Cum au ajuns Ghimpu şi Voronin să fie uniţi de aceeaşi supărare?

Doi lideri de partid şi-au vărsat săptămâna curentă marele năduf de pe micile ecrane. Inamici naturali, Mihai Ghimpu şi Vladimir Voronin sunt supăraţi nu unul pe altul, după cum ar fi firesc. Ambii acuză o singură ameninţare, arătând cu degetul spre PLDM şi PDM.

Spectrul unei noi majorităţi?

Liderul liberal şi cel comunist bănuiesc că Vlad Filat şi Marian Lupu ar trage sforile în culise pentru a-l întări pe Igor Dodon în vederea creării unei noi majorităţi parlamentare. Până la un punct, îngrijorarea lui Ghimpu şi Voronin poate fi înţeleasă şi chiar scuzată.

Odată cu retragerea din PCRM a deputatului Ion Ceban, grupul parlamentar comunist s-a împuţinat cu şapte persoane. Dacă lucrurile continuă tot aşa, fostul partid de guvernământ riscă să-şi tragă obloanele. În plus, mai e nevoie de încă doi transfugi ca PLDM şi PD, ipotetic vorbind, să poată forma, fără PL, dar împreună cu foştii comunişti Greceanîi, Mişin şi compania, o nouă majoritate.

Toarnă gaz în foc şi sondajele. În ciuda tuturor semnelor de întrebare pe care le ridică, acestea nu mint. Comuniştii par să fie într-un declin accentuat. Din luna iunie, audienţa lor s-a redus cu peste trei la sută. Pierd teren şi liberalii, chit că erodarea lor nu-i atât de evidentă.

În creştere de formă sunt doar liberal-democraţii. Potrivit unui alt sondaj, realizat de IMAS în luna septembrie, PLDM este pe cale să egaleze PCRM, scorul de 21 la 24 la sută în favoarea comuniştilor încadrându-se de fapt în marja de eroare.

În această situaţie, era de aşteptat ca partidele ce coboară în intenţiile de vot să-şi reverse cumva neliniştea care le macină. Partidul Democrat şi-a exprimat recent frustrările prin nefericita ieşire la rampă a lui Marian Lupu. Acesta a scuipat împotriva vântului, arătându-se supărat până şi pe ştiinţă care consideră că „limba moldovenească” e sinonimul limbii române.

De ce Voronin moare de grija lui Ghimpu?

Una peste alta, după cum am spus, angoasele partidelor aflate într-o uşoară derivă sunt explicabile. Dar cât de justificate sunt previziunile prăpăstioase ale comuniştilor şi liberalilor, potrivit cărora s-ar pune la cale înlăturarea PL de la guvernare şi constituirea unei noi majorităţi parlamentare. Şi de când oare lui Voronin îi pasă de Ghimpu?

Cu această ocazie, îmi amintesc de unele oracole de iarmaroc care prin 2010 şi 2011, dacă vă aduceţi aminte, pronosticau pe la diverse talk-show-uri TV că, de săptămâna viitoare, PLDM-ul lui Filat va trece prin foc şi sabie Alianţa pentru Integrare Europeană şi se va alia cu PCRM. Venea însă ziua de luni, apoi cea de vineri, trecea weekend-ul şi toate predicţiile se dovedeau a fi nişte chichineţe.

Părerea mea este că schimbarea actualului statu-quo nu convine nici liberal-democraţilor şi nici democraţilor. Cei din urmă sunt în competiţie directă cu grupurile lui Dodon şi Mişin în bătălia pentru electoratul de stânga, de aceea Lupu&Plahotniuc nu doresc întărirea lor. Vrea să rupă hălci din electoratul de stânga şi PLDM, ceea ce de asemenea îl obligă să fie reticent faţă de o eventuală consolidare a foştilor comunişti desprinşi de formaţiunea lui Voronin.

