„Cu Răbdarea treci şi Oceanul”

anaVară-mea m-a întrebat într-o zi ce am aflat eu despre mine de când sunt în State. Nu contează ce i-am răspuns atunci. A fost ceva superficial, spus la repezeală. Mai târziu, revenind la întrebarea ei, am reformulat-o în gând şi mi-am spus că mai mult contează ceea ce trebuie să învăţ să dezvolt în mine, fiind departe de casă. Se numeşte răbdare.

Aici, în această ţară imensă, timpul se scurge greu. Lucrurile se fac greu. Chiar şi mersul la magazin după cumpărături, se face mai greu decât acasă, în Moldova, unde totul era sub geamul tău. Să îţi iei rezultatele de la X-ray aici durează 3 săptămâni, iar acasă, po-„blatu”, treceai peste orice rând, în câteva minute. Să ajungi dintr-un punct în altul durează mai mult decât în Chişinău, unde în maximum jumătate de oră erai în oricare loc îndepărtat al capitalei.

Să ajungi cineva îţi ia mult, când acasă deveneai „vedetă” în timp record. Te uită lumea acasă, tot în timp record, pentru că nimic nu durează dacă se capătă uşor.

E nevoie de răbdare pentru lucruri importante.

Ana Mardare

The following two tabs change content below.