„Culorile au o putere greu de mânuit”

Interviu cu pictorița Inga Edu, Chișinău

– Dragă Inga Edu, pe 9 februarie vei inaugura o expoziție personală la Alianța Franceză din Chișinău, felicitări! Ce lucrări include această expoziție?

Voi expune la Alianța Franceză 25 de tablouri: „Iriși”, „La conac”, „Nud”, „Contemplare”, „Fântâna”, „Veneția I, II, III”, „Canal”, „Gondole”, „Sinaia”, „Brașov”, „Cetatea Râșnov” și mai multe lucrări consacrate toamnei, de exemplu, „Aleea toamnei”, „Culorile toamnei”, „Toamnă târzie” etc. Majoritatea au fost pictate în anii 2015-2018, sper că publicul va vedea în ele o schimbare de stil.

– Observ în lucrările tale o strânsă legătură cu natura, de parcă ai dori o revenire în leagănul ei.

Da, natura mă captivează, în ultimul timp pictez multe peisaje. Caut locuri inedite pe care să le redau în pânzele mele. Sunt priveliști de la sat și de la oraș, am realizat și numeroase peisaje din România, Italia, din alte țări. Mă inspiră locurile, spațiile din Chișinău, aici m-am născut. Toamna lui 2017, bunăoară, a fost deosebit de frumoasă, am găsit o formulă nouă de a exprima, prin lucrări abstracte, profunzimea și bogăția de culori ale naturii. Pentru mine, ca artist, toamna este cel mai colorat și nuanțat anotimp. O puternică sursă de inspirație a fost și orașul Veneția, unde am locuit cu familia timp de un an.

– La ce vârstă ai început să pictezi?

Desenez de mică, de pe la şase ani. De la 11 ani, am învățat la Liceul de Arte Plastice „Igor Vieru” din Chișinău, este până în prezent o școală foarte bună de artă academică unde se predă la un nivel înalt pictura, desenul și compoziția. Le rămân recunoscătoare profesorilor C. Peștereanu, G. Oprea, N. Baciu, M. Scvorțova, N. Șleahetco, N. Nedealcov.

Casă. Inga Edu

– Talentul se transmite din generație în generație? Ai avut părinți, bunici cu aptitudini pentru desen?

Talentul mi s-a transmis, cred, de la bunica Eugenia, care desena cu mâna stângă. Rădăcinile neamului Edu se trag din satul Sofia, raionul Drochia. Străbunelul meu a fost boier în satul Sofia. Bunica fiind talentată, i-a cerut voie bunelului să plece la studii, la Academia de Arte din București, dar el nu i-a permis. Bunica s-a căsătorit, a avut opt copii, desena uneori cu acuarele și creioane colorate, însă, din păcate, nu s-a păstrat nicio lucrare de-a ei. Peste o generație, fac eu pictură. Mai am doi veri care au absolvit Universitatea Pedagogică, Facultatea de Arte. O nepoată are o grafică foarte frumoasă, deosebită. Iar fiica mea, Corina, a obținut locul I la Concursul de arte pentru copii din Chișinău, la grafică, în anul 2014.

– Cum poate să se afirme o femeie în pictură, în Basarabia?

E foarte greu. Dar fără artă e și mai greu. Este o formă de evadare în lumea visurilor.

– După forța coloritului, te-aș pune alături de Eleonora Romanescu. Cine dintre pictorițele noastre te-au remarcat, te-au încurajat?

Sunt o pictoriță a locurilor natale, cel mai aproape îmi este coloritul moldovenesc, românesc. O admir pe doamna Eleonora Romanescu. Ea m-a susținut, i-au plăcut mai ales pastelurile mele. M-au încurajat, de asemenea, Andrei Mudrea, Vasile Dohotaru, mulți pictori importanți din România: Traian Brădean, Vladimir Zamfirescu, Vasile Grigore, Bogdan Petriș, Vasile Pop Negreștean ș.a.

Iriși. Inga Edu

– Am impresia că îți iese cel mai bine jocul culorilor, interferența lor, cred că știi ceva despre puterea culorilor.

