Cum ne protejăm de gripă

Administrarea preparatelor antivirale în primele 48 de ore este crucială pentru tratamentul gripei pandemice

La sfârşitul lunii martie 2009, Edgar Hernandez, un băieţel mexican de 5 ani, a început să se simtă rău, având simptomele unei răceli. Dar boala lui era mai mult decât o răceală. Din analizele efectuate a fost stabilită o nouă tulpină a virusului H1N1, cunoscut ca virusul gripei porcine. În doar câteva luni, noul virus gripal AH1N1 avea să se răspândească pe toate meridianele globului.

Interviu cu Cornelia Guţu-Bahov, doctor în ştiinţe medicale, şefa secţiei de reanimare şi terapie intensivă de la Spitalul Clinic Municipal “Sfânta Treime” din Chişinău

Viaţa fiecărui om e un fir de aţă subţire, care se poate rupe în orice clipă din diverse motive. Acest gând mi-a trecut prin minte când am vizitat secţia de reanimare şi terapie intensivă a Spitalului Clinic Municipal “Sfânta Treime” din Chişinău. Starea de alertă, permanentă încordare, de care sunt cuprinşi lucrătorii medicali, pe care i-am surprins mişcându-se mai mult la pas alergător în timpul cât am aşteptat ca dna Cornelia Guţu-Bahov să se elibereze pentru un interviu, m-a dominat şi pe mine. Ceea ce mă adusese aici a fost interesul pentru gravitatea infecţiei AH1N1 la pacienţii internaţi în această secţie, modul în care decurge tratamentul şi ceea ce asigură succesul vindecării acestor pacienţi.

– Stimată Cornelia Guţu-Bahov, să pornim de la această infecţie AH1N1, care din aprilie 2009 face ravagii în lumea noastră, fiind cunoscută ca gripa pandemică de tip nou. Cât de des vi s-a întâmplat să vă întâlniţi cu complicaţiile acestei infecţii la pacienţii Dumneavoastră?

Toţi pacienţii care se internează în secţia de reanimare şi terapie intensivă cu gripa AH1N1 sunt pacienţi care au deja unele complicaţii. Cele mai grave complicaţii ale gripei pandemice sunt pneumonia, pneumonia virală şi detresa respiratorie. În perioada noiembrie 2009 şi martie 2010, în total, în secţia de reanimare şi terapie intensivă au fost internaţi 19 pacienţi. 12 din ei au fost internaţi cu detresă respiratorie, în faze avansate. În toate cazurile, pacienţii aveau pneumonii respiratorii şi, cu regret, toţi pacienţii s-au adresat târziu la medic şi au fost spitalizaţi cu întârziere.

Din observaţiile noastre, clinica pneumoniilor în cauză nu corelează cu starea generală a pacientului. Insuficienţa respiratorie apare în fazele târzii ale detresei respiratorii. Adică, clinic, pacientul arată aproape sănătos, are doar unele simptome catarale, precum febră, tuse, oboseală musculară, slăbiciune, cefalee şi chiar diaree. Din această cauză, pacienţii nu se adresează după ajutor la medic imediat şi, după cum sunt obişnuiţi din anii precedenţi, îşi administrează tratamentul de sine stătător la domiciliu, fără administrarea preparatelor antivirale. Ulterior, infecţia progresează şi pacienţii ajung într-o insuficienţă respiratorie. Din cei 19 pacienţi, care au fost internaţi la noi într-o stare foarte gravă, cu regret, pe şase nu i-am mai putut salva. Toţi şase au avut patologii concomitente, boli cronice – vicii cardiace, cancer mamar, hipertensiune arterială malignă.

– Când au fost înregistrate aceste decese?

Primul deces a fost înregistrat la sfârşitul lunii noiembrie, la mai puţin de 24 de ore de la internare în secţia noastră. Ceilalţi pacienţi au supravieţuit mai mult de 24 de ore graţie tratamentului intensiv, care le-a fost acordat.

– Ce este prioritar în asigurarea succesului tratamentului acestor bolnavi?

Adresarea imediată la medicul de familie după asistenţa medicală şi iniţierea tratamentului antiviral. Pacienţii pe care nu i-am putut salva au fost spitalizaţi la a 5-6 zi, când, în pofida aplicării tuturor eforturilor, principiilor de terapie intensivă care se utilizează în întreaga lume, cu regret, acestea nu au mai fost eficiente.

– Ce aţi putea să ne spuneţi despre tratamentul acestei infecţii?

