Cum şi-a luat Nicuşor o mamă în arendă (2)

Dorul şi insistenţa unui copil au unit două familii

Tatăl lui Nicuşor e agent imobiliar. A avut în primii ani mai multe tranzacţii reuşite, a investit banii cât se poate de bine și uite acum era un om înstărit… Dar când să trăiască mai bine și să se bucure de ce are, uite că-i moare nevasta. De-o boală care încă nu are leac.

Jocul devine lucru serios

Sunt câțiva ani de atunci, dar simte pierderea ei și astăzi. Încă nu se poate Sergiu uita la alte femei. Nu că nu le-ar vedea cât de frumoase sunt, cât de vesele, cât de gospodine, dar încă nu simte că a venit momentul să-și caute una pentru viață, deși e tânăr de tot, are 36 de ani…

Zic, Cristina se mutase la Sergiu din ajun și trebăluia la bucătăria lui pregătind bucate pentru ziua „fiului” ei. Copiii ei împreună cu Nicușor alergau prin curte. Din când în când, femeia le scotea pe terasă tartine, plăcinţele și sucuri ca să se mai întărească copiii, iar ea trebăluia de zor la bucătărie. Dacă ai ei o tot strigau mamă așa, mamă pe dincolo, lui Nicușor îi venea greu să treacă bariera dintre real și imaginar.

Tot Cristina a fost cea care l-a ajutat: dacă vrei să te creadă oaspeții tăi că-ți sunt mamă, păi trebuie să-mi spui așa tot timpul până te obișnuiești. A încercat o dată, de două ori și până în seară Nicușor o striga la fel ca și copiii ei. De fiecare dată Cristina îl mângâia pe cap sau îl strângea la pieptul ei, mai mult din milă. Ceea ce pornise ca un joc uite că pe parcursul a două zile devenea un lucru serios.

Nu-i mai pare pustie casa

Avea de toate copilul, dar era orfan de mamă și lucrul acesta se simțea. Nicușor era cam nesigur, cu greu comunica cu cei de seama lui, deși parcă avea prieteni și verișori de ajuns. Până și Sergiu, care privea lucrurile mai mult în glumă, şi-a dat seama că-i place că la bucătăria lui trebăluiește o femeie, că în curte se aude zbenguit de copii, că fecioru-său ia în serios spectacolul care va dura doar câteva zile. Începu să-i pară bine că în jurul lui se întâmplă ceva și că nu-i mai pare pustie casa în care se întorcea seară de seară doar să doarmă.

De când îi murise nevasta, n-a mai dat nicio petrecere aici, nu și-a adunat rudele și prietenii la un pahar de vin. Dar ceea ce se întâmpla acum în casa lui nu se compara cu nimic! Era atmosferă de sărbătoare, multe flori, zgomote, arome nemaipomenite, copiii alergau în curte, iar în sufragerie – mese întinse pentru rudele lor, care nu le călcaseră pragul de la moartea Cristinei.

Dar a luat sfârşit și această zi de naștere. A doua zi, Cristina, după ce a aranjat vesela la locul ei, după ce a dereticat prin casă, se pregătea să se întoarcă în gospodăria sa, acolo unde o așteptau grijile și sărăcia. O ducea greu cu un salariu din teatru, tatăl copiilor, șomer fiind, nu avea cum să-i ajute. Din când în când, primeau câte-o geantă cu alimente trimise de socrii ei de la țară. Bucuroasă era și pentru atâta. Nicușor se tot învârtea pe lângă ea și o tot întreba: ai să mai vii pe la noi? Pot să te vizitez la teatru, n-ai să te superi?

Cine-i vede crede că sunt o familie

Și Sergiu nu ar fi lăsat-o să plece, dar nu știa cum să-i zică. Ar fi luat-o menajeră în casă, dar cum să-i propui unei actrițe să te servească?! Era atât de tânără și frumoasă! Parcă nu ar fi vrut să se despartă de ea. O cunoștea de câteva zile, dar femeia asta a alungat tristețea și singurătatea din casa lor. Nu știa cum s-o mai rețină, parcă nu avea niciun motiv. Tot Nicușor a fost cel care a venit cu ideea să plece cu toții la casa lor de vacanță de la Dubăsari, pe malul Nistrului. Au stat și acolo câteva zile, iar Nicușor îi zicea în continuare „mamă” Cristinei, de parcă ar fi fost cu adevărat ea cea pe care n-o uitase încă băiatul. Și nu știu cum nici pe Sergiu nu-l mai deranja treaba asta.

Acum, cele două familii se întâlnesc și în continuare ba la Cristina acasă, ba la teatru, ba ies împreună undeva la iarbă verde. Și cine-i vede crede că sunt o familie. Sper și eu că într-o zi vor fi alături pentru totdeauna.

The following two tabs change content below.
Lidia Bobână

Lidia Bobână