„Dacă cineva poate să omoare un animal, este capabil să ucidă și un om”

Interviu cu Natalia Ciobanu, voluntara care vrea să scape Chișinăul de pisici şi câini vagabonzi

A absolvit Facultatea de Radioelectronică și Telecomunicații a Universității Tehnice din Chișinău, fiind una dintre cele mai bune studente din seria ei. A făcut un master în managementul apelor, parteneriat între Germania și Iordania. Revenită acasă, Natalia face de vreo doi ani voluntariat – îngrijește și sterilizează pisicile străzii din Chișinău și este convinsă că această problemă există din însăși iresponsabilitatea oamenilor.

Dragă Natalia, ce fac autoritățile publice locale pentru a ajuta animalele străzii?

Mai bine zis nu fac! Nu fac nimic! Cel puțin, noi nu vedem nicio acțiune îndreptată în această direcție. Se aud zvonuri doar că se apucă de sterilizări, că se fac legi de protecție a animalelor, că nu le otrăvesc la „Necropola de Stat”, dar apar în fiecare zi postări pe rețelele de socializare care anunță că se aruncă otravă, că au văzut hingherii de la Î.M. Regia „Autosalubritate” capturând animalele.

Chiar și cetățenii de rând „i-au situația în mâinile lor” și nimicesc animalele cum îi duce capul. Avem nevoie de legi privind protecția animalelor fără stăpân cu amenzi usturătoare sau chiar cu pușcărie.

Cred că dacă cineva este capabil să omoare un animal, poate să ucidă și un om. Pe de altă parte, nu trebuie să învinuim doar autoritățile de această situație. Fiecare dintre noi poartă o parte din vină. Dacă luăm decizia să adoptăm un animal, trebuie să realizăm că este obligația noastră să îl sterilizăm, indiferent dacă este un animal de rasă sau nu.

Ce te-a făcut să le vii în ajutor pisicilor abandonate?

Îmi plac animalele de când mă știu, iar de curând le-am eliminat și din farfurie. Le ajut pe toate când am ocazia sau atunci când știu că dacă nu eu, atunci cine? Cred că cunoștințele pe care le-am acumulat în ultimii ani despre situația animalelor fără adăpost m-au determinat să fac acest lucru.

Am fost un timp plecată din Moldova, iar când am revenit și m-am stabilit la casă nouă, am găsit doi motănași de vreo câteva zile aruncați la gunoiște. Erau cu ochii închiși, cu cordonul ombilical și acoperiți cu larve de muscă. Nu știam ce să fac. Atunci nu făceam parte din niciun grup de pe Facebook, nici nu știam că există oameni de la care aș putea cere ajutor sau măcar un sfat.

Acum știu că sunt și mă bucură acest fapt. M-am informat și i-am crescut cu seringa. A fost greu, dar nu imposibil. Până la acel moment mai ajutasem animale, chiar am adoptat și sterilizat mai multe, dar cred că anume acest caz a fost momentul care m-a determinat să mă apuc mai serios de sterilizări. Ca să nu mai văd pui abandonați în stradă, morți de foame, frig, boli, uciși de mașini și oameni.

Care sector din Chișinău este în vizorul tău și ce faci concret pentru a ajuta animalele vagabonde?

Am început cu ograda blocului unde locuiesc, apoi am trecut și la vecini. Am cunoscut între timp oameni cu aceleași viziuni și valori. Ei mă ajută când am nevoie și eu fac la fel. E un lucru de echipă. Atunci când un animal are nevoie urgent de ajutorul veterinarului îl tratăm, în celelalte cazuri, ne axăm pe sterilizare, după care pisica este întoarsă în habitatul său. La fel ne străduim să le găsim casă puilor născuți în stradă sau abandonați de stăpâni iresponsabili.

Câți oameni sufletiști, iubitori de animale, cunoști care fac aceeași acțiune?

 Cunosc mulți oameni care își dedică timpul și o bună parte a resurselor financiare pentru a ajuta animalele străzii. Cunosc bătrâne care hrănesc animalele, dar nu au nici posibilitate fizică, nici financiară să se ocupe de sterilizarea lor. Aici încercăm să intervenim și să oferim ajutor. Colectăm banii prin rețelele de socializare, căci altfel este imposibil să continui această activitate. Unii își investesc timpul, alții ajută financiar. Niciodată nu cerem mai mult decât ne cere veterinarul pentru efectuarea procedurilor, uneori avem extra cheltuieli pentru transport și/sau medicamente. În rest, cheltuielile ce apar pe parcurs, trebuie să ții animalul măcar o zi–două după operație. Mâncarea o asigurăm noi, voluntarii.

Yan Desyatnik, originar din Chișinău, deși e plecat de multă vreme peste hotare, ajută constant voluntarii financiar pentru sterilizări, dar și azilurile de câini. El împreună cu alte două fete, Nadia Kravetzkaya si Anna Zelenaya, au creat o pagină pe Facebook destinată sterilizărilor. Fiecare cetățean poate dona la terminalele WebMoney (WMZ $$$$$) – Z948726825476, (WMR EURO) – E831291129796 sau PayPal – zelionaiaanna@gmail.com, MOLDINDCONBANK (MDL) 4028 1100 8221 3023. Banii adunați sunt repartizați voluntarilor și aceștia se ocupă de sterilizări.

Care ar fi soluția pentru a rezolva problema?

Una dintre probleme este lipsa educației. Cetățenii trebuie informați pentru ca fiecare să știe ce este sterilizarea și care sunt beneficiile ei pentru animal. Problema animalelor fără adăpost nu a apărut de la sine, tot oamenii și-au aruncat animalul în stradă sau puii acestuia și continuă să o facă fiind nepedepsiți.

Noi suntem responsabili de cei pe care i-am domesticit. Și, desigur, după cum am mai spus, autoritățile sunt cele responsabile pentru soluționarea acestei probleme într-un mod uman, după consultarea societății civile pentru protecția animalelor, care cunoaște cauza problemei și soluția acesteia.

De ce trebuie să sterilizăm animalul de companie?

Sterilizarea reduce riscul de apariție a cancerului atât la masculi, cât și la femele; scade riscul ca animalul tău de companie să fugă de acasă; descurajează înmulțirea animalelor de stradă; reduce agresivitatea; animalul sterilizat / castrat nu se îngrașă; elimină comportamentul specific animalelor în călduri; este inofensiv.

Interviu realizat de Victoria Popa