Cum s-a însurat Vasile cu fata dracului (2)

Un nebun se fereşte întotdeauna de un altul ca dânsul

Au trecut anii… Anișoara, cea mai mare fiică a lui Istrate, era în ultimul an de facultate când a adus acasă un coleg de grupă. Le-a spus  părinților că e prietenul ei și că, după ce termină studiile, se mărită cu el! Mamă-sa și buneii peste seamă de bucuroși erau, numai taică-său n-a reacționat în niciun fel. A ieșit din casă și a venit abia a doua zi spre seară, când tinerii plecaseră la Chișinău.

Fiicele se mărită fără a le ajuta Istrate

Anișoara a înțeles că taică-său nu are de gând să-i facă nuntă și că nu i-a plăcut viitorul ginere. Nunta a fost în satul mirelui – rude din partea miresei au fost doar mama, buneii și câțiva cumetri. E adevărat că bani de pus pe masă Istrate a dat, chiar mulți bani, „să le șteargă nasul sărăntocilor”, adică cuscrilor, dar nu i-a fericit cu prezența lui.

Așa s-au măritat patru din cele cinci fete ale lui Istrate. Nici un ginere nu i-a plăcut, nici pe cuscrii lui nu i-a cunoscut și nici interes nu avea să afle cum trăiesc fetele lui. Acasă rămăsese doar cu Nastea. De la un timp, nevastă-sa Maria trăia mai mult pe la fetele măritate. Ba o ajuta pe una să-și crească copilul, ba se ducea la alta, care era pe cale să nască, ba la a treia, la a patra…Trăgea la gospodăria ei doar la sărbătorile mari. Deretica prin casă, cocea, rânduia mese pentru fetele, ginerii și nepoții ei. Nu-l mai lua în seamă pe Istrate. Dacă o bătea, fuga la sectoristul din sat, era un polițist tânăr, care se temea de Istrate mai dihai decât Maria, dar nu avea încotro, venea la casa omului și-l preîntâmpina: „Bagă de seamă, moșule, că te bag la răcoare!”.

Nastea se îndrăgosteşte lulea

Nastea, care era cea mai frumoasă și mai aprigă dintre toate fetele lui Istrate, uite că se îndrăgostește. Și nu de un băiat oarecare din satul ei, dar de cel mai mare zurbagiu. Nu era petrecere în localitate, în care să nu se iște o gâlceavă și de fiecare dată de vină era Vasile – ba cutărică s-a uitat rău la dânsul, ba cineva i-a luat fata la joc fără să i-o ceară, cum e legea, ba o altă mie și unul de motive, numai ca flăcăul să-și arate puterea și curajul. Toate fetele din sat se fereau din calea lui. Nu dea Domnul s-o ceară de nevastă! Dacă-l refuzai, la sigur că ajungeai de râsul lumii.

Angelica, frumusețea satului, fată cuminte și ascultătoare, nu s-a trezit și cu poarta unsă cu dohot, cu ferestrele stricate, iar băiatul cu care avea de gând să se mărite, bătut măr de Vasile! Vezi bine, pusese nebunul ochii pe fată și nu-i permitea altuia să-i aţină calea! Uite că tocmai de acest flăcău se îndrăgostise fata diavolului. E adevărat că pe cât era de spurcat la firea lui pe atât de frumos era Vasile. Înalt, spătos, păr negru cârlionțat și ochi albaștri atât de luminoși că îți venea să-l tot ții în brațe și să nu-l mai lași.

Întărâtat de Nastea, Vasile îl sfidează pe Istrate

Nastea se îndrăgostise lulea și avea de gând să-l ia de bărbat. N-o speria nici firea lui zănatică, nici că a făcut pușcărie vreo trei ani, nu-i păsa deloc că e sărac și că trăiește doar cu mamă-sa într-o cocioabă bătrânească, rămasă de la bunei, zic, se încăpăţânase să fie al ei flăcăul. Îi aținea calea tot pe unde știa că umblă el – la clubul din sat, la cârciumă, la pădure, unde era angajat să taie copaci. Dar Vasile se ferea de Nastea. Nu-i era prea dragă și apoi cui îi trebuie un socru ca Istrate?! Nu că s-ar fi temut, dar un nebun se ferește întotdeauna de un altul ca dânsul.

Ori de câte ori se întâlneau, Nastea îl lua pe Vasile peste picior: te temi de tata, de aceea te ferești de mine? Sau: pun pariu că la hram n-ai să vii să mă iei de acasă la joc, numai vorba-i din tine că ești curajos! Și le spunea toate astea ca să audă și alții, și Vasile nu putea să se ferească c-o vorbă oarecare. Așa că a luat-o și la joc de acasă, cu toate că Istrate închisese poarta să nu-i permită Nastei să iasă din ogradă, dar Vasile a sărit gardul, a deschis poarta, a sărutat dulce și lung fata în ochi lui taică-său și a dus-o la braț și a jucat-o toată ziua aceea.

Peste un rău vine unul şi mai mare

La întoarcere, firește, poarta era încuiată, casa zăvorâtă, dar cu Vasile nu te pui, s-a înfuriat rău, mai avea și capul greu de băutură, dar a reuşit s-o bage pe fată în pat. S-a culcat și el alături. Zicea s-o păzească, nu cumva taică-său s-o bată. Maria nu era acasă, se mutase la Bălți la cea de-a patra fată care avea nevoie de ajutorul ei. Dimineața, se trezesc tinerii cu Istrate peste dânșii. Avea o biciuşcă în mână și porni să bată în Nastea… L-a atins și pe Vasile, care tot atunci a sărit ars, i-a pus gheara în gât lui Istrate și i-a poruncit: dispari din ochii mei, dacă vrei să mai trăiești!

Ce să vă mai spun? Vasile a rămas în casa lui Istrate, chipurile s-o păzească pe Nastea, iar, când fata a rămăs însărcinată, a luat-o de nevastă. Nunta a fost fastuoasă căci Vasile și Nastea au scos din Istrate tot ce putea să le dea el cu voie sau fără de voie. Pentru că tinerii au rămas în gospodăria socrului, Istrate și-a făcut o colibă la parcelele lui din câmp și, cât e vara de lungă, acolo vieţuieşte. Zice el că-i place aerul curat, lumea comentează altfel: peste un rău vine unul şi mai mare.

The following two tabs change content below.
Lidia Bobână

Lidia Bobână