Cum am fost decorat // Scrisorile lui Buraga

Ieri, am fost decorat cu suprema distincţie care poate fi acordată unui pacient conştiincios, patriotic, igienizat şi tuns decent. Se numeşte Ordinul Ospicial.

Mi-a crescut imediat testosteronul, am simţit nişte impulsuri energetice în zona cundalinică sau a coccisului, nu am putut determina cu precizie, dar, cu siguranţă, expandam o frumuseţe de coadă, dacă eram un păun galaic. Îmi imaginam cum mă voi tolăni comod pe canapeaua gloriei antume, expunându-mă generos publicului admirator şi – de ce nu? – invidioşilor, cârcotaşilor şi indiferenţilor. Era o surpriză afrodiziacă, anabazică, un pic deranjantă, ca un viermişor dintr-un măr muşcat cu poftă. De ce, nu am fost informat în prealabil, avertizat, ca să pot să administrez eficient, filatelesc, situaţia. I-aş fi sugerat directorului Dr. P. Stuh că nu se cuvine ca eu, un simplu redactor al gazetei de perete, să fiu inclus pe lista geniilor literaturii judeţene, mie acordându-mi-se cel mai înalt ordin, iar lor revenindu-le doar câte un ordin de onoare ospicial, unii dintre ei chiar având merite deosebite în dezvoltarea literaturii judeţene postbelice, contribuind, când tacit, când deschis, la procesul de sincronizare cu meinstrimul literar românesc de pretutindeni, demonstrând înaltă măiestrie profesională anul împrejur, of course. Şi pe dl Michel Ştiap, erou al mişcării de anticipaţie şi renaştere naţională, nu îl putea încânta faptul să fie decorat cu acelaşi ordin ca şi mine. Era dureros pentru el să fie apreciat la nivelul unui insignifiant redactor de gazetă de perete. Mă ameţea şi mă speria gândul că am fost aşezat la înălţimea carpatină a personalităţii sale.

 

Nici să-ţi deie prin cap să renunţi, îmi anticipă Csantipa gândurile. Eu am obosit să tot explic până acum prietenelor de ce m-am măritat cu tine, spuse ea. (Prenumele ei a fost hotărâtor în relaţiile noastre.) Te crezi mai deştept decât dl Dr. Stuh? El, ca director, ştie mai bine decât tine pe cine şi cu ce să decoreze. Şi mai ţine, te rog (figură de stil), cont de faptul că unui laureat i se dă la prânz, suplimentar, un corn abundent cu lapte degresat praf, iar tu ai nevoie de calciu. Nu-mi place mie lapte degresat şi încă praf! – m-am revoltat eu. Copiii n-o să te înţeleagă, şi nici rudele, şi nici consătenii, fiindcă eşti singurul laureat de acest calibru din satul vostru şi ei speră sincer să se mândrească cu tine. Şi tu cum le răspunzi? Adă-ţi aminte cum pe-atunci, când te plimbai prin văi şi lunci, ţi s-a găinăţat o cioară pe umăr. Te-ai şters cu iarbă şi te-ai plimbat mai departe. Caută-ţi de treabă. Eu oi spăla binişor cu veniş şi nu va rămâne nicio pată. Istoria o să-mi dea dreptate, o avertizai eu.

 

Acuma stau şi mă gândesc că poate într-adevăr are dreptate dr. Stuh. Poate lui i se vede mai bine. Nu m-o mai decorat el de flori de cucu.

 

Al vostru colesterom, tecstosteron, exantemat, Ion Buraga

The following two tabs change content below.
Ion Buraga

Ion Buraga