Cum s-au căsătorit un cumnat şi o cumnată

NĂZBÂTII // La 28 de ani era virgină şi, dacă nimeni nu-i ceruse floarea inocenţei până atunci, s-a gândit că nu-i păcat să i-o dăruiască cumnatului sau, mai exact, fostului cumnat

Maria şi Catinca s-au născut la un an diferenţă. Creşteau şi se bucurau de viaţă, alături de doi părinţi iubitori, într-un sat de prin părţile Teleneştilor. Maria, de mică, se arăta bună gospodină. Îi plăcea să-şi aranjeze frumos jucăriile, hăinuţele, era tot timpul pieptănată, curăţică, în timp ce Catinca lăsa jucăriile pe unde se nimerea, era mereu ciufulită, avea rochia ruptă şi genunchii zgâriaţi de atâta căţărat pe garduri şi prin copaci.

La şcoală au mers într-o clasă. Aşa a dorit mama, învăţătoare, ca ambele surioare să înveţe în clasa ei. De învăţat învăţau amândouă bine, aveau aproximativ aceleaşi note la toate disciplinele. La purtare însă notele se deosebeau, deoarece Catinca da prin băţ de neastâmpărată ce era. Nu putea sta liniştită şi ascultătoare ca sora ei. Până nu se încăiera cu vreun coleg, nu spărgea vreun geam, nu făcea vreo altă trăsnaie, nu trecea săptămâna. Nici în clasele mari nu s-a ogoit.

Şi oricât ar părea de ciudat, colegii şi oamenii din sat o iubeau mai mult pe Catinca decât pe soră-sa. La fel era şi cu băieţii. Când s-au făcut domnişoare, în jurul Catincăi roiau flăcăii ca albinele prin flori, iar Maria rămânea neobservată.

Catinca se căsătoreşte

Au trecut anii şi fetele au terminat şcoala din sat. Maria a mers la universitate, iar Catinca – la un colegiu. Ar fi putut merge şi Catinca la facultate, căci avea capacităţi, dar nu a vrut să le facă prea mare cheltuială părinţilor. Ea îşi dorea să devină educatoare şi a considerat suficient pentru studii un colegiu de profil. După absolvirea facultăţii, Maria a rămas să lucreze la o şcoală din Chişinău, iar Catinca muncea  deja de doi ani la un azil de bătrâni, pentru că nu îşi găsise un loc de muncă la grădiniţă. Continua să fie curtată de mulţi băieţi. Printre ei era şi Viorel, care provenea dintr-o familie înstărită. S-a căsătorit cu el. Nunta a fost simplă, aşa cum a dorit Catinca – cu puţini nuntaşi, cu  câteva feluri de bucate, fără cartonaşe cu nume pe mese, fără  dezbrăcatul miresei şi alte obiceiuri.

După nuntă, tinerii şi-au cumpărat o casă minunată în centrul raional. Aveau de toate în casă în afară dragoste. Catinca nu găsea limbă comună cu soţul, prefera să stea mai mult cu bătrânii de la azil. Soră-sa îi zicea adesea: „Dacă m-aş fi căsătorit eu cu el, cu toţi banii lui, aş fi stat acasă şi nu m-aş fi dus să fiu slugă la nişte bătrâni ţicniţi. Atunci nici el nu ar mai fi sărit gardurile pe la mândruţe”.

Catinca tăcea şi îşi vedea de ale ei. Convieţuia cu Viorel din respect. Viaţa de familie nu se lega. Costică, venit pe lume după doi ani de la nuntă, a stat în familie atât cât Catinca l-a alăptat, pe urmă, nu-şi dădeau rând bunicii ca să-l ţină. Faţă de azil, casa îi părea pustie. Discuţiile cu Viorel se reduceau la bani şi avere. Acesta avea mai multe firme de construcţii prin Rusia, de unde îi veneau bani buni. Era foarte frumos, un Don Juan, care continua să se distreze cu fostele mândruţe.

În pat cu o fostă iubită

Femeia nu voia să ştie de aventurile lui. Dar orăşelul vuia. Azi îl vedea cineva cu o mândruţă într-un bar, mâine cu alta sărutându-se n parc, poimâne la pădure şi tot aşa. Odată Maria l-a surprins sărutându-se cu o tânără într-un restaurant din Chişinău. În altă zi, l-a văzut cu ea la braţ plimbându-se pe lângă Catedrală. Nu i-a spus surorii, a lăsat-o să-l descopere singură.

