„Cultura gustului face parte din cultura înaltă”

Interviu cu Petre Guran, director al Institutului Cultural „Mihai Eminescu” din Chişinău (partea a 2-a)

– Ce presupune Programul de Studii Avansate „Alexandru Sturdza”, sub egida ICR „Mihai Eminescu” din Chişinău?

Pornind de la modelul american al Institute for Advanced Studies de la Princeton, fondat în 1930, dar mergând mai ales pe varianta europeană a acestui gen de instituţii (the Swedish Collegium for Advanced Study in the Social Sciences, Wissenschaftskolleg zu Berlin, Institut für Wissenschaften vom Menschen la Viena, Colegium Budapest sau Colegiul Noua Europă la Bucureşti, condus de prof. Andrei Pleşu), Programul de Studii Avansate „Alexandru Sturdza” din Chişinău se va adresa cercetătorilor din disciplinele umaniste, sociale şi artistice, atât celor provenind din regiune (Moldova, România, Ucraina), cât şi celor din lumea largă interesaţi de istoria, cultura, arta acestei regiuni. Activităţile organizate de Programul de Studii Avansate „Alexandru Sturza” vor urmări intensificarea contactelor specialiştilor moldoveni şi români cu colegii lor din alte ţări, promovarea abordărilor ştiinţifice de valoare existente la nivel local şi regional, precum şi  asigurarea unui context instituţional apt să încurajeze dezbaterea interdisciplinară. Beneficiarii acestor burse vor fi atât proaspeţi absolvenţi, cât şi specialişti consacraţi din diverse domenii. Bursa este gândită ca o perioadă de răgaz oferită unei persoane pentru a-şi realiza un proiect (o cercetare, o carte, pregătirea unui spectacol, unei lucrări de artă) pentru care vor avea ocazia să coexiste într-un spaţiu amenajat cu eleganţă, bucurându-se de calitatea artistică a acelui spaţiu.

– Ştiu că sunteţi în tratative pentru a derula acest proiect în fosta Casă a Zemstvei de pe strada Şciusev din Chişinău. În ce fel s-ar petrece lucrurile?

În fosta Casă a Zemstvei s-ar putea organiza simultan un spaţiu de expoziţie, ateliere meşteşugăreşti şi de restaurare, tot aici s-ar putea desfăşura Programul de Studii Avansate „Alexandru Sturdza” pe care tocmai l-am descris, şi am putea iniţia un Centru de Dialog Social. Acesta din urmă ar fi o structură formată din personalităţi ale vieţii publice şi intelectuale, care ar organiza dezbateri pe teme de înteres naţional şi ar juca un rol de intermediar între diferiţi actori ai societăţii civile şi autorităţile publice. În saloanele din Casa Zemstvei ar putea fi instalată colecţia de covoare a Muzeului de Etnografie, iar participanţii la reuniunile, seminariile ştiinţifice, conferinţele sau atelierele de creaţie ar fi beneficiarii acestui spectacol muzeal de mari proporţii, dar nu singurii, fiindcă în anumite zile din săptămână saloanele ar fi deschise şi unui public vizitator. Organizarea şi amenajarea Casei Zemstvei ar urmări reconstituirea atmosferei culturale şi artistice din secolul în care a fost construită casa, adică anii 1850-1880.

– Veţi susţine prelegeri la Chişinău? Unde? Când? Cine poate participa la întâlnirile şi discuţiile cu Dvs.?

Deocamdată am dedicat mai mult timp muncii administrative şi pregătirii activităţilor Institutului, dar îmi doresc să conferenţiez. Cred că prima conferinţă publică o voi face în cadrul Ateneului de cultură şi spiritualitate organizat de Biblioteca Naţională din Chişinău în ultima săptămâna a lunii februarie şi va avea ca temă Bizanţul şi Ortodoxia. De asemenea voi participa la întâlnirile seminarului de cultură teatrală. Cel mai la suflet mi-ar sta să organizez un seminar de lectură din literatura creştină a antichităţii târzii, secolele IV-VII. Mă gândesc la Viaţa Cuviosului Antonie scrisă de Athanasie al Alexandriei, la Peregrinările Egeriei, la Viaţa lui Alexandru Macedon, cunoscută în literatura noastră populară sub numele de Alexăndria, la Viaţa Sfinţilor Varlaam şi Ioasaf, la Viaţa lui Simeon Nebunul (de altfel părintele Savatie Baştovoi a dat o parafrază modernă a vieţii sfântului), la Dialogurile lui Varsanufie şi Ioan. Un seminar de lectură presupune că participanţii la seminar citesc un fragment din cartea propusă spre discuţie şi o comentează împreună.

