Dacă nu suntem în locul lor…

liliaAşa s-a întâmplat că în ultimul timp am întâlnit şi am comunicat mai des cu boschetari, cerşetori (nu, nu e una şi aceeaşi, unul din ei mi-a explicat), cântăreţi de metrou, vânzători de ziare la uşa magazinelor, spălători de geamuri la intersecţia străzilor. Nu toate au fost experienţe plăcute sau utile.

Şi iarăşi nu în virtutea meseriei mele. I-a atras probabil privirea mea fixată pe ei sau faptul că mi-a lipsit reflexul de a arbora o mină de om aferat sau arogant. (Încercaţi, să vedeţi cum vă ocolesc.)

Într-o dimineaţă, când stăteam la rând după cafea, s-a apropiat un boschetar de mine şi m-a întrebat dacă pot şi vreau să-i cumpăr şi lui una să se încălzească, că noaptea a fost rece. Am dat muţeşte din cap – matinală, sunt cam ursuză.

Şi, pentru că el s-a postat lângă mine să aştepte să ne vină rândul şi din teamă că poate interpreta greşit tăcerea mea, am făcut un efort de a începe o discuţie cât de cât. Îl întreb de ce nu se duce la supele populare, acolo poate avea cel puţin mâncare caldă. „Nu-mi place, doamnă, acolo”, îmi răspunde el abrupt.

Gândindu-se, probabil, că o cafea îl obligă totuşi la mai multă amabilitate, continuă. „Văd în ochii benevolilor milă şi, mai rău, bucuria că nu sunt în locul meu şi – şi mai rău – mândria că ei sunt buni…”

De ce v-am povestit această întâmplare? Nu ştiu. Sau, mai degrabă, pentru că!

Dacă nu suntem în locul lor, nu înseamnă că suntem mai deştepţi. Dacă avem copii eminenţi, nu înseamnă că suntem experţi în educaţie.

Lilia Foalea

 

The following two tabs change content below.

Jurnal de Chișinău

Ultimele articole de Jurnal de Chișinău (vezi toate)