Cum ne spionează America

Ai un cont pe o reţea de socializare? Află cum ar putea fi folosit acesta împotriva ta

Dezvăluind existenţa unui program numit „Prism”, analistul Edward Snowden a provocat o explozie. Acest sesame deschide toate porţile internetului puterii numite National Security Agency (NSA). Însă panoplia şi capacităţile de spionaj ale acesteia merg mult mai departe, ceea ce ştim noi este doar partea vizibilă a icebergului.

Dezvăluiri despre caracatiţa americană

Având acces la serverele marilor actori de internet, NSA dispune de un atu căruia nimeni nu-i poate rezista. Agenţii NSA pot percheziţiona în orice moment corespondenţa privată a fiecărui internaut fără mandat oficial şi fără ca „ţinta” să aprobe acest lucru. Pentru un spion, „Prism” este un vis devenit realitate datorită căruia poate cotrobăi, citi şi copia informaţii de primă mână pe care internautul le-a scris, le-a trimis sau le-a descărcat. Pentru libertatea fiecăruia însă, „Prism” este un coşmar. Nimeni dintre noi, dacă nu este cetăţean al SUA, nu este ferit de acest inchizitor.

Faptul că „Washington Post”, „The Guardian” şi „Der Spiegel” au publicat dezvăluirile lui Edward Snowden, şi anume că ambasadele Franţei, Italiei sau Greciei, sau reprezentanţi ai UE, chiar sediul Comisiei de la Bruxelles, au fost ascultaţi de spionajul american nu surprinde deloc.

NSA are puterea de a cotrobăi în viaţa fiecăruia dintre noi

Cel mai important document pe care l-a făcut public fostul analist NSA arată că această structură dispune de acces la serverele celor mai mari nume ale internetului: MICROSOFT, YAHOO, GOOGLE, FACEBOOK, AOL, SKYPE, YOUTUBE, APPLE… Rari internauţi care nu au cel puţin o legătură cu unul dintre aceşti furnizori de acces sau de mesagerie. Cu alte cuvinte, NSA are puterea de a cotrobăi în viaţa fiecăruia dintre noi.

Imunitatea companiilor care cooperează

Pentru a face această căutare fără piedici, NSA se sprijină pe legislaţia adoptată sub George W. Bush, la care se adaugă cea de după 11 septembre 2001 extinsă de Obama în decembrie 2012. Garantând imunitatea societăţilor private care cooperează cu agenţiile de investigaţii, sub acoperire legislativă, autorităţile federale americane menajează marile companii de internet. Conform documentului făcut public de Edward Snowden, MICROSOFT a fost primul care a făcut pasul acum şase ani. Au urmat alţii. Cadrul legal este suficient de confuz pentru a justifica colectarea informaţiilor, pentru aceasta, autorităţilor federale le este suficient să invoce suspiciunile de terorism şi spionaj.

Conform unor documente, Foreign Intelligence Surveillance Court, un tribunal ad hoc şi ultrasecret, însărcinat să vegheze aplicarea legii privind spionajul extern (Fisa), trebuie să dea undă verde fiecărei cereri. De fapt, analiştii NSA nu se ciocnesc decât de un singur obstacol: cetăţenii americani. Curtea veghează drepturile cetăţenilor americani, ceea ce îi obligă pe agenţii NSA să semnaleze de fiecare dată când dau de un compatriot. Alte naţionalităţi nu se bucură de acest privilegiu.

Rafala de comunicate

După ce au fost făcute publice documentele despre „Prism”, societăţile private de internet au publicat o rafală de comunicate. Toate au negat cu cea mai mare fermitate că ar şti despre sistemul Prism. Toate au contestat că au oferit NSA acces direct la serverele lor. Fiecare a declarat că se conformează legii şi nu divulgă agenţiilor federale decât informaţiile reclamate printr-un mandat legal sau o citaţie. Pentru a-şi demonstra buna credinţă, „starurile internetului” au dezvăluit câte cereri de informaţii au fost satisfăcute la solicitarea NSA.

Windows 95 comportă două chei de criptare

În „G2 Bulletin”, o scrisoare specializată în investigaţii publicată în SUA, se menţionează că toate programele unui computer Windows 95 comportă două chei de criptare: KEY şi NSAKEY. Un curios acronim care lasă să se înţeleagă că agenţia federală dispune de un formidabil atu pentru a accede la toate calculatoarele echipate cu acest sistem de exploatare.

Acesta nu este singurul mijloc al NSA pentru a supraveghea tot ce mişcă. Datorită propriilor informaticieni, roboţilor de indexare şi căutare, agenţia are capacitatea de a proceda la verificări mult mai fine.

