Cum ne conservăm vestigiile

Muzeografa Nadia Pruteanu, fostă învăţătoare, învaţă că toate costumele pe care le-au colecţionat sunt din diferite spaţii şi perioade de timp şi nu sunt expuse corect . Foto: Nadejda Roşcovanu

Aproape în fiecare sat din R. Moldova există astăzi câte un muzeu (chiar dacă nu toate sunt înregistrate la Ministerul Culturii), înfiinţat de oameni pasionaţi care ţin cu tot dinadinsul să păstreze vestigiile naţionale. Aceşti entuziaşti colecţionează şi conservă obiectele vechi pentru a le transmite generaţiilor viitoare, aşa cum le spune intuiţia. Puţini dintre ei au studii în domeniu.

„Dintre toate aceste obiecte, mi-a sărit în ochi căuşul. Parcă o văd pe babaca cum mi-l întinde şi-mi spune să mă urc în pod, că are ceva pentru mine. Un căuş plin cu nuci îmi stârnea atâta bucurie, nici că se compară astăzi cu bucuria unui copil când îl duci la o pizza”, îmi povesteşte Iulia Bejan (o cititoare fidelă a ziarului nostru care ne-a invitat la Bravicea, r. Călăraşi) despre obiectul care i-a trezit amintirile copilăriei, la prima sa vizită la muzeul din acest sat.

Muzeul de la Bravicea a trecut de curând într-o clădire mai spaţioasă, proaspăt renovată cu ajutorul primăriei. În acest proiect al muzeului s-a implicat şi primarul satului, Alexei Zatic, conştient de valoarea patrimoniului acumulat la Bravicea. În câteva camere din clădirea muzeului, muzeografele Ludmila Ţărnă şi Nadia Pruteanu au aranjat obiectele pe care le colecţionează cu multă pasiune de vreo 14 ani. În una din încăperi sunt aranjate diverse obiecte bisericeşti, în alta – fel de fel de lucruri gospodăreşti utilizate de bătrâni, într-o cameră sunt expuse diverse muniţii şi fotografii ale ostaşilor participanţi la război. Mai există în acest muzeu şi „o casă mare”, aranjată ca în orice casă bătrânească cu un covor pe perete, o ladă veche pentru zestre, o sofcă.

În camera unde urmează să aibă loc seminarul organizat pentru angajaţii muzeelor din câteva raioane sunt expuse pe pereţi prosoape, feţe de masă, câteva costume populare. Toate aceste obiecte brăvicenii le-au donat muzeului, spune Nadia Pruteanu. Pasionate de istoria satului, nici una din cele două entuziaste angajate la muzeu nu are studii în domeniu, de aceea, aranjează, păstrează şi documentează obiectele colecţionate mai mult aşa cum le spune intuiţia, nu întotdeauna corect, aflu în timpul seminarului.

Lecţii necesare pentru muzeografi

Raisa Tabuică, custode-şef la Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală, Elena Şişcanu, doctor în ştiinţe, cercetător-coordonator, şi Lina Bogatu, şefa Secţiei Etnografie la acelaşi muzeu din Chişinău, au fost invitate la acest seminar ca să-i înveţe pe muzeografii din raioanele Călăraşi, Ungheni, Nisporeni şi Străşeni cum se face clasificarea patrimoniului, cum se sistematizează corect colecţiile şi se ţine evidenţa ştiinţifică a acestora. Specialistele au adus cu ele formulare de evidenţă a patrimoniului, pe care colaboratorii muzeelor prezenţi la această lecţie învaţă să le completeze.

Fiecare muzeograf este captivat de secretele meseriei pe care le împărtăşesc profesionistele din capitală. Învaţă că toate ţesăturile, prosoapele, costumele populare expuse pe pereţii sălii nu sunt marcate şi nici aranjate corect. Deşi lecţiile zboară rapid, muzeografii rămân mulţumiţi de ceea ce au reuşit să înveţe în aceste ore. Aurica Amariei, specialistă în turism, patrimoniu şi muzee la Direcţia Cultură şi Turism Călăraşi, organizatoarea seminarului „Patrimoniul etnografic din muzeele raionului – clasificarea, sistematizarea, conservarea colecţiilor”, spune că acest gen de activităţi este mai mult decât necesar pentru muzeografii din republică.

