Cum s-a însurat Vasile cu fata dracului (1)

Un nebun se fereşte întotdeauna de un altul ca dânsul

Aşa-i ziceau lui Istrate în sat – drac de om, împeliţatul, cel fără de cruce, necuratul – pentru că avea omul acesta o minte vicleană, răutate peste măsură şi palmă grea.

Nevastă-sa chiar în prima săptămână după nuntă a şi luat câteva palme de n-a putut ieşi în sat de ruşine. A trimis vorbă la părinţi acasă că-și leapădă bărbatul și s-o primească înapoi. Aceia într-o fugă la vale, la casa lui Istrate, să-l pună pe ginere la punct. Maria era fata tatei şi Alexandru o iubea ca pe ochii din cap. Dar uite că ginerele nici nu i-a permis să intre în curte, darămite să stea de vorbă cu fiică-sa. „Du-te, omule, acasă şi să nu te văd la mine decât atunci când te-oi chema eu! N-ai ştiut s-o creşti şi s-o educi, o pun eu la punct că-i sunt bărbat şi stăpân peste dânsa!” – a ţinut să precizeze ginerele.

Istrate împeliţatul

A alergat omul şi la miliţie, şi la primărie să-şi smulgă fata din mâna necuratului de Istrate. Dar n-au izbutit nici aceia s-o scoată cu nebunul la capăt. A îndreptat puşca spre ei şi a zis că trage, că de puşcărie nu se teme. Plângea mama Mariei de n-o puteau ogoi neamurile. Satul a vorbit săptămâni la rând despre asta. „Au vrut s-o dea după bogat, aşa le trebuie!” – auzeai şoptindu-se pe la garduri. Apoi s-au mai liniştit apele şi, la sorocul potrivit, naşte Maria o fată, a doua, a treia, până a ajuns să aibă cinci. Şi nici un băiat… Atâta scârbă avea Istrate pe suflet că nici nu se uita la copilele lui.

Erau frumuşele fetele și dezgheţate la minte că ar fi trebuit să-i moaie inima diavolului, dar el, când îi ieşeau în cale, tocmai scrâșnea din dinți. Matahale și puiniţe le zicea. De ce puiniţe? – se întreba satul. Dar asta era vorba necuratului și nu-l putea nimeni îndepărta de la gândul că nevastă-sa i-a făcut în ciudă, născându-i tocmai cinci fete. După ultima copilă nu s-a mai culcat Istrate niciodată cu Maria deși o temea de alți bărbați fiind femeia tare frumuşică. Ca să se răcorească, se ducea la o muiere din satul lor vădană și săracă, care se bucura de ce-i aducea Istrate în casă – un sac de făină, cartofi, un șold de porc la zile mari. Nu se ascundea de lume bărbatul că-și înșală nevasta, vezi bine și în asta vedea el un act de eroism!

Supărat că i-a născut nevasta cinci fete

Pentru fiecare din copile, dar şi pentru nevastă-sa avea câte-o poreclă, una mai urâtă decât alta. Maria şi-ar fi luat copilele şi s-ar fi dus în lume cu ele, atât de nefericită era în căsnicia asta. E adevărat, avea de toate şi le îmbrăca Istrate ca pe nişte prinţese, îi plăcea astfel să-şi etaleze bogăţia și să arate tuturor că nici unul din localitate nu merită barem să-i miroase umbra. Dar departe de ochii lumii le umilea şi le scotea ochii pentru oricare lucru cumpărat pentru ele. Şi le-a poruncit: nicio vorbă să nu se audă prin sat cum trăiesc şi se împacă ei. Pentru că toate femeile din familia lui i-au cunoscut greutatea pumnilor, fireşte că lumea doar bănuia ce se întâmplă în casa lui Istrate.

Puţini îi călcau pragul, niciodată când nu era el acasă. Dacă voia nevasta sau fetele lui să-şi vadă buneii din deal, n-aveau decât să se ducă la ei. Cumetrii şi celelalte rude se ţineau la distanţă de diavol, nu de alta dar putea să i se năzărească banditului ceva şi fără să te aștepți ajungeai la ceartă, dar chiar şi la pumni! Vă spun, greoi om la caracter era Istrate, se fereau toţi de el. Nu avea un prieten, o rudă sau un mahalagiu cu care să bea un pahar când ți-i poftă să mai schimbi cu cineva o vorbă.

Mezina se pune în poară cu taică-său

Maria se împăcase cu starea asta de lucruri – avea cinci fete pe care trebuia să le crească și să le mărite. Copilele însă se puneau în poară cu Istrate, parcă nu-i ieșeau din cuvânt, dar dacă puteau – o făceau pe-a lor. S-au înscris la toate cercurile posibile în școală, numai să nu-l vadă pe taică-său în timpul zilei. Sâmbăta și duminica fugeau la buneii lor în deal. Cea mai mare fată avea de acum 16 ani și era în clasa a zecea de liceu, iar cea mai mică era în clasa a doua. Frumușele toate, vă spuneam, și dezghețate la minte.

La caracter doar cea mică, Năstica, s-a aruncat lui taică-său. Era impulsivă și violentă, dar mai frumoasă decât toate celelalte și mai alintată de mamă și bunei. Îi intrau în voie doar ca s-o liniștească, să nu sară la bătaie, să nu-l contrazică pe taică-său, de care fata asta nu se temea deloc. Într-o zi, a bătut-o el așa de tare că abia de-a scos-o maică-sa din mâinile lui. Și ce face zănatica? Credeți că s-a speriat sau a prins frică de tată? Ba bine că nu!

Se culcase omul pe la chindii, căci era o zăpuşeală în ziua aceea de n-aveai aer să respiri și, când adormise adânc de tot, nebunatica de fată i-a pus în pat niște broscuțe pe care le prinsese în mlaștina din fundul grădinii. Ce-a fost nu vă mai spun, dar din ziua aceea Istrate încuia întotdeauna uşa când se ducea la culcare. Prinsese nu știu cum un fel de frică, te pui cu nebunele – te omoară prin somn vidmele!

 

The following two tabs change content below.
Lidia Bobână

Lidia Bobână