Cum e când îţi ascunzi păcatul

DRAMĂ // N-a mai aflat cine i-a luat copilul. Până în ziua de astăzi, mamă-sa nu ştie că şi-a dat nepotul de la casă

Carolina a plecat la muncă în Italia împreună cu nişte prietene. Şi-au zis că o să ajungă acolo, o să se îmbogăţească sau o să se mărite cu milionarii holtei din peninsulă. Şi când se vor întoarce acasă, părinţii lor nu vor încăpea în piele de mândrie. Fetele şi-au făcut actele şi au dispărut din Moldova ca nişte hoaţe. Ştiau bine că, dacă află părinţii lor, nu mai pupă Italia.

Le-a dus Vasile, şeful unei agenţii de turism din Chişinău. Vasile le-a dat în primire unor oameni de-ai lui, rude apropiate. Aceştia, fiind printre primii veniţi în Italia, au reuşit să-şi facă relaţii printre băştinaşi, să-şi cumpere imobile şi, de ceva timp, trăiau din munca celor veniţi din ţara lor. Îi peneau de bani pe noii veniţi luni bune ca să-şi scoată, chipurile, cheltuielile. Îi aranjau la serviciu, urmăreau să nu fie capturaţi de poliţie. Toate aceste servicii costau bani, bani buni. Dacă se încăpăţâna cineva să nu le plătească, aceştia îl dădeau pe mâna legii şi nenorocitul se trezea luat ca din oală la cele mai neaşteptate ore. Aşa a ajuns Carolina să lucreze opt luni şi să nu se poată răsplăti cu stăpâna care, după cum vă spuneam, era moldoveancă. Nu ştia fata că mamă-sa o plângea şi că, sâmbătă de sâmbătă, aprindea lumânări în biserică, rugându-se pentru sănătatea ei. După trei ani de aflare în Italia, a început şi Carolina să se simtă mai liber. A obţinut acte care îi permiteau să circule fără frică.

Încercările de a se căsători fictiv

Într-o zi, Carolina a intrat într-un bar cu nişte fete şi a făcut cunoştinţă cu un marocan. Şi unul, şi altul au avut ce îşi aminti despre familiile rămase acasă. A început al patrulea an de şedere în peninsulă şi n-a adunat încă bani destui ca să îi dea gata pe cei de acasă. Tot aştepta ca un italian bogat şi frumos să o observe cât de bine arată şi să o facă nevasta lui. E adevărat că italienii se uitau la ea, dar nu vroiau să o ia de nevastă. Doar cei de speţă proastă se lăsau cumpăraţi de straniere, acestea plăteau până la zece mii de euro pentru o căsătorie fictivă. Şi Carolina a trecut prin experienţa asta. Intermediarii i-au găsit un moş de 92 de ani. A plătit banii, bătrânul a fost adus la biroul stării civile în scaunul cu rotile. N-a ieşit nimic din treaba asta. Funcţionarul a refuzat să înregistreze căsătoria pe motiv că moşul nu ştia unde se află şi nu-şi dădea seama ce se întâmplă. N-a mai scos banii. Altă dată, i-au adus un mire tânăr, dar cam nebunatic. Nu i-a fost dată să se mărite nici cu acesta pentru că, în timpul ceremoniei, a venit mama mirelui şi l-a scos cu forţa afară. Pentru a scăpa de mama mirelui, Carolina s-a mutat în altă localitate.

Marocanul şterge putina

Moldovenii au pus pe roate o afacere bănoasă în Italia. Propuneau spaţii locative, locuri de muncă, legalizau aflarea în peninsulă, perfectau acte etc. Şi toate astea le faceau cu funcţionari de toată mâna. Cine zice că la noi înfloreşte corupţia nu ştie nici pe departe ce se face în Italia. După cum v-am spus, la patru ani de şedere în Italia, într-un bar, Carolina a cunoscut un marocan. Au început să se întâlnească, s-au mutat în aceeaşi gazdă şi, când şi-a anunţat iubitul că e însărcinată, acesta a şters putina. Nu era glumă! În ţară străină, fără bani, fără acte, nu avea altă ieşire decât să se dea din nou pe mâna moldovenilor care ar fi jupuit-o rău. Aşa că i-a venit în gând să nască în Moldova şi apoi să se întoarcă din nou în Italia. S-a înţeles cu o femeie din Ştefan-Vodă să nască la aceasta acasă. Carolina e din Lipcani, localitate din nordul republicii.

Când i-a rămas vreo zece zile până la termen, a venit în Moldova. Aici a născut şi, la două săptămâni, a închiriat o maşină să o ducă în satul ei noaptea, ca să n-o vadă nimeni. A lăsat copilul în curtea casei părinteşti şi a fugit ca să nu dea ochii cu părinţii săi. Nu le-a lăsat nicio scrisoare, doar băieţelul născut din flori.

Şi-a adus aminte de părinţi

Părinţii săi au găsit copilul şi au anunţat autorităţile. Fireşte că, a doua zi, pruncul a fost dus la o casă de copii din Bălţi. Carolina s-a întors legal în Italia, cu contract de muncă. Era îngrijorată de soarta pruncului. Aşa că, dacă nu şi-a vizitat părinţii timp de cinci ani, acum s-a grăbit să le telefoneze, să-i întrebe ce noutăţi au şi să le spună că, în curând, poate, se va întoarce acasă. Mamă-sa a început a plânge că, după atâta amar de vreme, fiică-sa a dat de veste. Printre lacrimi, îi înşira şi noutăţile de acasă: „Ştii, Carolină, cineva a lăsat în ograda noastră un copil şi… l-am dat şi noi”. „Cui?”, a întrebat-o cu spaimă fata. „L-am dus la un orfelinat, ziceau că o să-l dea de suflet altora că e rând mare la sugaci.” „Da’ de ce nu l-aţi păstrat. Oare nu sunteţi în stare să creşteţi un copil? Poate că e un semn de la Domnul, să vă faceţi o pomană. Zău, mamă, nu credeam că ai o inimă atât de crudă…”

Carolina a pierdut copilul

N-a mai reuşit mamă-sa să se îndreptăţească, să îi spună că, la 60 de ani, puterile nu-i mai permit să îngrijească zi şi noapte de un prunc. Din ziua aceea, Carolina o suna mereu. O îndemna să ia copilul acasă că se întoarce şi o să-l înfieze. „Mamă, spunea ea, nu-l lăsa pe mâini străine.” Carolina a venit într-adevăr în Moldova, şi-a căutat fiul la casa ceea de copii. Pruncul însă a fost adoptat de o familie. N-a mai aflat cine l-a luat. Până în ziua de astăzi, mamă-sa nu ştie că şi-a dat nepotul de la casă.

The following two tabs change content below.
Lidia Bobână

Lidia Bobână