Curierii de la Nistru

DUPĂ 20 DE ANI // În războiul de pe Nistru din 1992 câteva zeci de curieri erau implicaţi în procesul de transportare a armamentului, hainelor, merindelor de pe malul drept pe malul stâng al Nistrului. O bună parte din aceştia erau femei şi chiar câţiva copii

În 1992, când a fost racolată de angajaţii Ministerului Securităţii Naţionale, Dina R. (nume schimbat – n. r.) avea 26 de ani. Au fost selectate trei persoane din rândul civililor, două femei şi un bărbat de vârsta a treia, pentru a duce trei genţi cu arme şi uniforme militare în Transnistria. Aveau sarcina de a transmite încărcătura la Tiraspol persoanelor care aveau să-i întâmpine la gară. Era divorţată şi locuia cu copilul de patru ani într-o cameră de cămin cu suprafaţa de 7 metri pătraţi. Cei care au racolat-o i-au promis că, dacă va duce la bun sfârşit misiunea, o vor ajuta să se mute într-o cameră de 18 metri pătraţi din acelaşi cămin.

Svetlana COROBCEANU

Deşi şi-a pus viaţa în pericol şi a participat la încă două operaţiuni riscante pe platoul Coşniţa, nimeni nu s-a ţinut de cuvânt. Azi, locuieşte în aceeaşi cameră cu fiul de 24 de ani. Este invalidă de gradul doi. Pe lângă pensia de 440 de lei, beneficiază de o indemnizaţie mizeră de combatant: 15 lei pentru gaz şi 17 lei pentru curentul electric. Anul trecut, membrii grupului Ilaşcu au adunat în jur de 2000 de lei pe care i-au înmânat în calitate de ajutor pentru o operaţie de hernie de disc.

Se planifica anihilarea grupării lui Smirnov

În primele zile de conflict la Nistru, de Dina s-a apropiat un vechi prieten. I-a spus că au nevoie de o femeie care să nu atragă atenţia în mulţime, pentru o misiune în stânga Nistrului. În schimb o vor ajuta să-şi rezolve problemele legate de spaţiul locativ. În aceeaşi seară, s-au întâlnit la monumentul lui Ştefan cel Mare cu un responsabil din cadrul Ministerului Securităţii şi cu Ilie Ilaşcu. Li s-a spus ce au de făcut şi cum trebuie să se comporte în cazul în care vor fi prinşi: să spună că au pornit pe cont propriu în Transnistria, din dorinţa de a-şi ajuta conaţionalii din stânga Nistrului. „I-am întrebat ce se va întâmpla cu copilul rămas singur acasă în cazul în care nu mă întorc de la Tiraspol. Mi-au spus că vor avea ei grijă de totul”, ne spune Dina.

A doua zi, cele două femei, bărbatul, pe nume Gheorghe, şi undeva, în preajmă, Ilie Ilaşcu au pornit cu trei genţi cu arme şi uniforme militare spre Tiraspol. „Eram îmbrăcaţi simplu. Gheorghe avea vreo 60-70 de ani. Abia în tren am schimbat câteva cuvinte cu Ilie Ilaşcu”, îşi aminteşte Dina. Emoţiile creşteau pe măsură ce se apropiau de gară. „Femeile erau păzite de la distanţă. Armele erau mari şi incomode. Au fost selectate anume câteva femei pentru că ele nu erau verificate de miliţieni”, ne spune un alt participant la această operaţiune, care a solicitat anonimatul.

Întâlniţi cu flori

Ajunşi la Tiraspol, Dina a văzut prin geamul vagonului că peronul e împânzit de militari şi miliţieni. „La ieşire ne aşteptau doi membri ai grupului Ilaşcu. Ţineau în mâini flori. Trebuia să lase impresia că îşi întâmpină rudele. Am luat florile, am transmis genţile, şi am pornit în urma lor spre Institutul pedagogic din Tiraspol. De acolo am mers într-un apartament, unde, împreună, am asamblat armele. Soţul meu a lucrat militar şi ştiam cum se face acest lucru”, îşi aminteşte femeia. În aceeaşi zi, Dina s-a întors la Chişinău. În iunie 1992, în toiul războiului moldo-rus de la Nistru, Ilie Ilaşcu şi încă 33 de membri ai grupului său au fost arestaţi de către serviciile secrete speciale ruse şi cele aşa-zise transnistrene şi încarcerat în subsolul Comenduirii militare a Armatei a 14-a. „Au fost trădaţi tot de ai noştri. La Ministerul Securităţii lucrau persoane fidele încă Federaţiei Ruse”, e de părere femeia. Din grupul lui Ilaşcu făceau parte 88 de persoane.

Misiune la Coşniţa

A doua oară a mers în misiune în raionul Dubăsari, pe platoul Coşniţa. Trebuia să transmită o hartă pe care era înregistrat drumul pe unde puteau să se deplaseze soldaţii moldoveni. „Era noapte. Un poliţist ne arăta calea. Ne târam pe câmp, prin vii. Acum n-aş recunoaşte locurile pe unde am mers atunci. La un moment dat au început să împuşte. Auzeam cum zburau gloanţele deasupra noastră. Am ajuns în tranşee unde am văzut un soldat rănit la mână. În acea noapte, îmi doream cel mai mult să fiu acasă alături de copil, mă gândeam, Doamne fereşte dacă se întâmplă ceva cu mine”, ne spune Dina.

Înapoi spre Chişinău a mers într-o maşină blindată alături de cadavrele carbonizate a patru poliţişti care au ars la Dubăsari. „I-am însoţit până la morga din Chişinău, şoferul nu ştia drumul. Încă mult timp după aceea mi-a stăruit în ochi imaginea acestora”, îşi aminteşte femeia.

„Regret că mi-am riscat viaţa”

S-a mai întâlnit o singură dată cu doamna alături de care s-a deplasat în Transnistria. Aceea i s-a plâns că nu poate uita ororile pe care le-a văzut în stânga Nistrului. Mai târziu a aflat că a prins patima băutului şi, la scurt timp, a decedat.

„Continui să-mi duc traiul în cei 7 m.p. Regret că mi-am riscat viaţa atunci, ca mai târziu să văd cum suntem ignoraţi şi se dă cu piciorul în noi. Eram tânără, plină de entuziasm. Acum nu aş mai avea curajul de atunci”. S-a adresat pe rând lui Serafim Urechean, Vasile Ursu şi chiar lui Dorin Chirtoacă solicitând îmbunătăţirea condiţiilor de trai. „De la Urechean nu am primit niciun răspuns, Ursu mi-a reproşat ce am căutat eu în Transnistria, iar Chirtoacă mi-a spus că sunt persoane cu probleme mai mari decât ale mele”. În niciuna din scrisorile adresate autorităţilor nu a descris modul în care a fost implicată în lupta cu regimul autoproclamat de la Tiraspol.

Zeci de curieri

Solicitat de JURNAL, Alexandru Leşco ne-a confirmat că s-a întâlnit în repetate rânduri cu Dina M. El nu a dorit să discute detaliile implicării acesteia în acţiunile din stânga Nistrului.

Surse demne de încredere ne-au informat însă că cele câteva zeci de curieri n-au fost mobilizaţi de Serviciul de Securitate, erau persoane civile care au acceptat benevol să colaboreze în schimbul unor mici compensaţii. Din rândul acestora făceau parte persoane din mai multe raioane ale Republicii Moldova, din s. Talmaz, Ştefan-Vodă, Dubăsari, Săiţi, raionul Căuşeni, şi chiar câţiva măturători din Tighina.

The following two tabs change content below.