Dansul frunzelor ca niște scrisori de adio

sad-man

Pădurea de stejar îl ademenea cu aromele amețitoare în toate anotimpurile, dar mai cu seamă toamna. Îi plăcea foarte mult să se plimbe pe cărările răcoroase la vremea când copacii începeau să-și scuture frunzele. Dansul frunzelor în cădere era considerat de Dorel cel mai frumos dans. În ziua aceea de noiembrie soarele parcă încremenise de uimire. Între cer și pământ, roiuri de frunze pluteau într-un zbor trist ca niște scrisori de adio.

Și gândurile lui erau triste. Deși trecuseră trei ani de când se despărțise de Lora, mama copiilor săi, amintirea acelor zile era încă foarte vie în sufletul său. Durerea, sentimentul de vinovăție nu s-au cicatrizat. Avusese o relație frumoasă, civilizată, cu Lora și niciodată nu s-a gândit că-i va fi dat să treacă prin experiența dureroasă a unui divorț.

Bărbaţii mai calcă strâmb câteodată

Ambii aveau o conduită frumoasă unul cu celălalt, țineau la valorile familiale. El își dorise să fie un soț ideal, un tată bun pentru cei doi copii ai lor, care aveau nevoie de sprijinul lui. Dar a venit năpasta tocmai când căsnicia lor era echilibrată și fericită, când avea destulă comunicare cu soția. Este un lucru știut că unii bărbați mai calcă strâmb câteodată. E în firea bărbatului să mai greșească. Tocmai atunci îi veni și lui pofta de aventură. Totul s-a petrecut în timpul unei plecări la un simpozion de câteva zile. Dorel a mers însoțit de o asistentă medicală, care de multă vreme îi făcea ochi dulci. Seara, la hotel, nu a reușit să țină lucrurile în frâu și s-a aruncat într-o relație cu tânăra, care tocmai se despărțise de iubit și voia să-și vindece rana, îi trebuia un bandaj. Câteva luni au reușit să se ascundă de ochii lumii, însă, în cele din urmă, Lora avea să-l surprindă într-un moment intim alături de asistentă. Mare i-a fost mirarea când l-a văzut cum a sărutat-o aprins pe buze în timp ce urcau în mașină. Din ziua aceea s-a pus pe urmărit. Nu a trebuit să treacă mult timp. Câteva zile mai târziu avea să-l surprindă cu amanta într-o poieniță din pădurea de la marginea orășelului, dezlănțuindu-și fără griji pasiunea pe un covor de frunze.

Lora, o femeie cu o imagine impecabilă, a făcut o criză de nervi. După care, profund dezamăgită de soțul ei, ce îi repeta mereu că ea și copiii sunt lumina ochilor lui, a intentat proces de divorț. I-a spus că nu mai vrea să rămână cu un trădător, că s-a sfârșit povestea lor frumoasă și că niciodată nu s-a gândit la un asemenea deznodământ. Iar când el a încercat să-i ceară iertare, spunându-i că o iubește cu toată ființa, că este dragostea vieții lui și sufletul lui pereche, femeia i-a reproșat: „Unde-i înșelare, nu-i iubire și nici loc de fericire. Te rog să pleci din viața mea!”.

Și s-au abătut zile grele peste Dorel. A căzut într-o depresie greu de învins. Lupta cu această stare până la disperare încercând să facă sport, să se implice în diverse proiecte, să muncească mult la serviciu. Voia să uite și să meargă mai departe. Dar cum să uiți ființele pe care le iubești? Și gândurile lui de om ce a greșit erau atât de triste și de tragice! Iar Lora nici gând să-l ierte, dar continua să-l iubească. Trăia o iubire pe care nu voia s-o accepte…

