră. De aceea a preferat să rămână acasă lângă părinţi, care o susţin când întâmpină dificultăţi, şi alături de colegi şi prieteni, cu care fac o echipă bună.

Îi place meseria pe care o practică acum, deşi a terminat Facultatea de Economie, viaţa i-a oferit şansa să fie angajată la această companie de traduceri graţie limbilor pe care le vorbeşte, italiana şi engleza. Îmi spune că a învăţat limba italiană atunci când trebuia să meargă în Italia pentru proteză, ca să poată comunica cu doctorii, „datorită campaniei JURNALULUI de Chişinău”,  accentuează fata în semn de mulţumire. Engleza şi-a perfecţionat-o în SUA, unde s-a aventurat, ca mulţi alţi studenţi, să meargă la muncă pe timp de vară.

În America, unde a ocupat un post de vânzător, a învăţat cum să reuşească să câştige oamenii, prin zâmbet, simpatie, a învăţat să fie comunicativă şi să aibă atitudine pozitivă faţă de toţi cumpărătorii. În timpul facultăţii, Liliana a făcut mult voluntariat, iar de vreo patru ani îşi petrece duminicile la Centrul pentru copii şi tineri cu dizabilităţi „Nicuşor” din Grătieşti, unde confecţionează diferite obiecte hand-made, pe care le vând şi astfel sunt acoperite unele cheltuieli pentru aceşti copii.

„Intenţia de a face acest voluntariat a venit din suflet, pentru că şi eu la rândul meu am fost ajutată de mulţi oameni, astfel am ajuns unde sunt”, explică Liliana de ce a ales să-şi dedice timpul ajutând oameni aflaţi în dificultate. Cu toate că îi rămâne puţin timp pentru ea, are şi câteva prietene cu care se întâlnesc şi se distrează, iar vara merge împreună cu ele la scăldat. Îmi spune convinsă că dacă vrei să faci ceva în viaţă, trebuie să-ţi pui planul în aplicare. „Îmi doream mult să învăţ să înot şi, până nu m-am aruncat în bazin, nu am văzut cât e de adâncă apa şi nu am ştiut că pot şi eu să înot!”, îmi dă ea un exemplu.

Spune că s-a lăsat mereu pradă provocărilor, fiindcă orice experienţă o ajută să-şi dezvolte personalitatea. Strategia ei este să se afle mereu printre oameni, să nu rămână închisă în casă, fiindcă îmi spune că schimbările se întâmplă doar socializând.

Lupta cu Cinghiz

Pe un pat din dormitorul ei odihneşte un tigru, pe care îl zădărăşte de coadă o pisică dolofană. Doi pui de husky, poftiţi în casă de tatăl Lilianei, Petru, merg legănat spre fată. Ea îl ridică pe unul din cei doi câini în braţe ca să le fac o poză. A depăşit frica de animale demult, îmi spune, încercând să argumenteze mângâind pisica şi ţâncii neastâmpăraţi.

Numai tigrul, pe care eu rămân surprinsă să-l văd în casa lor, rămâne ignorat. Liliana mângâie în sfârşit şi tigrul, jucărie din pluş care îi serveşte în loc de pernă, primită în dar de la o mătuşă. Mototolit de atâta vreme, Cinghiz pare că nu a fost niciodată stăpân în casa asta. Timpul le-a vindecat, demult, toate rănile.

Liliana şi părinţii săi, Petru şi Veronica. Foto: Nadejda Ro;covanu

Şi cele din sufletul Lilianei, dar şi ale părinţilor şi fraţilor, spun ei. Au fost toate ca într-un film, în care au plâns cu toţii ore în şir şi au tot repetat povestea groaznică ani de zile în cabinetul psihologului Anatol Nacu.

Specialistul a considerat că astfel vor depăşi frica. „Atunci când o să puteţi povesti liberi de emoţii ce şi cum s-a întâmplat, înseamnă că o să fiţi vindecaţi”, îmi povesteşte mama Lilianei, Veronica, despre cele trăite de ei după incident. Îmi spune că şi tigrul cel de pluş tot o metodă de vindecare a sufletelor lor a fost. Acest animal, care i-a speriat de moarte, i-a făcut pe toţi să aprecieze altfel viaţa, spune Veronica.

Acum, Liliana, care a învăţat să facă toate cele gospodăreşti cu o singură mână, să facă mâncare, să înoate, să scrie cu mâna stângă, să urce în copaci, să facă origami şi multe altele, speră că părinţii copiilor care frecventează centrul NICUŞOR din Grătieşti, acolo unde este voluntară, vor căpăta încredere, după exemplul ei, că un copil cu dizabilitate are şanse şi dreptul să trăiască altfel, că copiii lor vor putea să ajungă undeva, aşa cum a reuşit şi ea, bineînţeles cu suportul apropiaţilor şi al oamenilor buni la suflet din jurul lor.

Campania noastră „De Crăciun, fii mai bun!”, pe care am desfăşurat-o în acest an, cum vă spuneam, se datorează Lilianei Enachi. Ea m-a chemat să-mi arate Centrul pentru copii şi tineri cu dizabilităţi NICUŞOR din Grătieşti, acolo unde face voluntariat. Această instituţie nu este susţinută de stat, salariile specialiştilor şi drumul pentru copii până la centru sunt achitate din contribuţii benevole. Liliana a reuşit să promoveze cazul familiei lui Gheorghiţă (țintuit la pat din cauza unei atrofii musculare) printre colegii săi de serviciu, unde cu toţii au strâns aproximativ 8.000 de lei şi alte lucruri necesare acestei familii. Patronul Lilianei le-a promis angajaţilor că va dubla această sumă, din care le vor construi o baie. Mulţumim Lilianei, colegilor săi şi tuturor celor care le-au sărit în ajutor. Dar din dar se face rai!

Adresa centrului NICUŞOR şi datele bancare: R. Moldova, mun. Chișinău, comuna Grătiești, str. Alexei Mateevici 28

Telefon:  +373 69652793 sau 079237149

Conducătorul Asociației: Capsa Viorica

Facebook page: https://www.facebook.com/SteauaCalauza

 Cod IBAN:  MD29AG000000022512311311 – MDL

           MD76AG000000022513020505 – EUR

           MD84AG000000022512679988 – USD

Cod Bancar:  AGRNMD2X

Din bucate, numai sarmalele nu le poate învârti.

La Centrul pentru copii şi tineri cu dizabilităţi NICUŞOR din Grătieşti, Liliana le îndrumă pe mămicile voluntare cum să confecţioneze tot felul de obiecte hande-made. Foto: Nadejda Roşcovanu

 

 

 

 

The following two tabs change content below.
Nadea Roşcovanu

Nadea Roşcovanu