Dandy de Băcioi

foto2425Tudor Danu, 76 de ani, poate fi considerat cel mai stilat bărbat din Băcioi, mun. Chişinău

Atrage mereu atenţia prin ţinutele şi accesoriile sale. Pe lângă faptul că se îmbracă cu stil şi gust, nea Tudor, cum îi spun vecinii, este un meşter iscusit. Localnicii vin zilnic pentru a-i cere ajutorul, iar când are de lucru, nici mâncare nu-i trebuie. Nea Tudor, 76 de ani, ştie foarte bine ce înseamnă foamete, frig, război şi alte greutăţi. „Am fost 12 copii la părinţi, opt au murit înainte de foamete, de o boală grea, mureau şi câte doi pe săptămână.

Mama nu avea nici măcar cu ce să-i îngroape. Cel mai greu ne-a fost pe vremea foametei. Am mâncat lobodă, seminţe de poamă, floare de salcâm, ţiştari, ciori. Numai ce n-am mâncat ca să nu murim! Ţin minte că, aici, la Băcioi, s-a auzit că unii au mâncat şi copii”, îşi aduce aminte cu durere bărbatul. După război şi foamete, casa familiei Danu, ca şi ale altora, a fost luată de ape.

A însuşit în armată meseria de inginer motorist de aviaţie. Timp de doi ani, a colaborat la un ziar militar. Ulterior, a fost angajat la Aeroportul Internaţional Chişinău, unde a lucrat 44 de ani ca motorist şi şofer pe maşinile ce transportă substanţe inflamabile.

„Mi-au plăcut mereu muierile subţiri”

„Era un bărbat frumos şi foarte elegant”, îşi aduce aminte soţia, Natalia, care i-a dăruit trei copii, două fete şi un băiat. La petreceri, hore, şezători, era mereu asaltat de femei de toate vârstele. „Am iubit multe femei în viaţa mea, din diverse oraşe şi ţări. Mi-au plăcut mereu muierile nu prea înalte şi subţiri”, spune cu nostalgie acesta. Acordă o deosebită atenţie garderobei sale, pe care o înnoieşte foarte des. Nici el nu mai ştie câte rânduri de cămăşi şi costume are. „Merg în toată săptămâna la piaţă şi îmi cumpăr câte ceva, iar pe cele vechi le dăruiesc prietenilor”, zâmbeşte bărbatul. În dulapul lui nea Tudor găseşti obiecte vestimentare de diverse culori, însă cel mai mult acesta preferă albul şi cămăşile înflorate. Este îmbrăcat impecabil chiar şi atunci când merge la magazin.

Meşter la toate

I-a plăcut dintotdeauna munca şi a învăţat de unul singur diverse meserii, care i-au prins bine pe parcursul vieţii, iar acum, la pensie, îl ajută să se întreţină. La bâtul Tudor, cum îi spune nepoţelul Cătălin, este ordine peste tot. Repară tot ce ţine de electricitate, tehnică casnică, sudare, lucru în lemn, design interior şi exterior. „Ce mă făceam eu dacă nu era nea Tudor, nu mă pricep la electricitate, nici la aparataj casnic”, spune vecinul Sergiu, care merge des la meşter după ajutor. Comenzile curg zilnic, iar meşterul nu are tihnă până nu le execută, nici măcar nu mănâncă, iar pentru asta este adesea certat de către soţie.
Când are de lucru, uită de toate. Vecinii spun că nu au nevoie de ceas deşteptător. Cum se zoreşte, nea Tudor îi trezeşte pe toţi cu sunetul instrumentelor sale. Pentru munca pe care o prestează, primeşte cel mai des produse alimentare şi mici sume de bani.

„Cât voi mai trăi, voi munci”

Se consideră o persoană împlinită. A construit o casă de toată frumuseţea, a muncit, a călătorit, s-a veselit, a crescut trei copii. Acum se mândreşte cu trei nepoţi, iar restul vieţii vrea să-l dedice în totalitate muncii. „Copiii îmi sunt la casele lor, eu şi baba, la casa mea, ar mai fi nişte lucruri pe care aş vrea să le fac, dar e deja târziu. Acum îmi rămâne doar munca mea de toate zilele”, spune acesta.

The following two tabs change content below.