A născut și a murit pe masa de naștere

Divorțul lor a mirat tot orășelul. Treceau zilele, lunile. Dorel, medic ginecolog, de o generozitate maximă, își făcea datoria de medic. În acea duminică, când gândurile lui și părerile de rău se amestecau cu valsul frunzelor, a fost chemat de urgență la spital. Un caz ieșit din comun. Fusese adusă o gravidă scoasă dintre fiarele unei mașini. Soțul decedase pe loc în urma accidentului, ea, între viață și moarte, a născut un băiețel sănătos de 3.5 kg și a murit pe masa de naștere. Era vecina de bloc a Lorei. În timp ce-i asista nașterea, Dorel trecea prin fața ochilor clipele când s-au născut gemenele lui. Era nebun de fericire atunci. Fericiți erau și părinții lui. Acum se uita la micuțul orfan, strigând cu voce tare: „Doamne, Dumnezeule! Cum te-ai îndurat, Doamne, și ai luat viețile ambilor părinți? Cum să crească acest micuț fără mamă și tată?”. A luat micuțul în brațe și își zicea în gând: „Te-aș înfia, copilaș-drăgălaș, rămas singur pe lumea asta plină de greutăți, ai crește cu fetițele mele. Dar cum s-o fac dacă sunt divorțat?”.

Copilul orfan i-a reunit

Tot felul de gânduri îi roiau prin minte, ajungând la concluzia că mulți bărbați care au greșit câteodată s-au întors la soțiile lor. Să mai încerce, să mai cadă în genunchi și de dragul acestui prunc nevinovat și s-o roage, s-o implore pe Lora să restabilească familia. Chiar în seara aceleiași zile de duminică a mers să-i ceară din nou iertare. Lora aflase de tragedie. Dorel nu a mai rostit cuvinte alese ca alte dăți, ci i-a spus direct: „Tragedia a șocat pe toată lumea, a ridicat tot spitalul în picioare. Trăim și noi o tragedie, dar nu e nici pe departe atât de mare ca cea a micuțului nevinovat rămas orfan la naștere. Lora mea dragă, hai să ne împăcăm și să înfiem băiețelul, să nu-l lăsăm să sufere atât de mult!”.

După o lungă pauză, Lora s-a întors către el privindu-l drept în ochi: „Parcă m-am înstrăinat de tine după ce mi-ai călcat demnitatea în picioare, dar continui să te iubesc. Trăiesc o iubire care mi se pare greu de acceptat. Uneori regret că am ales să pun capăt relației noastre, că m-am grăbit să închei capitolul pe care l-am scris împreună. Alte ori zic că așa trebuia să fie. Un lucru, însă îmi este clar. După trei ani de despărțire am înțeles că iubirea adevărată nu moare niciodată. În acești ani nu m-am putut îndrăgosti și n-am putut să iubesc pe altcineva”. Dorel citea în ochii ei o imensă părere de rău și în timp ce a vrut să deschidă gura, ea l-a cuprins pe după gât cu ambele mâini și a continuat: „Tu parcă mi-ai citit gândurile. De cum am aflat de tragedie, m-am gândit și eu să-l înfiem pe micuț. Să mergem chiar de mâine și să începem perfectarea actelor”. S-au strâns în brațe și s-au sărutat cu foc ca la început. Erau din nou pe aceeași lungime de undă. Trăiau iubirea în deplină intensitate. Și viața lor de familie și-a reluat cursul fericit.

Au trecut trei ani de atunci. Dorel spune că nu a existat o zi în care să nu fie de acord cu Lora. Sunt mereu pe aceeași lungime de undă, nu se contrazic. Odată cu adopția lui Victoraș, așa i-au dat numele de botez micuțului, stările de bine și bucuria renașterii sunt stăpâne în casa lor. Cred că au pus punct pentru totdeauna stărilor de depresie și disperare. Dorel și-a încheiat povestea așa: „Avem o familie frumoasă cu trei copii. Oricât de obosit aș fi când mă întorc de la serviciu, atmosfera de acasă mă face să uit de toate pe lume. Copilașii îmi sar în brațe, caută joacă cu mine. Nu am cuvinte să redau cât de fericit mă simt în sânul familiei mele. Cred că așa trebuie să fie o căsnicie adevărată. Plină de surprize și bucurii”.

The following two tabs change content below.
Nina Neculce

Nina Neculce

Nina Neculce

Ultimele articole de Nina Neculce (vezi toate)