Cum e iubirea la proşti?

O comedie spumoasă, dinamică, lucrată în detaliu, făcută pentru publicul larg, fără compromisuri aduse renumelui teatrului

„Iubirea la proști” este a doua producție a regizorului clujean M. Chris Nedeea la Teatrul „Eugene Ionesco”. După ce a propus publicului chișinăuean o versiune „action” a clasicei piese „Romeo și Julieta” în 2009, Nedeea a revenit în această primăvară cu o adaptare a comediei franceze „Diner de cons” de Francis Veber.

Există cel puțin şase filme realizate la Paris, Hollywood, Bollywood și Shanghai după acest text al lui Veber și câteva zeci de spectacole jucate în întreaga lume. Trama piesei urmărește încurcăturile lui Pierre Brochant (interpretat în montarea de la Teatrul „E. Ionesco” de Valeriu Pahomi), editor de carte parizian, care participă în fiecare săptămână la dineuri cu proști. Sensul este să găsești un individ cât mai bizar și mai naiv, de care să-ți bați joc o seară întreagă fără ca el să-și dea seama. Chiar în seara în care Brochant găsește un specimen demn de expus prietenilor, au loc două întâmplări neplăcute. Pe Brochant îl apucă o durere groaznică de spate și îl părăsește soția Christine.

O premieră la Chișinău, după Hollywood și Bollywood

Astfel, eroul se trezește într-o postură complet dezagreabilă, iar unicul om ce îi ține companie în suferință e contabilul Francois Pignon – „prostul” de serviciu. În lupta pentru a-și recupera soția, Brochant trece prin încurcături spectaculoase, cu implicarea amantei Marlene, a doctorului Archambaud, fostului prieten Leblanc, a contabilului Cheval, perversului Pascal și amicului de dineu Bernard. Nu vă povestesc ce se întâmplă mai departe, fiindcă vă răpesc din plăcerea propriei vizionări.

Are rost, în schimb, să revin la ingredientele succesului unei comedii. Dacă drama dă teren pentru meditație, căutare de semnificații, mizând, într-o oarecare măsură, pe un efect posterior actului scenic, în comedie totul se întâmplă „aici și acum”, iar succesul este asigurat de ritm, fler și sincronizare.

În „Iubirea la proşti” am avut bucuria de a-l redescoperi pe Gheorghe Pietraru care face senzație în rolul ingenuului Pignon, simplu funcționar, încornorat și părăsit de soție, pasionat de construirea machetelor din scobitori. Doar un actor de înaltă clasă poate uita de statutul, seriozitatea și prestanța carierei sale pentru a se abandona „orgiei” comice și a se expune relaxat unor situații scenice incomode.

Atuurile actorilor de comedie

Valeriu Pahomi a făcut bine când a decis să mai acorde teatrului o șansă, revenind pe scenă, după o pauză destul de îndelungată. Rolul mizantropului Brochant, care înțelege, în urma întâmplărilor petrecute într-o singură noapte, că este totuși vulnerabil în singurătate, pune în lumină atuurile de comedian ale lui Valeriu Pahomi. Verva, exactitatea, intensitatea jocului protagonistului sunt decisive pentru reușita spectacolului.

Prestația Danielei Burlaca în rolul Christinei adaugă rafinament acestei producții. Eroina sa este un soi de „femme fatale” domesticită, dezamăgită de indiferența soțului, melancolică și bovarică. Când pășește în scenă, Christine e întruchiparea burghezei pariziene, aproape că îi simțim aroma parfumului franțuzesc.

Urmărind spectacolul, am constatat că trupa Teatrului „Eugene Ionesco” este în formă excelentă. Altfel, n-ar fi făcut față tuturor provocărilor impuse de această montare. Comedia nu poate reuși fără un lucru eficient în echipă. Iar evoluțiile lui Veaceslav Sambriș (Cheval), Dumitru Mamei (Leblanc), Ana Jereghe (Marlene), Iurie Gologan (Pascal), Irena Boclincă (centralista), Laurențiu Vutcărău (Archambaud) și Emilian Crețu (Bernard) mențin ritmul alert și savoarea spectacolului.

Scenografia artistei Tatiana Popescu plasează acțiunea din spectacol într-un spațiu stilat, occidental. Coloana sonoră este alcătuită din adaptări moderne ale estradei clasice franceze. Chiar și costumele îndeplinesc mai mult decât o simplă funcție utilitară (cravata și ciorapii confraților contabili Pignon și Cheval sunt identice).

Trupa TEI, în formă excelentă

Într-un interviu acordat pentru JURNAL de Chișinău la începutul mandatului său de director al TEI, Val Butnaru recunoștea că își propune să plaseze proiectele ionesciene și sub semnul succesului financiar, nu doar artistic. O misiune clară și onestă, din moment ce nu se alocă bani pentru montări de noi spectacole, iar salariile artiștilor sunt o adevărată rușine. Includerea producției „Iubirea la proști” în repertoriu constituie o modalitate cinstită de a atrage oamenii spre sala de spectacole. E o comedie spumoasă, dinamică, participativă, lucrată în detaliu, făcută pentru publicul larg, fără compromisuri aduse renumelui teatrului.

Text foto: Secvenţă din comedia „Iubirea la proşti”, în regia lui M. Chris Nedeea, lansată la Teatrul „Eugene Ionesco”

Constanța Popa

The following two tabs change content below.