Cum un bărbat l-a cumpărat pe altul

Poate că e cea mai trăsnită întâmplare din câte mi-a fost dat să aud vreodată. Ion G. s-a născut la Teleneşti, acolo îi trăiesc părinţii, dar, după ce a terminat facultatea, a hotărât să se stabilească la Chişinău. Presupunea că aici va avea mai multe şanse să se realizeze. Gândul lui cel mare era să ajungă bogat, să se însoare cu o actriţă frumoasă şi să aibă doi copii – un băiat şi o fată.

Neastâmpărul de a fi bogat

După facultate, a lucrat la o întreprindere de stat în calitate de economist. Neastâmpărul de a ajunge cât mai repede bogat l-a împins să deschidă o afacere. Avea o brumă de bani, a mai împrumutat de la rude. Treburile îi mergeau parcă binişor, dar oricum era nemulţumit. Nu se îmbogăţea atât de repede pe cât ar fi vrut. Avea treizeci de ani, neînsurat şi nici pomină de copil. Vă mai spun ceva: nu a ratat niciun spectacol. Nu de dragul dramaturgilor ori regizorilor mergea la teatru. Omul vroia să găsească printre actriţe femeia pe care ar putea să o ia de nevastă.

Nu s-a gândit niciodată că o actriţă l-ar putea respinge! Ce femeie, oricât de mândră şi de frumoasă ar fi, nu s-ar căsători el – bogat, cu maşină luxoasă la scară, cu imobil în centrul oraşului? Nu v-am spus un lucru. Ion era un băiat înalt, blond, cu ochi nucării şi vesel de felul lui. Gusta glumele şi le făcea pe seama altora fără răutate. Era bun la suflet, fire visătoare, după cum v-aţi dat seama.

Împrumutul fatal

Dorind să se îmbogăţească cât mai repede, a hotărât că e cazul să-şi lărgească afacerea. Pentru asta, avea nevoie de un împrumut, nu de la bancă, fireşte, că aceasta te jumuleşte de rămâi dator pe viaţă. A hotărât să găsească o persoană de încredere care i-ar pune puţine condiţii şi i-ar acorda împrumutul pentru o perioadă mai lungă. Prin nişte relaţii, a găsit omul, a pus mâna pe bani, şi-a lărgit afacerea, dar… n-a mers. Uite aşa, nu se ştie din ce cauză, nu i-a mers deloc.
Într-un an, a dat faliment. A rămas fără afacere şi fără apartament. A vândut totul, dar oricum a rămas dator persoanei de la care împrumutase suma ceea mare de bani. Abia atunci a aflat că persoana de la care a luat banii nu e chiar în relaţii bune cu legea. A mai aflat că, deşi hrăneşte funcţionari de tot soiul, poate fi arestat oricând din cauza crimelor comise.

Fără afacere şi fără apartament

A decis să meargă la omul cu pricina să negocieze o amânare pentru stingerea datoriei. Avea de gând să plece, ca mulţi alţii peste hotare, să facă bani şi să îi întoarcă câte puţin cămătarului. Se aştepta să fie obligat să respecte nişte condiţii drastice de achitare. Mai mult, avea teama că s-ar putea să-l ia şi la pumni. Vă spuneam că cel de la care a împrumutat bani era cunoscut în lumea interlopă ca persoană dură de tot.

Multe însă l-au uimit când i-a păşit pragul casei. L-a întâmpinat chiar stăpânul, un bărbat cu doar câţiva ani mai mare decât el. Din vorbă în vorbă, au ajuns şi la miezul problemei. „Ştii ce, zice acesta, aş putea să îţi iert datoria dacă mi-ai face un serviciu. Îţi dai seama că 100.000 de dolari s-ar putea să nu mi-i întorci nici până la moarte. Însă aşa îmi faci cheful şi te scutesc de orice obligaţie faţă de mine…”

Ion, înfricoşat de ceea ce putea să i se întâmple, nu vroia decât să iasă din casa tipului şi să se ascundă de acesta şi de ortacii lui în cea mai îndepărtată parte a lumii. Dar ştia că nici acolo nu va avea scăpare… „Şi ce trebuie să fac?”, s-a bâiguit el. „Să te însori cu nevastă-mea şi să trăieşti cu ea cel puţin cinci ani. După aceea, eşti liber să faci ce doreşti…” „Dar de ce nu divorţezi?”, l-a întrebat Ion. „Mă are socru-meu la mână şi, dacă nu se duce ea de la mine de bună voie, nu mai ies din puşcărie niciodată… Şi aici puşlamaua i-a şoptit lui Ion cine este socrul lui. Figură mare în republică şi nebun dea binelea. „Ce zici? Te apuci să mă scapi de dânsa?” „Dar dacă nu reuşesc?!”, l-a întrebat Ion. „Atunci, îmi vei întoarce banii într-un an de zile… Dacă nu mi-i întorci la timp, socoate că ai murit… Mă cunoşti, cu chestii de astea, nu glumesc…”

Se simte ca o prostituată

Ion a acceptat condiţiile. Din ziua aceea, scopul era să o cucerească pe nevasta criminalului. Grasă, bărbătoasă la chip, brutală – de altfel ca şi militărosul de taică-său – femeia, până la urmă, s-a lăsat sedusă. Şi apoi cui nu i-ar fi plăcut eroul nostru?! Nu i-a trebuit prea mult să o înduplece să depună actele pentru divorţ. Ba mai mult, când a aflat viitorul socru că e din neamuri cumsecade şi că nu are nimic cu lumea criminală, s-a bucurat că, în sfârşit, fiică-sa a pus mâna pe un băiat de treabă. Fostul ginere i-a asigurat cu de toate pe cei doi nepoţi.

Dar cum e să trăieşti cu o femeie pe care nu o iubeşti deloc? Mai ales cu una care se topeşte de dragul soţului. Nu poate face un pas ca să nu afle nevasta. De la serviciu acasă, de acasă la serviciu. Îl telefonează la tot ceasul încât a ajuns să râdă colegii de el. Uneori, la sărbători, merge şi el la rudele lui de la Teleneşti. O ia şi pe nevastă, altfel cum să iasă din casă fără voia ei? Îi ia şi pe copii, două puşlamale mici ca şi tatăl lor, care, de pe acum, au probleme cu legea.

Când mi-a povestit istoria asta, spunea că se simte ca o prostituată care ştie că merită mai mult, dar s-a vândut pe nimic. Au trecutcei cinci ani prevăzuţi de înţelegerea cu fostul soţ al Oxanei, dar nu ştie cum să scape din ghearele socrului. „Să nu-mi jigneşti fata, că te fac una cu pământul!”, îl previne de fiecare dată socru-său când îl vede mai abătut, mai indiferent sau când se reţine cu vreun prieten după serviciu.

P.S.
Fostul soţ al Oxanei are o întreprindere moldo-română, locuieşte la Bucureşti şi e căsătorit cu o actriţă frumoasă foc. Fata e de pe la noi…

The following two tabs change content below.
Lidia Bobână

Lidia Bobână