 

Jocul culorilor, da, e o putere, și este greu de mânuit. Câteodată, culorile nu mă ascultă și las tabloul, apoi revin la el mai târziu. Dar în momentele de inspirație intensă, pânza îmi iese din prima. Totuși, încă din școală știu că nu trebuie să stai și să aștepți inspirația. Ea vine atunci când ești cu pensula în mână. Arta înseamnă multă muncă și experimente permanente.

 

– Pictezi mai mult în ulei sau preferi pastelul? Cauți îndelung culorile, le urmărești vibrația, dinamica, inventezi nuanțe, relații noi dintre culori? Ce culori au prioritate, pentru tine?

 

În prezent, pictez mai mult în ulei. Cu pastelul fac o pauză, dar peste o vreme o să mă întorc la el. Culorile vin de la sine în procesul de lucru, vin ca un mozaic. Parcă țes o țesătură din culori. Acum sunt în perioada când e dominantă gama caldă – roșu și galben. La începuturi am fost în perioada albastră.

Veneția. Inga Edu

– Cum e lumina în Basarabia?

 

În Basarabia e frumos, e o lumină lină, spre griuri. Dar nu văd o mare deosebire între lumina de aici și din alte țări. Oriunde ești, pentru artă ai nevoie de timp, condiții și de materialele necesare.

 

– Lucrarea ta „Iriși” e foarte cunoscută și apreciată. Ai construit-o migălos?

Tabloul „Iriși” are ca izvor de inspirație un buchet adus de la țară, de către o vecină. Am făcut mai multe variante, cu diferite materiale, dar cea mai reușită a fost prima. Am pus accentul pe culoare.

– O pasiune a ta e portretul. Care sunt cerințele tale față de un portret?

Da, portretul rămâne un gen important pentru mine. Nu toate fețele mă inspiră. Este esențial să surprinzi starea interioară, caracterul omului, de obicei, îl exprim prin ochi. Pot prinde intuitiv starea persoanei care pozează. Îmi iau personajele din realitate, dar găsesc și pe internet poze cu oameni care mă inspiră.

– Pictezi și nuduri, e interesant că le conturezi clar și chipurile, nu doar corpul.

Nudul e o poveste infinită. Mă preocupă linia și carnația formelor feminine. În nud, grația și feminitatea sunt primordiale. N-aș putea să vă răspund, de ce desenez și fața, așa simt eu, că trebuie să conturez și ochii, și chipul. Nudurile pot exprima multe stări, eu le pictez din cauza expresivității, a frumuseții formelor.

Am desenat și nud de bărbat, dar numai la Liceul de Arte și la Facultate. Nu îl simt, de aceea nu îl abordez.

Nud. Inga Edu

 

– Cum îți câștigi existența?

 

De doi ani sunt liber profesionist și e foarte bine. Am și elevi. Mă sprijină mult și soțul, Anatol.

– Ce expoziții ai avut în R. Moldova sau în alte țări?

Cele mai reprezentative expoziții au fost: expoziţia personală de la Muzeul de Istorie din Ploieşti, România, 2002, expoziţia personală de la Vila San Lorenzo al Prato, Italia, 2003, expozițiile de la Palatul Șuțu și Cercul Militar din București, 2003, 2004, o expoziție personală la Uniunea Scriitorilor din R. Moldova, 2004, expoziția personală „Călătorii și Impresii” din Chișinău, 2011, expoziții personale la Galeria de Artă și la Muzeul de Arte din Ploiești, 2004-2016, 2017, expoziția personală de la Castelul Pelișor, Sinaia, 2017. Merg des în România, particip la tabere de creație din Râmnicu Vâlcea, Sinaia, Prahova, Hârsa, am mulți prieteni și colegi care mă apreciază și mă susțin.

– La ce tabere de creație ai mai participat?

Am mai fost la tabere de creație din Heviz, Ungaria, și Khust, Ucraina.

– De ce privitorii trebuie să vină la expoziția ta personală de la Alianța Franceză din Chișinău, care va fi vernisată pe 9 februarie, ora 15.00? Are un generic?

Genericul este „Pictura Ingăi Edu în transformare”. Îi invit să vină pe cei care iubesc arta cu-adevărat.

– Mult succes!

Interviu de Irina Nechit

The following two tabs change content below.