Terapia de bază este terapia antivirală. Cu cât mai precoce este începută terapia antivirală, cu atât mai puţine complicaţii se aşteaptă la pacientul în cauză. Efectul preparatelor antivirale este mult mai pronunţat în primele 48 de ore. Dacă pacientul suspectă gripa pandemică şi se adresează la medicul de familie pentru a iniţia tratamentul antiviral la timp, el nu necesită spitalizare. Din observaţiile noastre, toţi pacienţii care au decedat, cu excepţia unuia, au fost obezi. Deci, considerăm că obezitatea ar trebui să fie inclusă ca un factor de risc în profilaxia acestei infecţii. De asemenea, dacă valurile de gripă sezonieră din anii precedenţi afectau mai mult bătrânii, copiii, pacienţii cu boli cronice, în anul 2009-2010 au fost afectaţi foarte mulţi tineri, fiind înregistrate şi cazuri de deces în rândul lor. Aceasta vorbeşte despre o imunitate mai scăzută a organismului, dar şi despre alte aspecte, ce urmează a fi studiate de către oamenii de ştiinţă. De fapt, acest virus rămâne a fi cu foarte multe necunoscute pentru omenire.

Referindu-ne la tratamentul pacienţilor internaţi în secţia de terapie intensivă şi reanimare, evident, acesta este mult mai intensiv decât în cazul unei pneumonii obişnuite. Aceasta pentru că gripa pandemică AH1N1 se supune foarte greu tratamentului antibacterian. În majoritatea cazurilor, pacienţii necesită suport ventilator (conectarea la dispozitivele de respiraţie artificială), ceea ce în condiţii casnice este imposibil de realizat. Tratamentul medicamentos este mai agresiv (se utilizează cele mai bune antibiotice, cu cele mai puţine efecte adverse) şi este foarte costisitor. Cheluielile pentru o zi/pat a unui pacient internat în secţia de terapie intensivă şi reanimare ajung la 200 dolari şi mai mult. De asemenea, pentru recuperare, aceşti pacienţi au nevoie de un suport nutriţional, perfuzii, o monitorizare deosebită din partea personalului medical.

– Fiind în contact direct cu aceşti bolnavi, cum se protejează lucrătorii medicali de infectarea cu virusul gripal AH1N1?

În orice secţie de reanimare din municipiu, pacienţii respectivi sunt izolaţi de restul pacienţilor, se respectă măsurile de profilaxie şi protecţie individuală, la o oră jumătate – două se schimbă măştile, se îmbracă echipamentul special.

– Fiind o infecţie nouă, aţi beneficiat de vreo instruire în acest domeniu?

Catedra de anesteziologie şi reanimatologie a Facultăţii de perfecţionare a medicilor a reacţionat prompt la apariţia primelor cazuri de gripă AH1N1. Având în vedere că la Spitalul Republican a fost creată o secţie de reanimare de primă linie pentru bolnavii cu gripă pandemică, în baza observaţiilor medicilor acestei secţii, precum şi a experienţei internaţionale, în Republica Moldova a fost elaborat un Ghid practic de management al complicaţiilor severe ale gripei pandemice de tip nou AH1N1. Ghidul a fost realizat sub conducerea profesorului Victor Cojocaru, doctor habilitat în ştiinţe medicale; Mihai Borş, specialist principal în anesteziologie şi reanimatologie ş.a. Consider că este un mare merit al grupului de autori şi al Catedrei, în general, pentru că într-un timp atât de scurt, au reuşit să elaboreze un asemenea ghid, în baza căruia lucrează toţi reanimatologii din republică. Publicaţia a fost semnată şi aprobată de dl Vladimir Hotineanu, ministru al Sănătăţii. Este un ghid practic, de mare utilitate pentru toţi medicii practicieni, fiind stipulate, pe puncte, acţiunile medicului anesteziolog-reanimatolog, clinica complicaţiilor şi principiile generale de tratament al pacientului. Materialul acesta a fost adus la cunoştinţa noastră încă la sfârşitul lunii noiembrie trecut. Este un fel de protocol naţional de management şi tratament al complicaţiilor severe ale gripei pandemice de tip nou. Îl considerăm binevenit pentru activitatea noastră de fiecare zi. De asemenea, lucrătorii medicali din cadrul tuturor serviciilor medicale din republică au beneficiat de seminare de instruire.

– Vă mulţumesc pentru interviu şi Vă urez mult succes în activitatea Dumneavoastră nobilă!

Victoria Tataru

The following two tabs change content below.