„Este un strigăt din partea lucrătorilor culturii, a muzeelor care, în mare măsură, sunt lăsate de izbelişte. Nu mă refer la marile muzee de la Chişinău, acolo unde se concentrează  potenţialul cultural şi sunt suficienţi specialişti în domeniu. Mă refer la muzeul de la sat, lăcaşul în care entuziaştii încearcă prin diferite activităţi şi acţiuni, ghidate ori mai puţin ghidate, voluntar sau plătit, să adune acele fărâme de cultură care au mai rămas la ţară. Dintre toţi muzeografii din raioane prezenţi astăzi aici, probabil doar unul are studii de specialitate. Tinerii specialişti nu vor să se întoarcă la sat, la un salariu de 1000 de lei, ca să lucreze în muzeu”, susţine Aurica Amariei, care îmi spune că specialistele din capitală au fost invitate să-i înveţe pe colegii lor amatori să facă totul corect din punct de vedere al legii. „E necesar de venit la sate, de pus mâna pe carte, de pus mâna pe prosop, pe catrinţă, de arătat acestor amatori cum se înregistrează corect, se arhivează, se păstrează obiectele colecţionate”, adaugă Amariei.

Ludmila Ţărnă, fostă învăţătoare, e captivată de meseria de muzeograf

Concluzia specialiştilor

Lina Bogatu, şefa Secţiei Etnografie de la Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală, spune la sfârşit de seminar că muzeografii din raioane, deşi au iniţiativă şi dorinţă, nu cunosc multe lucruri în domeniu. „Toată bucătăria asta cu evidenţa, etalarea obiectelor etc., are o regulă pentru a fi expuse, pentru a le inventaria, pentru a le conserva. Ei nu au de unde să cunoască lucrurile acestea. Le-au adunat, au simţul acesta al frumosului, dar nu pot să-l descifreze până la capăt, au nevoie de ajutor. Sunt binevenite astfel de seminare metodice”, afirmă Lina Bogatu. Dar, în primul rând, e nevoie ca ei să înţeleagă ce vor să ştie, pentru că uneori nu pot defini ce îi interesează. Iar cum într-un seminar nu poţi acoperi toate domeniile şi problemele, ar trebui s-o luăm de la capăt, de la organizarea muzeului, de la intrarea obiectului, evaluarea lui, de la etalare etc., consideră Bogatu.

„Ar fi bine ca Ministerul Culturii să pună umărul pentru a organiza astfel de seminarii anume în teritoriu, ca profesioniştii să-i poată ajuta, să vadă la faţa locului ce au făcut bine şi ce nu. Aţi văzut, de exemplu, observaţia pe care a făcut-o Raisa Tabuică, referitor la etichetele aplicate incorect pe prosoape şi costume. Dacă seminarul s-ar fi desfăşurat la Chişinău, nu am fi văzut ce fac greşit şi nu i-am fi putut îndruma cum e corect să le facă”, spune etnografa, menţionând că Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală, pe lângă funcţia de a colecta, conserva, cerceta şi valorifica obiectele, are şi funcţia de a oferi ajutor metodic. „Este important ca muzeografii se apeleze la serviciile noastre, noi le vom oferi tot ajutorul posibil”, conchide Lina Bogatu.

Un perete de memorii despre deportări, culese de muzeografa Nadia Pruteanu din “Jurnal de Chişinău”

Fiecare muzeograf are multe întrebări referitoare la colecţiile de muzeu

Specialistele de la Chişinău le explică colaboratorilor muzeelor din raioane cum se fac înregistrările vestigiilor corect

Pe lângă biblioteca de la Bravicea, Angela Zatic a înfiinţat un club al femeilor. Astăzi doamnele din club joacă spectacolul “Domnul Goe”de I. L. Caragiale, pentru muzeografii veniţi la seminar