Cum se răzbună o femeie înşelată (2)

La 42 de ani, ia viaţa în piept şi speră să reuşească

S-a consultat cu un jurist care a sfătuit-o ce să facă. Și-a adunat copiii și le-a spus adevărul despre tatăl lor. De-a mirării a fost că ei i-au ținut parte mamei și au îndemnat-o să facă ce crede că e mai bine. Între timp, Marina a angajat un detectiv particular care să-l urmărească pe soț și pe iubită, adică a pornit pe cont propriu un proces de divorţ, fără să fi vorbit cu soțul o dată măcar.

Angajează un detectiv particular

Nici nu i-a adiat că ar cunoaşte viaţa lui din umbră. Într-o zi i-a cerut să-i facă o procură, chipurile el e permanent ocupat și ea trebuie să-l reprezinte în diferite instituţii pentru a semna acte. Simţindu-se vinovat faţă de ea, el a acceptat cu uşurinţă. În momentul când nevasta a avut dovada că el într-adevăr o înşală şi că ceea ce a auzit ea nu sunt doar zvonuri, Marina a scos de vânzare casa lor. Dumitru ca întotdeauna plecase într-o deplasare de lungă durată în afara ţării. Mai târziu, absolut întâmplător, a aflat Marina că erau la odihnă bărbatul şi iubita lui.

Şi nevasta a înstrăinat conacul în care locuiau. Şi-a pus banii pe cont şi s-a mutat la fiica ei. Tot în felul ăsta a vândut vila din afara oraşului. Acţiunile nu şi le putea însuşi pentru că era o procedură mai complicată. Până să se întoarcă Dumitru din „deplasare”, ea a şi înaintat acţiune de divorţ. Credeţi că după odihnă a tras Dumitru acasă? Ba bine că nu, s-a mutat la iubită, continuând să-i telefoneze Marinei spunându-i că se reţine, că are treburi importante peste hotare etc. Dar Marina ştia că e în oraş, avea și fotografii la îndemână, telefonase la serviciu, și colegii lui i-au confirmat că el este la serviciu, aşa că nevasta nu avea nicio mustrare de conştiinţă că ceea ce face nu e corect.

Vinde toate proprietăţile

Când s-a întors acasă Dumitru, a găsit conacul vândut, nevasta dispărută. Uite abia atunci s-a speriat cumplit. Şi-a dat seama că Marina ştia totul şi că, din impulsivitate, a hotărât să se răzbune pe el. Dar nu ştia până unde poate ajunge răzbunarea ei. Bărbatul nici să-şi închipuie că la ora aceea nu mai avea nicio proprietate, că rămăsese doar cu salariul din minister şi cu acţiunile din bănci, în rest, nu mai avea nimic. Le-a telefonat copiilor şi a întrebat ce se întâmplă. Fiică-sa l-a repezit la telefon: mata ştii mai bine ce-ai făcut! „Pe unde-i mamă-ta?” – întrebă el. „A vândut tot ce-aţi avut şi a plecat, noi nu ştim unde.” „Dar eu unde să trăiesc? – întrebă Dumitru. Fata îi răspunse cu răutate: „Acolo pe unde umbli de doi ani de zile!”.

Între timp, Marina a plecat la o rudă îndepărtată într-un sat din nordul Moldovei. Cu gând să se ascundă acolo până se mai liniştesc apele. La o verişoară de-a treia de-a mamei sale, cu care nu prea întreţineau relaţii nici părinţii ei. S-a ascuns atât de bine, încât nici copiilor nu le-a spus unde se află. Le telefona ea uneori să afle cum se desfăşoară lucrurile. Ei uite, Marina n-a rezistat mai mult de-o lună să stea cu mâinile în sân. Îşi ajuta ruda să se descurce cu treburile casnice, o ajuta şi la magazin.

Divorţul se pronunţă în folosul Marinei

Ţinea verişoara o dugheană în mijlocul satului unde vindea de toate, de la gaz până la produse alimentare. Încetul cu încetul, începu să-i placă lucrul acesta, şi o înlocuia pe Elena în magazin. Pentru că era femeie tânără şi frumoasă, glumeaţă de felul ei, sătenii au îndrăgit-o foarte repede. Aveau sau nu aveau nevoie de ceva, ori de câte ori treceau pe lingă dugheană, intrau să o salute. Să nu vă închipuiţi dumneavoastră că suporta uşor Marina despărţirea de Dumitru, oricum aveau împreună doi copii şi au convieţuit mai bine de 20 de ani. Dar era o femeie atât de mândră, încât n-ar fi recunoscut în ruptul capului cât de mult suferea. Nopţile mai că nu dormea de scârbă. De multe ori perna îi era scăldată în lacrimi, dar ura şi veninul o îndemnau să ducă răzbunarea până la capăt.

Pentru că-l ştia pe Dumitru zgârcit şi ambiţios, ştia că pierderea imobilelor o să-l distrugă psihic. O să râme pământul, dar o să încerce s-o găsească. Lunile treceau, Marina ştia că Dumitru primise de acum invitaţie la judecată pentru divorţ, dar ea a hotărât să nu se prezinte la primul proces. N-a venit nici la al doilea şi a treia oară, avocatul ei s-a prezentat, cu toate dovezile pe care le avea Marina la îndemână – că soţul a înşelat-o, că aştepta copil de la o altă femeie şi judecătoarea a pronunţat sentinţa: să fie divorţaţi fără partajarea averii, pentru că tot ce avuseseră împreună a fost vândut înainte de divorţ. Adică, de fapt, nu aveau ce împărţi.

Dumitru şi Marina o iau, separat, de la capăt

Deşi a încercat Dumitru, prin avocatul lui să i se facă parte din ce-a avut, dar nu le-a reuşit. Pentru că Marina, prin probele pe care le avea şi mărturiile în scris că el lua din casă lucruri de preţ, pe când trăiau împreună, pe care nu se ştie unde le ducea. Că şi-a vândut maşina şi nu i-a dat un ban ei, că şi-a cumpărat alta mult mai bună şi mai scumpă şi e în posesia lui, şi că ea nu pretinde la ea. La judecată veneau doar copiii lor şi o mătuşă de-a Marinei, care se tot dădea pe lângă Dumitru să-l îndemne să se împace cu nepoată-sa, căci au copii şi nepoţi împreună. Alături de Dumitru era mereu Eleonora, prinsese curaj femeia, dacă a văzut că treburile evoluează în favoarea ei. S-a ţinut scai s-o ia Dumitru de nevastă până a se naşte copilul.

Peste alte câteva luni, s-a întors la Chişinău şi Marina. Şi-a cumpărat un apartament în care să locuiască şi un altul mai mic pe care să-l dea în chirie. Din banii rămaşi se gândeşte să înceapă o afacere. La 42 de ani, ia viaţa în piept şi speră să reuşească. Până să se încheie povestea cu divorţul, Marina a deveni bunică a doua oară…

 

The following two tabs change content below.
Lidia Bobână

Lidia Bobână