Unde mai pui că Vlad Filat, orice s-ar spune, este un politician înregimentat nu doar sentimental, ci şi logistic în proiectul occidental pentru Republica Moldova. Gestul deputaţilor PLDM, Liliana Palihovici şi Valeriu Ghileţchi, care au semnat şi au susţinut la sesiunea APCE amendamentul prin care i se cere Rusiei să restituie României tezaurul evacuat în timpul Primului Război Mondial, este extrem de grăitor din acest punct de vedere.

Pe de altă parte, nu încape discuţie că transfugii din PCRM contează. Ar fi o naivitate să credem că AIE nu vrea să profite de pe urma lor.

Factori de presiune

În primul rând, Alianţa urmăreşte pulverizarea mastodontului comunist de altădată. Unii dintre deputaţii ei mai expansivi se apucă de compus rime mai mult sau mai puţin legate când nu-şi post ascunde bucuria pricinuită de evadarea legislatorilor din fracţiunea PCRM.

În al doilea rând, Vlad Filat şi-ar dori, bineînţeles, să folosească grupul Dodon, dar şi cel al lui Mişin ca factori de presiune asupra partenerilor din coaliţia de guvernământ. Şi nu numai asupra celor din PL, ci şi asupra aliaţilor din PDM.

Nu este un secret faptul că unele reforme se implementează greu sau sunt tergiversate la nesfârşit din considerente înguste de partid. Deunăzi, de exemplu, premierul Vlad Filat se arăta indignat de faptul că la Guvern încă nu a parvenit proiectul de lege ce interzice firmelor off-shore să participe în capitalul social al instituţiilor mass-media şi al celor din domeniul financiar-bancar. Adoptarea acestui document e vitală pentru însănătoşirea sistemului politico-economic din Republica Moldova.

Astfel stând lucrurile, chiar dacă temerile lui legate de o posibilă marginalizare a Partidului Liberal, sunt îndreptăţite, Ghimpu n-ar trebui să se lase măgulit de faptul că Voronin moare de grija PL. Liderul comunist bagă zâzanie cu bună ştiinţă în rândurile Alianţei.

Un guvern bun consolidează întreaga Alianţă

PL-ului trebuie să i se dea, desigur, ce este a PL-ului, pentru că reprezentarea acestei formaţiuni politice în biroul permanent al Parlamentului nu mi se pare, de bună seamă, nici suficientă, nici echitabilă. Ghimpu e îndreptăţit să le ceară partenerilor din Alianţă un tratament corect şi nediscriminatoriu. Nu va fi însă deloc bine dacă aceste neînţelegeri vor degenera iar într-un mahalagism penibil.

Este la mintea oricui că PLDM creşte în sondaje, beneficiind şi de faptul că liderul se află în fruntea guvernului. Totuşi Filat s-a dovedit a fi, cel puţin pentru moment, un premier puternic, ceea ce menţine întreaga Alianţă pe linia de plutire. Dacă AIE ar fi avut un prim-ministru slab, toate partidele s-ar fi dus pe copcă.

Pe de altă parte, PDM şi PL pot să crească în sondaje nu prin etalarea frustrărilor, asta nu foloseşte la nimic, ci prin ameliorarea prestaţiei politice. Ambele partide ar urma să se poziţioneze clar pe eşichier şi să adopte un discurs mai inteligibil.

Formaţiunea condusă de Lupu va deveni mai concludentă în momentul în care va înceta să plagieze moldovenismul de grotă al lui Voronin şi va purcede la educarea electoratului de stânga în spiritul europenismului. Iar formaţiunea lui Ghimpu se va întări de îndată ce se va descotorosi de eufemisme în demersul său românesc şi va spune lucrurilor pe nume, cultivând totodată răbdarea şi pragmatismul în mijlocul susţinătorilor săi unionişti.

Petru Bogatu

The following two tabs change content below.
Petru Bogatu

Petru Bogatu