Cu Orange la EURO 2012

Mărturii impresionante de la finala de la Kiev

La 1 iulie curent, la Kiev s-a încheiat Campionatul European de Fotbal EURO 2012 – competiţia fotbalistică continentală în cadrul căreia se întâlnesc selecţionate de nivel mondial.

Bogdan Ciobanu

Este vorba de unul dintre cele mai importante evenimente sportive care, conform popularităţii şi rating-ului TV, se află pe picior de egalitate cu Campionatul Mondial de Fotbal şi Jocurile Olimpice. Pentru prima dată, Campionatul European de Fotbal s-a desfăşurat în Europa de Est în 1976, în Iugoslavia.

Acum, acest eveniment sportiv pentru prima dată a avut loc pe teritoriul unei republici din fosta Uniune Sovietică, fapt care a provocat un interes deosebit. În topul celor mai active zece ţări care au cumpărat bilete la Campionatul European au ajuns Republica Moldova şi România, chiar dacă selecţionatele acestora nu s-au calificat în finală. Nimic neobişnuit, luând în consideraţie că distanţa dintre Chişinău şi Kiev este de câteva sute de kilometri, şi cine ştie când campionatul va mai ajunge atât de aproape de noi.

Compania Orange, unul din partenerii oficiali ai EURO 2012, a pregătit o mulţime de surprize clienţilor săi, printre care s-a înscris şi punerea în joc a zece bilete la finala competiţiei ce a avut loc pe stadionul „Olimpiiski” din Kiev. Astăzi, norocoşii îşi împărtăşesc experienţa.

Ana, vânzătoare la un magazin alimentar:

„Nu sunt un fan al fotbalului. Recunosc, nu m-a interesat acest gen de sport. Însă când am aflat că voi merge la finală, am început să trag cu ochiul. Probabil, norocul meu la loterie a făcut anumite schimbări în relaţia mea cu fotbalul. După ce am privit câteva meciuri – jocul dintre Rusia şi Cehia, Germania şi Italia – am început treptat să presimt emoţiile viitoarei călătorii. Nu am avut nicio idee cu referire la ceea ce ne aştepta, însă îmi dădeam seama că urma ceva deosebit de live-urile TV şi, cu siguranţă, mult mai emoţionant.

Iată că a venit ziua în care ne-am urcat în avion şi am zburat spre Kiev. Cum a observat cineva, printre noi nu se afla niciun microbist înflăcărat, intenţia noastră a fost să privim un fotbal frumos.

Nu am avut mult timp pentru a ne plimba pe străzile Kievului. Am observat arhitectura oraşului, având în vedere că mă aflam pentru prima dată acolo. Pentru prima dată m-am plimbat cu metroul, în care am rătăcit ceva timp. Când am coborât în metrou, nu am memorizat numele staţiei, fapt de care ne-am dat seama atuncni când a trebuit să ne întoarcem. Am crezut că este doar o linie de metrou, de fapt, sunt tocmai patru.

Am avut noroc că, la hotel, am primit ecusoane pe care era scrisă adresa, altfel nu am fi găsit calea de întoarcere.

Când am ajuns la stadion, am început să susţin spaniolii. De ce Spania? Deoarece intuiam că vor ieşi învingători. Am prezis aproximativ scorul – 3-1. Vedeţi, eram foarte aproape să ghicesc. Surprinzător a fost că Italia nu a marcat niciun gol. În schimb, am ghicit numărul total de goluri înscrise. Îmi pare rău că nu am pariat.

Eram nişte spectatori liniştiţi. Unii ţineau pumnii pentru Italia, alţii pentru Spania. În faţa noastră se aflau adevăraţi fani spanioli. Plăcerea de a-i vedea la televizor nu se compară cu plăcerea de a-i vedea pe viu. Când spaniolii au înscris al doilea gol, un microbist s-a apucat să meargă peste oameni. În sensul propriu al cuvântului. Ba călca pe cineva pe umeri, ba pe cap. Astfel, a încercat să ajungă la camarazii săi, care se aflau la câteva rânduri depărtare. Mai n-a încasat-o de la un reprezentant al delegaţiei noastre. Însă nu aceasta a fost cea mai interesantă secvenţă a show-ului.

Punctul culminant a fost când spaniolii au înscris pentru 3-0. Atunci, showman-ul spaniol şi-a scos pantalonii şi a arătat fundul dezgolit italienilor ce se aflau la câteva rânduri depărtare. Totuşi, ordinea publică a fost asigurată foarte bine. Nu au fost încăierări. E superb să-i vezi la un loc pe moldoveni, ruşi, americani, japonezi, chinezi, oameni de tot soiul… Îi mulţumim companiei Orange pentru faptul că ne-a oferit această şansă. Poate, în viitorul apropiat, voi câştiga şi o călătorie la Jocurile Olimpice”.

Vitalie, manager logistică:

„Nu prea m-am gândit la concursul organizat de Orange, doar auzisem ceva despre acesta. Nu am avut scopul de a câştiga bilete. De aceea, când am fost anunţat că am câştigat, nu eram sigur că ceea ce se întâmplă este adevărat. Nu sunt cel mai înflăcărat microbist, privesc uneori fotbal.

În schimb, fiul meu se pricepe la fotbal mult mai mult, şi m-am bucurat enorm că am avut ocazia să-l duc la finala campionatului.

Niciodată nu am vizitat o construcţie atât de grandioasă ca stadionul kievean „Olimpiiski” şi nu am văzut un număr atât de mare de oameni care s-au adunat din toate părţile lumii pentru câteva ore. Atmosfera a fost fulminantă, o groază de energie, dispoziţie bună şi adrenalină.

În mod deosebit ne încărcam de energie de la fanii spanioli. Comportamentul unora trecea peste orice normă a decenţei. Dar fotbalul e fotbal. Fiecare are emoţii şi îşi susţine echipa în felul său. Şi noi ne-am molipsit de febra fotbalului, dar am fost ceva mai temperaţi şi, între timp, am pozat cu spaniolii care erau mai liniştiţi. De fapt, în comunicarea cu aceştia m-a ajutat cunoaşterea limbii spaniole pe care am învăţat-o în cei trei ani pe care i-am petrecut în Spania. Le-am cerut spaniolilor drapelul lor naţional ca să le susţinem naţionala, însă nu l-am primit, ne-au spus că este un talisman pentru ei. Bine au făcut că nu ni l-au dat, oricum Spania a redevenit campioană. Şi chiar dacă am ţinut cu spaniolii, ne-a fost foarte milă de italienii care plângeau în hohote…”