Cum se fac presiuni asupra ţintei

Roboţii reperează ţinte „capabile” de acţiuni cum ar fi vizita, chiar şi ocazională, a site-urilor pornografice, pedofile, violente, rasiste sau extremiste. Internauţii pot astfel fi clasaţi şi urmăriţi în funcţie de gradul lor de „deviere”. Chiar şi schimburile de mail-uri cu o amantă ascunsă, mesaje ambigue pe Facebook sau o duioşie mascată pentru forumurile gay serveşte ca element declanşator. „Serviciile americane riscă să utilizeze aceste informaţii pentru a face presiune asupra unui internaut care le interesează, de exemplu, angajatul unui mare grup bancar sau aeronautic pe care vor să-l spioneze, povesteşte un fost expert al DGSE. Unul din secretele cercetării e chiar puterea de a şti vulnerabilităţile ţintelor şi de a profita într-o anumită zi de acestea.”

KGB-ul era odinioară un maestru notoriu în arta de a pune capcane ţintelor cu bani, sex şi alcool. Astăzi, americanii sunt capabili să facă acelaşi lucru folosindu-se de ceea ce ştiu despre micile slăbiciuni ale fiecărui internaut.

Practici preluate de la KGB

Fiind centrată pe URSS în decursul războiului rece, NSA şi-a întins rapid imensele sale urechi spre toate azimuturile. Staţiile de ascultare din reţeaua sa de interceptări Echelon, fructul rezultat din alianţa serviciilor de spionaj a cinci ţări anglo-saxone – SUA, Canada, Marea Britanie, Australia, Noua Zeelandă –, canalizează miliarde de informaţii în fiecare zi spre cartierul general din Fort Meade, Maryland.

Începând cu mijlocul anilor 1990, preşedintele Bill Clinton şi mâna sa dreaptă, Al Gore, au permis serviciilor secrete, NSA şi CIA, să se orienteze spre spionajul economic în scopul de a cuceri toate pieţele, pentru a nu rata revoluţia electronică. „Noi ştiam atunci că ei s-au extins pe reţelele de internet, pornind de la trei centre de interceptare, situate pe coasta de Est, la Chicago şi California”, povesteşte un fost expert al secretariatului general al Apărării Naţionale din Franţa.

„De la căderea Zidului berlinez, NSA se concentrează 80% pe spionajul economic”, continuă un înalt gradat francez, care îşi aminteşte că a fost primit de mai multe ori la Fort Meade.

Keith Alexander împăratul

Generalul Keith Alexander, numit în 2005 de către preşedintele Bush, a reluat torţa. Pentru a duce războiul său electronic, marele patron al NSA nu cedează în faţa oricărei măsuri. Dincolo de zecile de staţii de ascultare, cei 40000 de angajaţi ai săi, sutele sale de calculatoare Cray, centrul său imens de stocare de date al cărui şantier de 2 miliarde de dolari este în curs de finisare la Bluffdale, Utah. Acesta dispune de mijloace complementare care îi oferă o vedere de ansamblu a mişcărilor financiare planetare.

Potrivit unor surse, NSA a fost naşul sistemului de transferuri bancare Swift, format în 1973, cu sediul la Bruxelles, devenit un fel de trecere obligatorie pentru mişcările de fonduri ale celor mai mari bănci şi brokeri mondiali. El vede cum se desfăşoară peste 20 de milioane de tranzacţii pe zi. Deputaţii europeni verzi au reclamat de altfel la începutul săptămânii blocajul la datele bancare ale acestui sistem, pentru a face presiune asupra guvernului american.

Internetul, zona în care nu funcţionează Dreptul Internaţional

De la mijlocul anului 2009, secretarul Apărării, Robert Gates, a anunţat crearea unui „cybercommandement” ataşat direct celui al armatelor. Misiunea sa este de a apăra reţelele strategice americane, atât cele private, cât şi publice.

În fruntea sa se află generalul Alexander, numit „împăratul Alexander”, care, în afară de această funcţie, mai este şi patron al NSA. Generalul Alexander dispune de o armată de mii de hackeri capabili să spargă site-urile oficiale ale ţărilor aliate, cum ar fi Franţa, să pirateze universităţile chineze, să propage viruşi ca Stuxnet în centrele nucleare iraniene sau să blocheze comunicaţiile. „Nu se vede decât partea vizibilă a icebergului şi aici nu e nicio regulă, nicio legislaţie, deoarece internetul este o zonă în care nu funcţionează Dreptul Internaţional”, precizează un expert în securitate.

http://www.lefigaro.fr/international/2013/07/05/01003-20130705ARTFIG00617-comment-l-amerique-nous-espionne.php (Traducere şi adapare de Ilie GULCA)