„Dacă Agenţia de cadastru nu are bani pentru a efectua evaluarea, este necesară o majorare a impozitului pe bunurile imobile”

Interviu cu Sergiu Chirică, Project Manager pentru reglementarea în afaceri în cadrul AmCham / Camera de Comerţ moldo-americană

SONY DSC

Stimate Domnule Chirică, a fost făcut publică politica fiscală. Au ţinut autorităţile cont de recomandările AmCham la elaborarea acestui document?

O bună parte din cerinţele noastre nu se găsesc în politica fiscală. În ultima perioadă, atestăm o anumită opacitate din partea Ministerului Finanţelor faţă de propunerile privind politica fiscală, în special cele privind anumite elemente care ar trebui să aibă un impact favorabil pentru implementarea businessului. Tradiţional se face un CBTM (cadru bugetar pe termen mediu), unde sunt stabilite obiectivele pentru următorii ani, viziunea autorităţilor de dezvoltare pe segmentul fiscal, financiar, economic al statului.

În 2015, nu am mai reuşit să vedem un document oficial CBTM. Politica fiscală ar fi trebuit elaborată în luna mai, apoi discutată, modificată în urma negocierilor cu businessul şi votată în decembrie de către Parlament. Aceasta este norma legală, care trebuie respectată de către autorităţi. Noi nu mai avem timp pentru a veni cu anumite propuneri. Sunt momente nechibzuite până la capăt de către Ministerul Finanţelor şi acest fapt ar putea avea impact negativ asupra afacerilor. În acest timp scurt, încercăm să identificăm soluţii de compromis şi să monitorizăm atent procesul de avizare şi adoptare a proiectului.

Despre ce este vorba?

Trebuie să urmărim atent ca să nu fie inclusă vreo prevedere neaşteptată în politica pentru acest an. De exemplu, anul trecut, în ajunul examinării de către guvern, a fost introdusă în politica fiscală hotărârea despre deschiderea magazinelor duty-free pe teritoriul transnistrean. Şi cum hotărârea a fost adoptată de către Guvern prin asumarea răspunderii în faţa parlamentului, mediul de afaceri nu a avut timp de reacţie să se opună.

În ce priveşte negocierile privind proiectul propriu-zis, există o deschidere din partea Ministerului Finanţelor în ce priveşte implementarea Contului Unic (Proiect, care prevede achitarea tuturor plăţilor fiscale pe un singur cont, promovat de AmCham şi proiectul BRITE al USAID). Până în mai curent, va fi finalizat softul pentru trezorerie, Ministerul trebuie să pregătească un proiect care să intre în vigoare la 1 ianuarie 2017.

Vom promova mecanismul amânării plăţilor pentru drepturile de import (proiect promovat de aceleaşi entităţi, care prevede achitarea taxelor vamale la import, nu imediat în vamă, ci după un termen rezonabil, în care marfa ar putea fi vândută). Al doilea subiect se referă la reformarea depozitelor provizorii sau terminalelor vamale. Pe moment, nu există un cadru legal pentru funcţionarea acestora şi doar printr-un ordin al directorului Serviciului vamal pot fi deschise. Depozitarea în aceste depozite presupune costuri suplimentare şi o perioadă de tergiversare destul de lungă. Noi vom insista ca elementul acesta, al terminalelor vamale, să se găsească în legislaţie. Să vedem de câte terminale este nevoie, cum urmează a fi deschise şi să funcţioneze, care vor fi taxele etc.

Care sunt cele mai mari carenţe din Politica Fiscală depistate de către AmCham?

În primul rând, este vorba despre introducerea interdicţiei de a părăsi ţara pentru administratorul întreprinderii în cazul în care aceasta are datorii la bugetul public. Credem că această interdicţie poate fi impusă doar prin intermediul judecăţii, până atunci, este valabilă clauza de nevinovăţie. Pe de altă parte, dacă agentul economic are datorii, nu poate fi pedepsit şi administratorul. Poate fi imputată vina administratorului şi a contabilului doar după ce avem o hotărâre definitivă şi irevocabilă a instanţei de judecată.

Un alt neajuns este trecerea în cont a Taxei pe Valoarea Adăugată fără a fi stabilit faptul că tranzacţiile au avut loc. Această interdicţie ar putea fi instituită de un simplu inspector de la Fisc fără a avea o decizie a instanţei de judecată. Vă daţi seama ce abuzuri pot fi posibile în acest caz?

