Cum a distrus regimul transnistrean viaţa unei familii

„Orice administrație, de jure sau de facto, este obligată să respecte drepturile omului și trebuie responsabilizată pentru acțiunile sale”, susține Alexandru Zubco, jurist Promo-Lex

Zinaida Ciuhnenco

Zinaidei Ciuhnenco

Problemele Zinaidei Ciuhnenco şi ale copiilor săi, Vasile Ciuhnenco şi Elena Dobroviţcaia (numele după căsătorie), au început încă de prin anul 2003. Aceştia au fost persecutaţi şi urmăriţi pe rând de către angajaţii poliţiei din Transnistria din diferite motive. Doi membri ai acestei familii, ca să scape de regimul de la Tiraspol, au părăsit Republica Moldova, pentru că nu au fost apăraţi de statul lor. Inacţiunile Chişinăului i-au determinat pe juriştii de la Promo-Lex să transmită dosarul la CEDO. Potrivit juristului Promo-Lex, Alexandru Zubco, dosarul se află la a doua etapă. CEDO a comunicat guvernelor pârâte cauza Elenei Dobroviţcaia. În cererea sa către CEDO, împotriva Republicii Moldova și Federației Ruse, Elena Dobroviţcaia s-a plâns de aplicarea torturii și a tratamentelor inumane și degradante la care a fost supusă în perioada de detenție la Tiraspol.

Primul a ajuns în vizorul poliţiei transnistrene Vasile Ciuhnenco. Acesta a fost arestat şi maltratat în izolatoarele de la Tiraspol pentru că în timpul unui control acestuia i-a fost găsită o cutiuţă de marijuana. Incidentul a avut loc în 2010, când tânărul avea 22 de ani. „S-a aflat în detenţie. A fugit doar ca să scape de regimul de la Tiraspol. Acum este în Ucraina sau Federaţia Rusă. Îşi schimbă domiciliul ca să nu fie prins”, potrivit spuselor juristului Promo-Lex, Alexandru Zubco.

 Bătută în izolatoarele de la Bender

Zubco spune că odată ce ai ajuns să fii în baza de date a poliţiştilor din regiune, ei se ţin de „cusut” dosare. În timp ce fiul era în detenţie, mama lui Vasile Ciuhnenco, Zinaida Ciuhnenco, mergea prin instanţe şi vorbea despre modalitatea de lucru a anchetatorilor din regiune, care-şi băteau joc de fiul ei. Persecuţiile au urmat prin alţi anchetatori, acestea au ajuns la a doua etapă, când Zinaida Ciuhnenco a fost încarcerată pentru escrocherie. Femeia achiziţionase un apartament şi poliţia de la Bender considera că-l luase la un preţ redus,  cauzând astfel un prejudiciu. Pentru aceasta, Zinaida Ciuhnenco a fost reţinută în condiţii inumane.

Ultima dată, Zinaida Ciuhnenco a fost închisă în izolatoarele de la Tiraspol în luna iunie 2010, cu o lună înainte de incidentul cu fiica sa, Elena Dobroviţcaia, incident care a avut loc pe data de 16 iulie 2010. „O încarcerau, o băteau, o maltratau. Acolo îşi pierdea cunoştinţa”, ne-a spus Zubco, juristul în gestiunea căruia se află acest dosar. Zinaida Ciuhnenco creştea de una  singură copiii fiicei, fiind originară din Bender şi având o afacere la piaţă.

 Răpită pentru răzbunare

Alexandru Zubco relevă că cea care a suferit mai puţin în această familie a fost Elena Dobroviţcaia. Aceasta a fost luată ostatică de către aşa-numitele forţele de ordine de la Tiraspol cu scopul de a o determina pe mama ei, Zinaida Ciuhnenco, să revină în regiune. După ultima reţinere în izolatorul poliţiei transnistrene, Zinaida Ciuhnenco s-a simţit rău din cauza loviturilor primite în detenţie. Bătăile au lăsat urmări şi a mers la Institutul de Cardiologie din Chişinău pentru o intervenţie.

