Cum s-a întors totuşi Filat din Rusia? // BOGATU

Chiar dacă am făcut haz de necaz după întoarcerea primului-ministru Vlad Filat din Rusia, întâlnirile sale cu Medvedev şi Putin merită o analiză atentă. Şi asta măcar pentru simplul motiv că şeful guvernului de la Chişinău s-a dus la Moscova sub focul încrucişat al noului război energetic între Uniunea Europeană şi „Gazprom”.

În tranşeele „Gazprom”-ului

Am glumit în numărul anterior al ziarului pe seama emoţiilor premierului deoarece circumstanţele voiajului său în Rusia erau în măsură să te bage în spital. Moscalii ne sugerau că ar putea să reducă preţul la gazele naturale doar sub rezerva retragerii noastre din comunitatea energetică europeană. În acelaşi timp, presa occidentală afirma că Republica Moldova ar fi prima victimă a războiului Uniunii Europene contra „Gazprom”-ului.

Pe de altă parte, Vladimir Putin care, după ce a fost sambist, pilot, vânător, culturist şi ecologist, consideră că poate fi şi istoric, i-a spus lui Filat că anexarea rusească a Basarabiei din 1812 ar fi pus bazele statalităţii moldoveneşti. Cu acelaşi succes s-ar putea afirma că ocupaţia hitleristă din 1941 a pus temeliile statalităţii ruse.

Văzând toate acestea, era greu să te debarasezi de senzaţia că-ţi cade cerul în cap. În atare condiţii, pentru a rezista, e bine să rămâi reactiv şi să-ţi păstrezi simţul umorului. În consecinţă, ca o primă reacţie la negocierile moldo-ruse, am încercat râzând să detensionez spiritele.

Riscuri mortale

Situaţia lui Filat nu era deloc simplă. Negocierile cu Putin şi compania pe tema agentului energetic, după cum arată istoria contemporană, pot fi mortale.

Haideţi să ne aducem aminte cum a făcut Iulia Timoşenko Kremlinului nişte concesii fatale pentru cariera sa politică. Contractele semnate de fostul premier ucrainean cu omologul ei rus au băgat-o în puşcărie.

Şi actualul lider de la Kiev, Victor Ianukovici, ulterior s-a lăsat păcălit, perpetuând prezenţa militară rusă în Crimeea fără să obţină nimic serios în schimb. N-aş vrea să menesc, dar dacă nu repară greşeala, preşedintele în exerciţiu al Ucrainei riscă să ajungă şi el la răcoare.

Totuşi, sub scut!

Orice greşeală putea să-l coste scump pe Filat. Nu era exclus să revină acasă pe scut sau chiar fără scut. Cu alte cuvinte, risca să se întoarcă ori mort, din punctul de vedere al viitorului său politic, ori fără onoare.

Astăzi nu încape nicio îndoială, orice ar spune cârcotaşii, că Vlad Filat, sub ameninţarea armei energetice ruse, a ieşit cu fruntea sus din tranşeele „Gazprom”-ului. Nu ştiu dacă premierul a venit şi victorios. Asta e o chestiune de discutat.

Era nevoie, de exemplu, să intre în polemici cu preşedintele rus pe teme de istorie? Mă îndoiesc. Putin, la mintea lui de „podpolkovnik”, debitează enormităţi cu nemiluita. A spus, de exemplu, o grămadă de gogomănii despre America. A susţinut că-i imperialistă, că-i nedreaptă, că-i agresivă etc. Nu l-am văzut nici pe Obama, nici pe Bush jr să coboare la nivelul mocofanului cu veleităţi de ţar.

Cred că şi Filat n-avea motive să cadă atât de jos încât să poarte dialoguri suburbane cu Putin. Premierul a demonstrat la Moscova că ţine la tăvăleală chiar şi în cele mai grele confruntări politice. S-a întors din Rusia sub scut şi rămâne în viaţa politică de la Chişinău mai puternic şi mai experimentat decât a fost. Iată câteva argumente.

Filat nu minte când declară că interlocutorii săi nu i-au sucit mâinile: ori cu UE, ori cu Uniunea Eurasiatică. Şantajul rusesc a fost mai mult de natură psihologică. Asta dovedeşte că el a negociat fără a încovoia spinarea şi fără a da de înţeles că ar putea să facă cedări inadmisibile. Tocmai de aceea ruşii, prin unul dintre miniştrii lor, s-au văzut siliţi, când premierul moldovean plecase deja de la Moscova, să-i arunce un bolovan în spate, afirmând că o reducere a preţului la gaze ar fi posibilă doar în cazul denunţării parteneriatului energetic cu UE.

Cu toate luminile aprinse

În fine, dar nu în ultimul rând, datorită prestanţei dovedite în cadrul negocierilor cu Dmitri Medvedev şi Vladimir Putin, Vlad Filat, oricât ar părea de paradoxal, a ajutat Chişinăul să se apropie de UE. Mai mult. A determinat Uniunea Europeană să facă un pas mare în întâmpinarea Republicii Moldova.

Anticipând presiunile la care va fi supus premierul moldovean la Moscova şi Soci, preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, în ajunul vizitei, a lăsat să se întrevadă că în 2013 Chişinăul ar putea semna acordul de asociere cu UE. După întoarcerea lui Filat din Rusia, oficialul de la Bruxelles a ţinut să fie şi mai explicit. El a precizat că acordul de asociere ar urma să fie încheiat înaintea summit-ului Parteneriatului Estic, programat în septembrie 2013. Adică în mai puţin de un an de zile.

Totodată, Barroso a promis că va efectua o vizită la Chişinău. Gestul său e simptomatic, arătând fără putinţă de tăgadă că Occidentul nu lasă fără o replică pe măsură nicio tentativă a Kremlinului de a aduce Chişinăul înapoi pe orbita rusă. Orice mutare a Moscovei pe marea tablă de şah este contracarată de o mutare a Bruxelles-ului sau Washingtonului.

Astfel, Vlad Filat, prin vizita sa în Federaţia Rusă, nu numai că a scurtat întrucâtva drumul european al Republicii Moldova, ci şi a obţinut ca acesta să fie străbătut cu toate luminile aprinse. Totuşi nu sunt motive de relaxare. Mai ales în condiţii de război energetic, când riscul unui scurtcircuit de proporţii rămâne foarte mare.

The following two tabs change content below.
Petru Bogatu

Petru Bogatu