Un alt subiect se referă la evaluarea şi reevaluarea bunurilor imobiliare, conform căreia, costurile evaluării şi reevaluării sunt trecute de la stat (Agenţia de Cadastru) la agenţii economici. De asemenea, credem că este un abuz. Dacă Agenţia de cadastru nu are bani pentru a efectua evaluarea, trebuie să intervină o majorare a impozitului pe bunurile imobile, care este pe moment destul de mic. Credem că impozitul imobiliar trebuie majorat pentru toţi, respectând practica şi tradiţiile europene.

De exemplu, o persoană fizică poate să aibă 15 imobile şi să plătească un impozit imobiliar destul de mic. Pe de altă parte, o companie care are imobile destinate producţiei trebuie să achite doar în cazul evaluării sumei mai mari decât impozitul propriu-zis. Este vorba despre o prevedere nechibzuită a celor de la Finanţe.

Mai există o propunere care nu se găseşte în proiectul nostru, dar pe care o susţinem. Este vorba despre stabilirea unui impozit pe venit unic, ce, în loc de 18 + 7%, să fie de 12–13%. Dar noi vedem această propunere într-un anumit sistem complex. Trebuie să ţină cont de plafonarea impozitelor la CNAM, la CNAS. Pentru moment, o persoană neangajată în câmpul muncii poate procura poliţa medicală cu 5000 de lei. Însă angajatorii sau angajaţii plătesc lunar o sumă de bani în contul CNAM ce depăşeşte cu mult această sumă. Cu cât salariul este mai mare, cu atât contribuţia este mai mare. Acest element contribuie la dezvoltarea economiei tenebre. Pentru a depăşi această situaţie, achitările la CNAM ar putea fi plafonate până la o anumită limită, iar restul banilor să fie depuşi pe un cont individual al contribuabilului. Eventual, acesta să poată beneficia de banii respectivi atunci când are nevoie de ei în scopuri medicale. Aceeaşi plafonare ar putea fi făcută şi în cazul pensiilor. O sumă de bani, unică pentru toţi cei ce vor beneficia de pensii, să fie vărsată în fondul de pensii. Iar restul să ajungă pe un cont al contribuabilului, care ar putea ulterior beneficia într-un mod sau altul de aceşti bani. Sunt nişte idei care urmează a fi dezvoltate în momentul în care se va pune problema impozitului unic. Doar astfel mecanismul impozitului unic va fi în măsură să contribuie la scoaterea veniturilor populaţiei din zona informală. Oamenii vor fi încurajaţi să-şi declare veniturile reale.

Una din prevederile Politicii Fiscale actuale se referă la acciza la bere, care a provocat deja controverse între producători şi Ministerul agriculturii…

Examinând documentul, am constatat că acciza la bere era la 19 ianuarie curent de 2,38 lei per litru, iar la sfârşitul acestei luni a ajuns la 5 lei. Este o propunere a Ministerului Agriculturii introdusă pe ultima sută de metri. Trebuie menţionat faptul că se propune majorarea doar a accizei la bere. Această măsură ar sista activitatea a foarte mulţi producători şi distribuitori de bere.

Ministerul Agriculturii a evitat să facă o propunere legislativă în acest sens, propunere care trebuia să fie avizată de mai multe autorităţi, de ministere, să fie discutată cu mediul de afaceri. Ministerul însă a făcut mai simplu, introducând modificarea în politica fiscală. Noi suntem categoric împotriva acesteia şi sperăm să avem susţinerea ministerelor de profil. În cazul în care se doreşte să fie impusă o povară suplimentară pentru agentul economic, noi nu suntem categoric împotrivă. Dar pentru asta e necesar să existe un dialog, să fie arătate costurile şi beneficiile modificărilor. Este necesar să existe principiul predictibilităţii. Or companiile îşi fac în fiecare an prognoze şi trebuie să ştie care sunt cheltuielile impuse de cadrul legal.

Este vorba despre o elementară coerenţă şi continuitate în acţiunile autorităţilor în raport cu businessul.

Exact. Iată încă un caz interesant: în 2015 a fost amendat Codul fiscal al Republicii Moldova. Conform acestei modificări, propusă de deputatul comunist Oleg Reidman, instituirea unei prevederi potrivit căreia oricare modificare la politica fiscală poate intra în vigoare doar peste 180 de zile de la publicarea acesteia în Monitorul Oficial. Este o prevedere corectă, în opinia noastră, or businessul trebuie să aibă timp să se pregătească schimbărilor ce îi afectează activitatea. Astfel, chiar dacă legislativul reuşeşte să voteze la sfârşitul lunii februarie acest proiect de lege, el ar trebui să intre în vigoare abia la finele lui august – începutul lui septembrie. Desigur, în cazul în care acest amendament Reidman va fi respectat.

Interviu de Ion Chişlea

SURSA: eco.md

The following two tabs change content below.

Jurnal de Chișinău