Cum şi de ce le-a fost schimbat copilul la maternitate? (II)

(începutul în nr. 3)

Ce au făcut mai departe eroii noştri în această poveste destul de încurcată? S-o luăm mai de departe ca să ajungem aproape. Fetiţa din sat care s-a născut în aceeaşi zi cu Silvia se numeşte Lilia. Fetele au copilărit împreună, s-au avut de bine la şcoală, sunt într-o relaţie de prietenie şi acum când au deja propriile familii. Spre deosebire de Silvia, care creştea sănătoasă şi plină de lumină, Lilia a avut mereu probleme de sănătate.

Încă un moment de adevăr

Cu vreo şapte ani în urmă, într-o discuţie, Silvia i-a spus Liliei: „Ce mult mai semeni cu sora mea mai mare! Sunteţi ca două picături de apă, de parcă aţi fi surori”. La care Lilia i-a răspuns aşa, într-o doară: „Mai ştii, m-o fi schimbat la maternitate”. N-a  crezut nici n-a gândit că vorba aruncată atunci pe negândite se va dovedi a fi adevărată. Pe de altă parte, Gheorghe Rusu, încă de pe când maică-sa i-a spus că Silvia nu este fata lui, presupunea că Lilia ar putea să-i fie fiică.

Bărbatul povesteşte şi oftează: „Am început să mă uit altfel la fetiţa ceea. Semăna cu noi de micuţă. Am o fiică mai mare, tare bine seamănă cu ea. Şi, ca să vedeţi, ambele au aceleaşi probleme de sănătate, transmise probabil prin ereditate! Inima parcă îmi spunea că anume acest copil ar putea să fie al nostru, dar nu ştiam cum să ne apropiem de cealaltă familie. Chipul fetei m-a urmărit mereu în aceşti ani de înstrăinare şi frământări. Acum când am descoperit că Silvia pe care o iubesc atât de mult nu-i fiica noastră de sânge, mi-am zis că nu mai poate fi nicio îndoială – Lilia e copilul căruia i-am dat viaţă, dar pe care nu am strâns-o la piept niciodată, nu i-am cumpărat o jucărie sau o ciocolată…” L-a podidit plânsul. L-am lăsat să-şi răcorească sufletul. După ce şi-a şters lacrimile, a continuat: „Am luat legătura cu ea şi am rugat-o să meargăla Chişinăusă facem testul. A fost de acord.

Peste zece zile, aveam să aflu că inima nu m-a înşelat. Rezultatul analizei a confirmat ceea ce am presupus demult – Lilia este fiica noastră. Imediat, i-am comunicat prin telefon că de acum încolo este şi fiica noastră şi copiii săi sunt nepoţii noştri şi că venirea lor în casa noastră va fi pentru noi o mare bucurie. Lilia mi-a răspuns că, până nu vede, nu crede”.

Obsesia Liliei

Iată ce povesteşte Lilia care încă nu şi-a revenit din şoc: „Chiar n-am crezut până nu am văzut. Şi nici acum parcă nu-mi vine să cred. În casa părinţilor nu am auzit niciodată că aş fi fost schimbată la maternitate. Iată de ce am rămas şocată. Am supt laptele mamei care m-a crescut, am ascultat de poveţele tatălui, care mi-a dat o educaţie bună şi acum, la 35 de ani, poftim, aflu că altcineva trebuia să mă crească, să mă mângâie, să mă pornească pe drumul cel mare al vieţii! Trebuie să fiţi în pielea mea ca să vă daţi seama ce sentimente încerc. La fel ca Silvia, am fost şi sunt iubită de mama şi tata care m-au crescut. Chiar am fost mai alintată decât fraţii şi surorile mele. Aşa că îmi este greu să le spun mamă şi tată acestor oameni care mi-au dat viaţă.

Probabil, mai e nevoie de timp. Ştiu că atât părinţii care m-au crescut, cât şi părinţii care mi-au dat viaţă nu poartă nicio vină. Vinovată rămâne instituţia medicală, moaşa care poate că nici nu mai este în viaţă. Peste tot se plătesc astfel de neglijenţe cu bani grei. Dar nouă cine să ne plătească despăgubirea?”.

Încurcătura pare a fi mai mare

Cuprinse de o ciudată nelinişte sunt acum toate patru familii şi toate rudele lor, pentru că încurcătura se pare că este şi mai mare. Logic, suntem înclinaţi a crede că părinţii care au crescut-o pe Lilia sunt părinţii naturali ai Silviei. Însă toată lumea spune că Silvia nu seamănă deloc cu niciunul dintre membrii familiei respective. Acest lucru mi l-a confirmat  şi Gheorghe Rusu şi însăşi Silvia. Deci s-ar putea ca pe undeva, într-un sat de pe lângă Căinarii Vechi, o altă familie să fi crescut copil străin…

La fel ca Lilia, printr-o durere nerostită trece şi Silvia. Contactată la telefon, mi-a spus că nici ei încă nu i-a trecut şocul. Pentru că e una să fii copil abandonat şi să te bucuri atunci când îţi găseşti părinţii şi alta e situaţia când ai crescut cu mamă şi tată care ţi-au oferit toată dragostea şi pe care îi iubeşti necondiţionat şi, deja când ai şi tu copii mari, afli acest adevăr crud. „Dacă părinţii care m-au adus pe lume vor dori să mă caute, n-o să am nimic împotrivă să-i cunosc. Dar trebuie să se ştie că ţin foarte mult la părinţii care m-au crescut şi sunt fericită alături de ei”, a mai spus Silvia. Iar Gheorghe Rusu, care şi-a dorit cel mai mult dintre toţi să afle adevărul, e convins că mai  târziu şi Silvia va dori să ştie cine sunt părinţii ei biologici.

Vor să se ţină de rude

Deocamdată, omul rămâne obsedat de gândul: „Ce o fi fost cu moaşa ceea în ziua Sf. Ioan Botezătorul din 20 ianuarie 1977? O fi fost obosită? Puţin aghesmuită? Sau avea vreun necaz de nu vedea lumea că a încâlcit atât de tare iţele?!”.

„Acum, după ce aţi descoperit o parte din adevăr, ce aveţi de gând să faceţi?”, l-am întrebat la final pe Gheorghe Rusu cu care ne-am întâlnit la redacţie. „Vrem să ne ţinem de neamuri. Silvia rămâne în continuare fiica mea cea dragă, care nu a ridicat niciodată vocea, nu s-a supărat pe nimeni.  Dacă ceva poate nu-i place, lasă o lacrimă să-i curgă, dar nu spune niciun cuvânt ca să nu jignească. E ştiut că relaţiile de familie se clădesc cu anii şi nu-i atât de uşor să ne apropiem.

Dar doresc foarte mult ca Lilia cu Silvia să se ţină de surori, nepoţii să ştie că sunt verişori. Cât priveşte respectarea drepturilor noastre legitime, voi continua să mai bat pe la uşile procuraturii până nu voi reuşi să acţionez în judecată instituţia medicală din Soroca care ne-a provocat atâta disconfort psihologic. Prin judecată, sper să aflu cine poartă vina în acest schimb de copii. Voi insista să mi se plătească şi paguba materială pe care am suportat-o în drumul întortocheat spre adevăr.”

Nina Neculce

The following two tabs change content below.