Cum se simte limba română în străinătate?

Ana Ropot, studentă la Universitatea de Studii Internaționale din Beijing

Cu prilejul Zilei Limbii Române, JURNAL a contactat conaționali emigrați sau plecați la studii, la munci în diferite țări pentru a afla ce atitudine au ei față de limba română în societățile-gazdă. Propunem atenției Dvs. sondajul cu genericul “Cum se simte limba română în străinătate?”.

Limba română a ajuns și în China

Limba română a ajuns și în China! Generația de patruzeci-cincizeci de ani a avut ocazia să savureze filmele alb-negru făcute de Moldova Film și de studiourile din România, fredonând melodiile populare din ele. Generația mea de chinezi a fost și este înnebunită de piesele Ozone, tinerii cunosc o selecție variată de piese contemporane pe care le aud mai ales în parcuri sau în săli de sport.

La Beijing sunt două instituții în care se predă limba română. E vorba de Școala generală nr. 11 care în fiecare an sărbătorește ziua lui Mihai Eminescu, iar copiii recită din creația poetului, în română și chineză. A doua instituție e Universitatea de Studii Internaționale din Beijing, unde studiez și eu, și a cărei catedră de limba română are peste 40 de studenți chinezi ce vorbesc excepțional româna.

Pe lângă profesorii din România, acolo activează și Feng Zi Cheng, profesorul care a făcut în anii ’60 primul dicționar complet chinez-român, român-chinez și a tradus nenumărate cărți în chineză, inclusiv l-a tradus pe Mihai Eminescu.

În China mai există CRI – Radio China International care are departamentul de Limbă Română și, zilnic, pe lângă știri și emisiuni despre cultură, transmite spectacole radiofonice şi muzica în limba română.

Ana Ropot, studentă la Universitatea de Studii Internaționale din Beijing

200 de mii de români își vorbesc limba maternă în Canada

Limba română în Canada este promovată de peste 200 de mii de români, așa că aici avem un spațiu românesc favorabil. Se tipăresc ziare în limba română (10-12, cel puțin), sunt posturi de radio, de televiziune, școli de limba română.

Bisericile, care numai la Montreal sunt vreo 15, au școli duminicale și țin slujbele în română. Canada susține comunitățile culturale cu proiecte și cu logistică.

Eu vorbesc româna permanent, pentru că lucrez cu noii veniți din Republica Moldova și din România, cu membrii comunității care au nevoie de ajutor și cu persoanele în vârstă de la Clubul de Aur din Asociația Culturală Română. Vedeți site-ul www.moldovaquebec.ca pentru ca să vă dați seama de activitățile noastre lunare. Felicitările noastre cu ocazia Zilei Limbii Române, va dorim succes!

Ala Mândâcanu, Comunitatea Moldovenilor din Quebec, Canada

 

 

Limba română e vie la New York

Deși la New York am trăit mai mult timp decât în România, noi vorbim româneşte în familie, zilnic! Eu citesc, mă rog, visez în limba mea maternă, deși engleza o stăpânesc la fel de bine. În toate comunităţile românești din jurul bisericilor se păstrează frumos limba noastră. La noi la biserică, pe lângă săvârșirea Sfintei Liturghii în românește, copiii recită poezii la ocazii speciale, ne aducem aminte de sărbătorile istorice românești, de Eminescu sau de alți scriitori și poeți din cultura noastră.

La New York există restaurante tradiționale unde limba română e prezentă și prin muzică sau alte programe artistice (recent Pavel Stratan a cântat la unul din ele). Românii se pot întâlni la Centrul Cultural de pe lângă Consulatul României la New York, unde lunar sunt programe pentru cei ce vor să-și păstreze limba și cultura vie, chiar departe de țară.

Anca-Sofia Munteanu, consultant de marketing, New York

 

 

Cercurile artistice berlineze, foarte eterogene etnic

Cred că limba română se simte bine oriunde îi sunt vorbitorii (doar e o limbă vie, foarte vie, nu e o entitate abstractă). Am simțit asta și la Berlin, un oraș care are, de ani buni deja, reputația de „melting-pot”. Am întâlnit români, unii foarte tineri, în peisajul artistic de aici. E drept, uneori aceste cercuri artistice berlineze de „expați”, foarte eterogene etnic, devin automat anglofone, pentru că doar spre asta pot converge, lingvistic, un neamț, un australian, un american și un român, de exemplu. Dar, atunci când nemții, australienii și americanii nu sunt prin preajmă, românii vorbesc românește și deloc în șoaptă. Și româna se simte bine. Se simte bine la salonul muzical al pianistului Cristian Niculescu din Kreuzberg și se va simți bine (vreau să cred) în cadrul proiectului artistic Languageleaps la Galeriaplan B (curator, Adriana Blidaru) inaugurat pe 28 august.

Aura Maru, poetă, Berlin

Limba speranțelor mele

De aproape un an și jumătate, vorbesc româna în fiecare zi, datorită băiețelului meu Alexandru. De la venirea lui pe lume în aprilie anul trecut, i-am vorbit doar în română pentru că îmi doresc să crească într-un mediu bilingv, care să-i extindă orizontul lingvistic și cultural. Chiar dacă engleza va fi limba predominantă pentru el, sper ca prin cunoașterea limbii române să-i încurajez curiozitatea intelectuală și să-i ofer acea legătură cu un pământ îndepărtat de unde provine mămica lui și de care să vrea să se apropie și să-l cunoască, nemaivorbind de posibilitatea de a comunica cu bunicii lui.

Aș spune că în America limba română se simte cel mai bine pe buzele celor care au plecat de acasă însoțiți de familiile lor, deoarece continuă să o vorbească cu cei dragi. Pentru cei care au plecat singuri, așa ca mine, și și-au format aici familii mixte, este un efort pe care trebuie să vrei să îl depui – să citești presa de acasă, să vorbești cu copilul tău, chiar dacă ești în public și e puțin penibil pentru că nu te înțelege nimeni, să asculți Vocea Basarabiei pe internet. Și cu toate că în timpul zilei mă surprind de multe ori gândind în engleză, gândurile de mulțumire pentru ziua care a trecut și speranțele pentru zilele care vor urma întotdeauna au fost și vor fi în limba română.

Lucia Weise Leahu, manager, East Lansing, Michigan, SUA

„Încerc să-mi păstrez limba română”

Sunt doctorand în Drept la Paris. În virtutea activităților mele cotidiene la universitate sau a deselor contacte cu administrația și, în general, în virtutea unei integrări în societatea-gazdă, limba franceză e în mod firesc instrumentul primar de comunicare și lucru. Limba română este așadar pentru mine circumscrisă exclusiv unei sfere personale: contacte cu familia, prietenii veniți din Moldova sau România. Una peste alta, asta înseamnă o întoarcere cotidiană la limba română, pe care încerc să mi-o păstrez sau cultiv și prin anumite lecturi.

Cum se simte limba română în Franța? N-aș putea să vă dau un răspuns calificat, nu sunt lingvist. Știu doar că cine nu are nici nu poate pierde o bună educație de acasă, inclusiv o educație școlară/academică. În afară de aceasta, un instinct al igienei lingvistice nu poate fi căutat acolo unde nu există ab initio.

Vasile Lisnic, doctorand, Paris

Grupaj de Irina Nechit

 

The following two tabs change content below.
Irina Nechit

Irina Nechit

Irina Nechit

Ultimele articole de Irina Nechit (vezi toate)