Şi Catinca l-a descoperit. Într-o zi, când a venit pe neaşteptate acasă, la amiază, l-a găsit în pat cu o fostă iubită. Femeia nu a făcut scandal, dar nici nu a vrut să-i asculte explicaţiile. I-a spus că nu-l obligă să plătească pensie alimentară şi l-a rugat frumos să plece din casă cu mândruţă cu tot. Au divorţat paşnic. Viorel a plecat, lăsându-i casa, „să fie pentru Costică  când va creşte mare”. Catinca avea un farmec aparte, mulţi bărbaţi după aceasta şi-ar fi dorit să o aibă de nevastă. Ea, însă, din teama să nu-şi rănească din nou sufletul, nu l-a acceptat pe niciunul. Peste un an, a plecat în Italia.

Viorel îi face vizite cumnatei

După plecarea ei, Viorel, de unde până unde, a început să-i facă tot mai des vizite cumnateila Chişinău. Vizitelelui îi făceau plăcere Mariei. Ştiind că preferă peşte afumat şi bere, se străduia întotdeauna să le aibă la frigider. Într-o sâmbătă, cumnatul a rămas să înnopteze la ea. S-a culcat cu el fără prea multe mofturi. La 28 de ani era virgină şi, dacă nimeni nu-i ceruse floarea inocenţei până atunci, s-a gândit că nu-i păcat să i-o dăruiască cumnatului sau, mai exact, fostului cumnat. Nu a plutit prin nori, cum îşi imagina. Era speriată şi ea, şi Viorel că lui i-a revenit „onoarea” să spargă gheaţa. Şi totuşi amândoi încercau un soi de fericire amestecat cu nostalgie şi senzaţia unei iubiri neîmpărtăşite. După aceea, au avut parte de nopţi de dragoste frumoase, când niciunul nu voia mai mult de la celălalt. În scurt timp, Maria a devenit cea mai dulce şi mai senzuală iubită pentru Viorel şi el a hotărât să se căsătorească cu ea.

Maria şi Viorel formează o  familie

În ziua când Viorel a întrebat-o: „Vrei să te măriţi cu mine?”. Maria i-a spus că-i va da răspunsul numai după ce va vorbi cu Catinca. Seara i-a  telefonat şi i-a înşirat toată povestea. Nu şi-a surprins sora şi nu a supărat-o, cum îşi închipuia. Cu o voce calmă, aceasta i-a spus: „Să ştii că nu mai simt absolut nimic pentru Viorel. Fă ce îţi dictează inima, drumul e liber. Dar mi-i teamă că o să te sufoci şi tu alături de el. Ce folos că e frumos şi e bogat dacă e gol pe dinăuntru!”.

Bucuroasă că sora nu e supărată pe ea, a doua zi, Maria a plecat la un salon de frumuseţe. Ca scoasă din cutie s-a întors acasă ca să-l aştepte pe Viorel. În seara ceea nu a venit. A venit a doua zi cu un buchet de flori şi cu un inel. Până atunci, nu i-a adus niciodată flori sau vreun cadou. Punându-i inelul pe deget, i s-a destăinuit: „După despărţirea de Catinca am avut o perioadă de derută în viaţa mea, când am trecut fără sentimente de la o femeie la alta. Dar când am început să te cunosc mai bine, să primesc dragostea ta, în altă dimensiune decât mi s-a oferit până acum, am descoperit că marele mister există. Îţi jur că nu voi mai sări gardurile, cum am făcut-o până acum. Voi fi cel mai cuminte soţ de pe pământ. Te am pe tine şi nu-mi doresc nimic mai mult”. Declaraţia i-a topit inima Mariei. Peste o săptămână, s-au cununat la mănăstirea Căpriana şi s-au pus pe convieţuit împreună.

În loc de epilog

De atunci au trecut cinci ani. Viorel nu şi-a încălcat jurământul. Maria i-a născut un băiat şi o fată. Costel e în clasa a III-a, stă mai mult cu tata decât cu bunicii. Îşi iubeşte mult frăţiorul şi surioara.

Catinca a fost o singură dată acasă cu gândul să-l ia pe Costel în Italia, dar copilul n-a vrut să se despartă de bunei, de frate şi de soră. Mama nu l-a forţat, s-a împăcat cu situaţia şi continuă să le trimită regulat colete. Munceşte aşa cum a vrut la un cămin de bătrâni diferit de cele de la noi. Condiţiile şi toate lucrurile minunate de care se bucură acolo bătrânii o fac să se simtă mult mai bine decât se simţea în ţară. Spune că bătrânii italieni sunt mai amuzanţi şi mai fascinaţi decât ai noştri. Ei au ajutat-o să descopere secretul vieţii şi, pentru asta, îi mulţumeşte Domnului că a trimis-o în lume.

Nina NECULCE

The following two tabs change content below.