Cum şi-a cunoscut Gloria verişorul


DESTIN // Povestea unei familii care s-a reunit peste zeci de ani

S-a născut într-un orăşel din nordul republicii. După o ceartă cu părinţii, care s-a terminat cu vorbe grele, familia Struţescu s-a mutat în Crimeea. Acolo au trăit câţiva ani, iar în vara lui 1992 au plecat în America. Gloria avea 11 ani. Înstrăinaţi de rude, mama şi tata nu aduceau niciodată vorba despre fraţi, surori sau verişori. Iar când Gloria încerca să o mai iscodească pe mama despre veri sau unchi, aceasta ridica din umeri, da din mână şi spunea că în ziua de azi totul e atât de greu că toţi sunt împrăştiaţi prin toate părţile lumii şi mai bine să nu mai vorbească despre ei. Nu spunea clar niciodată cine şi unde a plecat şi de ce.

Şi tata refuza să vorbească la această temă, argumentând că nu trebuie să priveşti în trecut că niciodată nu câştigi nimic dacă te uiţi în urmă. „Priveşte înainte, fetiţa mea!”, îi repeta el de fiecare dată când copila îl ruga să-i povestească despre rudele apropiate. Ceea ce a putut afla Gloria de la mama a fost că s-a născut într-un orăşel din Moldova cu o mănăstire în preajmă şi când era mică mergea foarte des şi se ruga acolo. Mai adusese vorba şi despre o nuntă care s-a terminat cu ceartă.

Dar ori de câte ori Gloria revenea la acest subiect, mama devenea agitată şi neliniştită. Până la urmă, fiica a înţeles că e inutil să o forţeze să-i răspundă la întrebările ce o frământau.

Gloria îl cunoaşte pe Alex

Ştiut lucru, americanii se maturizează mai repede. Intrată în mediul lor, la 16 ani, Gloria era domnişoară în toată firea. Studia la un liceu şi avea cercul ei de prieteni. Prin firea sa veselă şi deschisă îi sensibiliza pe cei din jur. O plăceau mai mulţi tineri din gaşca lor. Avea un farmec aparte şi, spre deosebire de colegele sale, nu fuma şi bea câte puţin, doar la ocazie.

Înaltă, blondă, chipeşă, cei care îşi întorceau capul pe stradă după ea îi dădeau cu siguranţă 20–21 de ani, şi nu 16 câţi avea ea. În vacanţă, Gloria şi câteva fete din gaşcă s-au angajat la un restaurant din New York. Acolo venise pentru vacanţa de vară şi câţiva tineri din Moldova, printre aceştia era şi Alex din Chişinău. Pentru el, Gloria întruchipa idealul feminin. Un tremur de pleoape şi un oftat al domnişoarei i-au furat inima lui Alex. Captivat de persoana ei, după câteva săptămâni de la cunoştinţă, i-a făcut declaraţia de dragoste. A fost o vară fantastică. După programul de la restaurant ieşeau împreună, cutreierând cele mai frumoase locuri din metropolă.

Alex o cucerea cu miile lui de poveşti despre îndepărtata Moldovă. Zilele au trecut repede, cum trece o adiere uşoară de vânt. S-au despărţit cu speranţa că în vara următoare se vor reîntâlni. O toamnă, o iarnă şi o primăvară relaţia lor frumoasă a continuat pe internet.

În vara următoare

„Ce bine că ai venit, Alex! Aţipisem un pic şi am visat că mă plimbam cu tine printr-un orăşel din Moldova, situat lângă un râu, cu o pădure frumoasă pe coastă. Mergeam pe strada principală, care era tare aglomerată şi eu te întrebam unde se grăbeşte toată lumea asta, iar tu îmi spuneai că la mănăstirea din apropiere. De multe ori mă visez în acest orăşel. Tu nu ştii pe unde o fi el?” Flăcăul a privit-o cu duioşie şi i-a spus că acesta ar putea fi orăşelul bunicilor săi şi dacă ea vrea, într-o vară, vor merge împreună acolo.

Şi Alex i-a vorbit ore în şir despre frumuseţea şi istoria orăşelului pe care îl vedea iubita lui în vis, despre buneii lui, care sunt bătrâni şi neputincioşi, despre locuinţa de la Chişinău, despre părinţi. I-a mai spus că mama are aceeaşi culoare a ochilor ca şi ea, că e foarte drăguţă şi că lucrează într-un magazin de cosmetice cu un salariu destul de bun. I-a mai spus că arde de dorinţa să facă cunoştinţă cu iubita fiului său.

