„Dacă cerem alegeri anticipate, trebuie să ne gândim şi la consecinţe”

Interviu cu analistul politic Oazu Nantoi

Nantoif.n.roscovanu

– Dle Nantoi, timp de cinci zile în centrul Chişinăului se scandează: „Vrem ţara înapoi!”. În viziunea Dvs., în ce mod poate fi redat cetăţenilor acest stat capturat de grupuri de interese şi de politicieni care mută banii din bugetul statului în propriile buzunare?

În viziunea mea, primii paşi în direcţia întoarcerii statului spre cetăţeni ar trebui să fie exercitarea presiunilor dure asupra Parlamentului şi în special asupra partidelor de coaliţie în scopul obţinerii demiterii acelor funcţionari care se identifică cu noţiunea de stat captiv şi cu furtul secolului: procurorul general, guvernatorul, şeful CNA etc. Desemnarea unor candidaţi la aceste funcţii trebuie să aibă loc prin consultări cu societatea civilă şi partenerii pentru dezvoltare. Acesta ar trebui să fie un prim pas în direcţia eliberării statului din captivitate şi întoarcerii acestuia pe făgaşul european.

Al doilea pas ar trebui să fie o campanie naţională de desemnare a candidatului la funcţia de preşedinte care ar trebui să fie impus Parlamentului, ca să nu avem un preşedinte scos as din mânecile escrocilor politici.
Şi după aceasta să ne gândim la crearea partidelor, deoarece dacă mergi la alegeri trebuie să ai partide la îndemână. Altă soluţie nu există, Parlamentul actual nu va vota modificarea legislaţiei electorale. Trebuie să creăm partide principialmente noi, europene, şi prin conţinut, şi prin sens, nu doar prin slogane şi declaraţii. Iată care ar fi în opinia mea cele trei etape de revenire la normalitate, de eliberare a statului din captivitate şi de întoarcere a lui pe făgaşul european.

– Protestatarii cer, pe lângă demisia procurorului general, a guvernatorului BNM şi a directorului Centrului Naţional de Corupţie, alegeri anticipate şi demisia preşedintelui, credeţi că sunt realizabile aceste ultime condiţii în situaţia social-economică de azi?

Politica este arta posibilului. Da, societatea trebuie să exercite presiuni dure asupra clasei politice compromise, însă eu nu văd în situaţia pe care o avem că mâine ori într-o lună ar putea avea loc alegeri parlamentare. Şi chiar dacă admitem că le avem, ce concurenţi electorali va vedea alegătorul în buletinul de vot? Dacă cerem alegeri anticipate, trebuie să ne gândim şi la consecinţe. Pe lângă aspectele pur juridice, ce permite, ce prevede constituţia? Dacă clasa politică este compromisă şi societatea n-o doreşte, se pot întâmpla şi situaţii ieşite din comun. Însă unde este alternativa? Asta este problema care pe mine personal mă preocupă încă din momentul de când s-a declanşat scandalul cu Pădurea Domnească. Deocamdată nu se întrevede.

– Preşedintele Nicolae Timofti a declarat că nu poate să-şi dea demisia din cauza că acest lucru ar putea aduce instabilitate în ţară, Vasile Năstase, reprezentantul Grupului de Intermediere şi Reprezentare (GIR) al participanţilor la protest, a spus că nu va face troc cu revendicările şi că vor continua să ceară realizarea tuturor cerinţelor din proclamaţia adoptată duminică la protest, iar liderii de partide n-au catadicsit să discute cu protestatarii.

Pe de o parte, în calitate de persoană cu experienţă, eu îmi dau seama că revendicările formulate în cadrul acţiunilor de protest poartă uneori amprenta radicalismului excesiv. Totodată, persoanele care doresc să iniţieze un dialog cu structurile puterii trebuie să fie mai realiste. Şi sigur este un semnal foarte îngrijorător, în opinia mea, că actuala guvernare, în special liderii partidelor parlamentare, ignoră dialogul cu reprezentanţii protestatarilor. Aceasta, din păcate, este precondiţia pentru radicalizarea protestelor, ceea ce ar putea să aducă evenimentele într-o albie cu totul nedorită. Pentru a evita astfel de consecinţe, liderii de la guvernare ar trebui să analizeze propunerile înaintate de protestatari şi să se aşeze la masa de dialog.

Consemnare: Svetlana Corobceanu

The following two tabs change content below.