Cum şi-a luat Nicuşor o mamă în arendă (1)

Dorul şi insistenţa unui copil au unit două familii

Avea băiețelul șapte ani când începe istoria noastră. Într-o lună, trebuia să facă opt ani și dorea Nicușor cu tot dinadinsul să-și petreacă ziua de naștere la el în curte cu toți colegii de clasă. Așa, credea el, se face în toate familiile fericite. Dar vezi că, de când îi murise mama, tatăl său obișnuia să-l ducă împreună cu câțiva prieteni la restaurant sau la vreun centru comercial. Însă, credea băiatul, numai părinții leneși și indiferenți își duc copiii de acasă la asemenea ocazii.

„Tată, vreau să-mi fac ziua de naștere acasă!”

Așa credea și bunica lui Nicușor. „Decât să stai la bucătărie și să-i gătești ceva cu mânuța ta copilului, nu-i mai ușor să dai un ban undeva și petrecerea-i gata?” Băiatul și bunica erau într-un gând. Copilul ar fi vrut și mai mult: s-o vadă pe mama lui ca odinioară la bucătărie, iar casa să fie plină de arome și să-i amintească mereu că e ziua lui și că evenimentul e o bucurie nu numai pentru el, ci și pentru părinți, bunici, verișori și, mai ales, prieteni.

„Dar cine-o să stea la bucătărie, bunica e bătrână și bolnavă?!” „Tată, vreau să-mi fac ziua de naștere acasă, să-mi invit prietenii la mine și să ne jucăm în curtea noastră, să stăm cât dorim! De-ar fi mama în viață, ar face așa cum vreau eu!” – se răstea copilul la părinte. „De unde să-ți iau o mamă? Dacă ar fi de închiriat, mă rog, aș lua una pe-o zi sau două…” A spus tata vorbele acestea într-o doară, dar copilului i-au rămas în minte. Adică s-ar putea să închirieze pe câteva zile o mamă și să-și petreacă ziua de naștere cu toți prietenii lui – în curtea casei părintești?! Ce minunat ar fi!

O mamă de la teatru!

Și-a amintit de toate mamele prietenilor lui și se gândea care din ele ar fi gata o zi–două să-i fie și lui mamă, nu pur și simplu să vină în bucătăria lor și să gătească. Nu asta voia! Un bucătar putea să invite taică-său din orice restaurant din capitală și să-i gătească orice şi-ar fi dorit, dar Nicușor ar fi vrut ca la ziua lui de naștere să stea la bucătărie o femeie care să-i permită să-i spună „mamă” în ziua aceea. Ar fi cadoul ei pentru dânsul. Atunci el și-ar fi închipuit că mama lui e în viață, că-l iubește mult și el s-ar fi lipit de ea cu tot trupşorul lui și i-ar fi fost atât de bine… Pentru că el și acum nu adormea seara dacă nu avea sub pernă fotografia mamei.

Împreună cu prietenii lui, Nicuşor a pus în aplicare planul: căutăm o mamă! Propuneri au fost nenumărate și una chiar putea să aibă sorți de izbândă. Tatăl unui prieten de-al lui Nicușor le-a sugerat să se adreseze la un teatru din Chișinău. Îmi pare rău că n-am fost de față când s-au dus prietenii la teatru. Am auzit de la ei doar că n-a fost chiar atât de simplu. Actrițele întâi au râs cu poftă de ideea copiilor, apoi, după ce au aflat istoria lui Nicușor, au plâns, de mila orfanului, apoi au început a curge gârlă ideile cum să-i organizeze ziua de naștere, tot iscodindu-i pe copii ce și-ar dori ei.

Actriţa Cristina, în „rolul” de mamă

Într-un târziu, au ales-o pe una din colegele lor să fie pe post de mamă. Au cerut de la Nicușor adresa, telefoanele tatei și i-au spus că „mama” va veni la timp. De ce și-au propus să fie „mamă” anume Cristina era simplu de tot. Tânăra femeie divorțase de câțiva ani și creștea singură doi copilași – o fetiță și un băiat. Salariul din teatru era prea mic, așa că, se gândeau ele, tatăl lui Nicușor o va plăti bine și, în felul acesta, mai adună un ban femeia. O actriță mai răzbătătoare i-a telefonat tatălui lui Nicușor și l-a invitat la o discuție. Surprins a rămas bărbatul, ba chiar dezorientat total când a înțeles ce zi de naștere își dorește fiul său.

Adică în casa lui se va desfășura un spectacol, în care-i va reveni și lui un rol alături de această femeie!? Să înnebuneşti, nu alta! Un lucru era simplu în povestea asta: pe mama lui Nicușor tot Cristina o chema, așa că bărbatul n-o să încurce numele. Cu câteva zile înainte de eveniment, Cristina și tatăl băiatului au făcut cumpărături la piață și, în ajun, femeia împreună cu copilașii ei s-au mutat la Nicușor acasă. Locuia familia Pânzaru în zona Telecentru, pe-o hudicioară cu arbori seculari, într-o casă nemaipomenit de frumoasă, chiar dacă la început a fost o cocioabă de te temeai să nu cadă noaptea podul peste tine. Dar dacă ai oleacă de bani,  ești harnic și mai ai sprijinul părinților, nu numai că ridici o casă ca în povești, dar îți schimbi și statutul social.

The following two tabs change content below.
Lidia Bobână

Lidia Bobână