„În acele zile din iulie 2010, făcea examinări medicale. În acelaşi timp era vegheată în dosarul penal deschis pe numele ei, din cauza căruia nu trebuia să părăsească regiunea. Deşi anunţase  în prealabil anchetatorul că merge la Chişinău pentru o intervenţie chirurgicală, aceştia crezând că nu va reveni, au decis s-o ia ostatică pe fiica ei, Elena Dobroviţcaia”, susţine Alexandru Zubco.

Elena Dobroviţcaia a fost reţinută pentru 72 de ore, sub pretextul că la domiciliul lor au fost găsite corpuri delicte. I-au fixat şi o cauză penală fiicei. A fost un fel de răzbunare pentru acţiunile mamei. Ea a fost informată telefonic, de către un așa-zis anchetator din Bender despre faptul că fiica sa se va afla „în detenție” până când aceasta nu va reveni în regiunea transnistreană și nu va ispăși o „pedeapsă penală”. Elena a stat trei zile în subsolul secției de miliție din Bender, fiind deținută în condiții inumane. Eliberarea sa era condiționată de revenirea în regiune a mamei. Elena avea atunci 20 de ani.

La telefon, Elena Dobroviţcaia ne-a mărturisit că a fost reţinută ilegal, fără a fi încălcat legea. „M-au închis în izolatorul de la Bender, care se afla în subsol, alături de două surori şi o femeie. Atmosfera era de groază. Nu am mâncat nimic timp de trei zile. Am lipsit de la un examen de stat la colegiul din Tiraspol, unde învăţam”. Prin dosarul de la CEDO, Elena Dobroviţcaia vrea ca vinovaţii să fie traşi la răspundere pentru că au reţinut-o ilegal. Ea ne-a confirmat că mama sa nu este acasă.

  1. Moldova fără mecanisme de protecţie a propriilor cetăţeni

După reţinerea fiicei sale, Zinaida Ciuhnenco a plecat definitiv din Republica Moldova, din cauza guvernului de la Chişinău, care nu i-a putut asigura protecţia, şi pentru că nu există niciun mecanism de securitate. A umblat fugară pe drumuri, pe la prieteni, până când a plecat.

Potrivit lui Zubco, anchetatorul Vladislav Romanovschi, care a anchetat cazul Elenei Dobrovitcaia, trebuie tras la răspundere penală pentru că există plângeri din partea acestei familii. „Am insistat ca el să fie tras la răspundere penală, pentru că este identificabil. Activează. Este avansat în funcţie. Organele de drept de la Chişinău n-au făcut nimic. Doar au iniţiat o anchetă penală privind privaţiunea de libertate şi apoi au suspendat-o”, punctează Zubco.

Vladislav Romanovschi domiciliază la Varniţa, localitate controlată de administraţia de la Chişinău.

Inacţiunile Chişinăului i-au determinat pe juriştii Promo-Lex să transmită dosarul la CEDO, fiind deja la a doua etapă. CEDO a comunicat guvernelor pârâte cauza Elenei Dobroviţcaia (Dosar 41660/10).

„Faptul că în regiunea transnistreană predomină impunitatea pentru violări grave ale drepturilor și libertăților fundamentale, este unul dintre motivele pentru care au loc astfel de cazuri de privare arbitrară de libertate. Orice administrație, de jure sau de facto, este obligată să respecte drepturile omului și trebuie responsabilizată pentru acțiunile sale”, susține Alexandru Zubco, jurist Promo-Lex.

În cererea sa către Curtea Europeană pentru Drepturile Omului, împotriva Republicii Moldova și Federației Ruse, Elena Dobroviţcaia s-a plâns în temeiul Art. 3 al Convenției (aplicarea torturii și tratamentelor inumane și degradante în perioada de detenție). De asemenea, reclamantul a invocat violarea Art. 5, toate alineatele (dreptul la libertate și siguranță), Art. 8 (dreptul la respectarea vieții private și de familie) și Art. 2 al Protocolului 4 al Convenției (libertatea de circulație).

În fața Curţii Europene a Drepturilor Omului reclamantul este reprezentat de către avocați şi juriști din cadrul Asociației Promo-Lex.

The following two tabs change content below.