Cum am vrut să fac o prostie / Destăinuire

Iubirea e un sentiment foarte frumos, dar uneori foarte dureros. Mă numesc Adelina, am 13 ani, m-am întâlnit cu un băiat, Ion, care are 19 ani. Ieşeam aproape în toată seara cu el la întâlnire. Întotdeauna îmi făcea complimente, îmi spunea că mă iubeşte, că nu poate trăi fără mine, că vârsta nu contează, doar sentimentele.

Aşa a continuat până când, într-o seară, l-am sunat şi mi-a răspuns o fată care a început să mă ameninţe ca să-l las în pace, deoarece aşteaptă un copil de la el, nu am crezut-o. A doua zi, am vorbit cu el şi l-am întrebat cine era acea fată. Mi-a răspuns că nu ştie, că totul a fost inventat. Desigur, l-am iertat, povestea de dragoste a continuat.

Într-o bună zi, m-a întrebat despre nişte profiluri? De la asta ne-am certat, desigur că nu erau ale mele. Am suferit mult atunci, nici măcar nu mă salută. Dar, după ceva timp, am început din nou a comunica, şi-a cerut iertare, mi-a spus că-i pare rău pentru ce a facut şi că ar vrea să fim din nou împreună. Îl iubeam, dar nu arătam asta.

Cu greu, dar l-am iertat. Am reînceput a ne întâlni ca mai înainte, totul mergea bine. Într-o seară când dansam, de la el mirosea a ţigară, el însă a negat că a fumat. Când m-a condus acasă, mi-a spus că fumează şi că nimeni nu ştie de acest lucru, numai eu.

Într-o zi, s-a întâmplat ceva oribil, chiar am vrut să fac o prostie. Dar viaţa merge înainte, ce a fost în acea zi n-am să uit niciodată. Dar totuşi să ştii că te iubesc. TE IUBESC ENORM, Ionuţ.

Adelina

 

The following two tabs change content below.