A trecut vara şi Alex nu s-a întors în Moldova. A decis să mai lucreze ca să adune bani pentru a putea să-şi continue studiile la Universitate. Gloria, având o înclinare spre cultură şi domeniul social, a început să se manifeste în acest domeniu de timpuriu şi, la finele studiilor de liceu, a câştigat o bursă la Universitatea din Chicago. În anul următor, perechea îndrăgostită a mers la studii acolo. Iar peste doi ani, misterele dragostei i-au adus în faţa altarului unei biserici româneşti din New York.

A fost o mireasă frumoasă şi un mire extraordinar. Peste un an, li s-a născut un fiu. Au trăit momente de pură fericire. Cu sufletele luminate de o dragoste sinceră, îşi creşteau copilaşul într-o armonie perfectă. Când micuţul a împlinit un anişor, au hotărât să vină în Moldova. Părinţii lui Alex i-au primit cu multă dragoste şi înţelegere şi au hotărât ca în toamnă să le facă nunta.

Nunta din Moldova

Lumina cenuşie a zorilor din acea zi de sâmbătă prevestea o zi minunată. La ora 12.00, un restaurant din afara Chişinăului îşi aştepta nuntaşii alcătuiţi doar din rude apropiate. La rândul lor acestea aşteptau răbdătoare sosirea mirelui şi a miresei. De când Alex se cununaseră în America, toate rudele ardeau de nerăbdare să-i cunoască aleasa inimii. Şi mirii, frumoşi ca doi crini, au apărut privindu-se tandru. În ochii lor se citea o fericire deplină.

Uşor-uşor alaiul a intrat în făgaşul lui firesc. Părinţii îi sorbeau pe mire şi mireasă din priviri. Iar nuntaşii nu oboseau să repete: „Ce pereche minunată! Dumnezeu să le poarte noroc şi să le dăruiască copii sănătoşi!”. Se ciocneau pahare, se făceau urări. Pe măsură ce se apropia momentul dezbrăcatului miresei, rudele apropiate deveneau tot mai agitate, pregătindu-şi darurile.

Surpriza cea mare

În clipa când socrii mici au dat glas urărilor de nuntă, amintind de o nuntă cu bucluc cu peste treizeci de ani în urmă, majoritatea nuntaşilor au muţit. Soacra cea mare mai n-a căzut de pe scaun. Cuprinsă de emoţii, a alergat la soacra mică şi, sărutând-o sălbatic pe obraji, a exclamat: „Lenuţa, tu eşti? Draga mea verişoară, ce te-a mai schimbat America! Dar noi v-am crezut dispăruţi fără veste… Sfinte Dumnezeule! Înseamnă că aceşti copii sunt neamuri, veri de-a doilea… Of, Doamne, Doamne!…” Vestea i-a şocat pe toţi. Afară dintr-odată a început să plouă cu găleata.

Cineva a strigat ca să audă toţi: „E ploaia împăcării. Va trebui chiar mâine, dragii noştri, Pavluşa şi Ileana, să mergeţi în orăşelul de pe Nistru şi să vă împăcaţi cu rudele care mai sunt în viaţă. Păcat că părinţii tăi, Pavluşa, au murit neîmpăcaţi. Mergeţi la fratele tău să vadă ce comoară de fată aţi crescut. Gloria trebuie să-şi cunoască unicul verişor pe linia tatălui”. După ce au tot întors pe faţă şi pe dos trecutul, nuntaşii au constatat că mai sunt cazuri când veri de-a doilea leagă căsătorie şi sunt fericiţi.

Tinerilor li s-a urat viaţă îmbelşugată cu noroc. A fost o nuntă de neuitat. Iar a doua zi dimineaţă, socrii mari şi socrii mici au mers în orăşelul copilăriei. Era orăşelul pe care Gloria îl văzuse de atâtea ori în vis! Acolo şi-a cunoscut mai mulţi verişori şi verişoare şi pe unicul verişor, Liviu. Unchiul şi-a îmbrăţişat nepoata de la frate, şoptindu-i la ureche: „Aşa a rânduit Dumnezeu ca voi să ne împăcaţi. Mulţumim că am ajuns s-o vedem şi pe asta! Voi nu trebuie să repetaţi greşelile părinţilor…”

De atunci au trecut trei ani. Alex şi Gloria îşi duc fericiţi traiul în America unde l-au luat şi pe verişorul Liviu, care îşi face studiile acum la un colegiu. Care a fost motivul certurilor la acea nuntă de demult Gloria nu a mai aflat. Dar e fericită să constate că visul ei nu a înşelat-o.

Nina Neculce

The following two tabs change content below.
Nina Neculce

Nina Neculce