– Cultura vernaculară de la noi ar prezenta interes pentru turiştii străini?

Cu siguranţă. Să vă spun un secret, tot ceea ce nu seamănă cu o autostradă, o benzinărie sau un mall are şanse să câştige interesul turiştilor. Este o carte superbă scrisă de domnii Mihai Ursu şi Eugen Bâzgu, Arhitectura vernaculară în piatră, care arată potenţialul fantastic al acestei culturi. Cu o condiţie totuşi, să fie scoase acoperişurile din azbest şi înlocuite cu acoperişuri de ţiglă, de şiţă sau de paie (după bugetul fiecăruia). Apoi nu trebuie să vă spun eu că există deja o marcă a vernacularului din Moldova – covorul basarabenesc, prezent în mai toate marile licitaţii de obiecte de artă şi antichităţi.

– Pentru când programaţi desfăşurarea unei expoziţii a meşterilor populari?

Mai degrabă decât expoziţii aş vrea ca meşterii populari – sau mai pe scurt meşterii, în opoziţie cu producătorii industriali – să producă din nou pentru viaţa cotidiană, pentru viaţa reală, de la mobilă şi covoare până la veselă, haine şi jucării pentru copii. Mă gândesc apoi la dezvoltarea meşteşugurilor în raport cu necesitatea de a restaura monumente istorice cu tehnicile şi materialele prin care şi din care au fost create la vremea lor.

– Iniţiativa Dvs. de a organiza un festival al vinurilor şi al mâncărurilor tradiţionale basarabene are şanse de a fi realizată? Ce vinuri din R. Moldova cunoaşteţi? Cum credeţi, mămăliga din Chişinău are un specific basarabean?

Îmi aduc aminte de o întrebare-capcană cu care ne tachinam la liceu şi anume cum mânca Ştefan cel Mare mămăliga, oare cu furculiţa? Întrebătorul firoscos abia aştepta să-l corecteze pe răspunzătorul care diserta în jurul furculiţei că mămăligă nu exista pe vremea lui Ştefan cel Mare, fiindcă nu era porumb încă. Ceva mai târziu am aflat că exista în mod evident mămăligă pe vremea lui Ştefan cel Mare, doar că era de mei. Ei bine, închipuiţi-vă că a trebuit să ajung la Chişinău ca să mănânc mămăligă de mei. Are evident un cu totul alt gust decât mămăliga de porumb, este mult mai hrănitoare şi mai sănătoasă, dar se fierbe mai greu. Meiul, cuvânt de altfel de origine latină, este cereala cea mai veche a regiunii, pe care o regăsim probabil de la civilizaţia Cucutenilor (aprox. 3000-2000 înainte de Hristos) până la introducerea porumbului, cunoscută şi cu numele de păsat, tot dintr-un cuvânt latinesc, pinsatus, care înseamnă măcinat. Un iz puţin arhaic al mâncării s-ar vinde foarte bine pe o piaţă a turismului culinar „slow”! Şi fiindcă vorbim de arhaisme şi stereotipii, am remarcat evident restaurantul Dacu’ la vatră. Or, în această privinţă, după ce am admirat splendida colecţie de ceramică de Cucuteni a Muzeului de Istorie, m-am gândit că mult mai specific ar suna Cucuteanul la vatră, iar pe post de veselă ar fi ceramica de Cucuteni. Invit pe cititori să meargă la Muzeul de Istorie şi să compare ceramica de Cucuteni cu cea din vremea dacilor şi va constata că cea dintâi este incomparabil mai frumoasă decât cea din urmă. Iar dacă cineva îmi preia ideea, îl rog cel puţin să mă învite la o masă bună cucuteniană la noul restaurant. Şi ca să revin la partea serioasă a întrebării, într-adevăr mă interesează foarte mult cultura gustului şi deci arta culinară şi enologică. Cred ferm că acestea fac parte din cultura înaltă, cel puţin tot atât cât şi Picasso din perioadele albastră şi roz. De aceea m-am gândit la un proiect dedicat vinurilor şi mâncărurilor, dar cred că mai am de cercetat o vreme până a mă declara cunoscător şi în această privinţă.

Înainte de a încheia, mai vreau să amintesc cititorilor noştri că luni, 24 ianuarie, la ora 11.00, domnul Theodor Paleologu, filosof, diplomat, fost ministru al Culturii în România, va conferenţia la Universitatea de Stat din Moldova, Sala Rectoratului.

– Vă mulţumesc mult pentru receptivitate!

Interviu realizat de Irina Nechit

The following two tabs change content below.