Cu inima în geantă

CORDIALITATE // Inima lui Dumitru funcţionează datorită unui microcomputer şi acum are nevoie de un transplant

În timp ce tinerii de vârsta lui îşi croiesc viitorul, Dumitru Iorga luptă pentru viaţa lui. După patru ani de spitale, medicamente,  răspunsuri negative din partea autorităţilor moldoveneşti, în aprilie 2011 acestuia i-a fost implantată o inimă artificială, acum fiind la jumătatea drumului. Următorul pas este transplantul de inimă, care ar necesita 100 de mii de euro. În pofida gravităţii situaţiei în care se află, Dumitru priveşte cu optimism în viitor şi le spune celor din jur, rudelor, prietenilor: „Totul va fi bine!”.

Mulţi îmi spun că sunt băiatul cu inima în geantă. Corect ar fi: băiatul pe care îl ajută să trăiască o geantă, cu două baterii şi un minicomputer, care îndeplineşte toate funcţiile inimii”, ne spune Dumitru Iorga, tânărul de 20 de ani.

Primul moldovean cu inimă artificială

Acesta a revenit acum două luni din Germania, unde i-a fost implantată o inimă artificială, devenind primul moldovean care a reuşit să i se facă această intervenţie. „Sunt mecanisme de acest fel care te pot ţine în viaţă timp de şase ani. Al meu are termenul de valabilitate de un an – doi. Dacă până atunci nu voi face un transplant de inimă, o altă inimă…”, îşi întrerupe gândul, pune gentuţa pe masă şi tace.

Tânărul spune că nu a avut niciodată probleme de sănătate. „M-am născut în satul Vadul lui Isac, din raionul Cahul, iar copilăria mi-am petrecut-o în lunca Prutului. Am fost un copil şotios. Îmi amintesc că am luat de la părinţii unui prieten drujba şi ne-am dus la un vecin şi am început a tăia lemne”, spune zâmbind Dumitru.

„Mama se temea să nu meargă la Prut, la scăldat. Însă vara, acesta făcea ce făcea şi o zbughea de acasă. Spunea că a fost la cel mai bun prieten, un vecin de mahala, însă slipii uzi îl dădeau de gol”, intervine Angela, sora acestuia, care îl urmează peste tot pe fratele său.

Complicaţii de la o gripă banală

La vârsta de 16 ani, o epidemie de gripă a afectat toată familia. „Virusul a dat o complicaţie, după care m-am trezit în secţia de terapie intensivă, dar nu ştiu cum am ajuns acolo”, îşi aminteşte Dumitru. „La început, nu am luat în serios. Am crezut că e ceva trecător. Într-un final, am înţeles gravitatea bolii. Am avut noroc de familie şi unii prieteni care au fost alături de mine şi m-au încurajat”, spune tânărul.

Adela Stamati, medic cardiolog pediatru, care i-a fost alături în toată această perioadă, ne-a comunicat că patologia lui Dumitru este rar întâlnită. „De fapt, până la 16 ani copilul a fost sănătos. În 2007, în urma unei gripe, numai acesta a avut complicaţia cardiacă ce a dus la dilatarea cordului cu instalarea unei insuficienţe cardiace acute”, spune medicul.

Aceasta a mai menţionat că boala are o evoluţie nefavorabilă. „Atunci când a venit la noi în scaunul cu rotile, sarcina întregii echipe era să-l readucem la viaţă. I-am administrat tratament medicamentos, şi-a revenit. Dar indiferent de tratament, care la un moment dat nu mai poate să-l ajute, unica opţiune a pacientului era şi este transplantul de inimă, care în Republica Moldova nu poate fi realizat”, oftează Stamati.

Cetăţenii moldoveni nu pot face transplant de inimă peste hotare

Însă dacă vrei să faci un transplant peste hotare, în calitate de cetăţean al RM nu este posibil. Familia lui Dumitru Iorga a luat decizia să redobândească cetăţenia română. „Odată devenit cetăţean român, am fost pus în lista persoanelor care au nevoie de ajutor. După gravitatea bolii, am fost primul pe listă. Guvernul român m-a ajutat cu 150 mii de euro, cu ajutorul cărora mi-a fost implantată o inimă artificială într-un spital din Hanover, Germania. Acum sunt la jumătate de drum, următorul pas este să fac transplantul de inimă”, spune Dumitru.

Acesta susţine că familia sa a apelat, la început, la autorităţile moldoveneşti. „Însă mi-au spus că nu pot să mă ajute, cu această sumă de bani mai bine ar salva mai multe persoane. Răspunsuri care nu mă încurajau”, comunică acesta.

De la jumătatea drumului, tânărul priveşte încrezut în viitor, dar cu toate acestea, nu-şi face planuri. Dacă îl întrebi ce şi-ar dori să ajungă, acesta zâmbeşte şi îşi mijeşte ochii. „Vreau să ajung să-mi port singur de grijă şi să îi ajut pe cei din jurul meu”, spune acesta, făcând referire la faptul că este mereu însoţit de sora lui, oriunde s-ar duce.

„Ich habe ein kunstliches Herz”

„Când eram mic, îmi plăcea să repar tehnica din casă”, adaugă acesta. „Toate lucrurile le desfăcea. Îi era interesant ce era acolo ce-l făcea să funcţioneze”, îl întrerupe Angela. „După operaţie, fratele meu nu se putea mişca şi era în căruciorul cu rotile, de aceea i-am fost mereu alături. I-au mai fost alături şi doi medici moldoveni, care locuiesc în Germania. Nu l-au lăsat în spital, ci l-au luat la ei acasă, unde i-au acordat toate îngrijirile şi am sărbătorit sărbătorile de Paşti împreună”, povesteşte Angela.

Dumitru spune că ar vrea să urmeze o facultate de limbi străine. „Germana desigur că o voi învăţa şi engleza. Am prins unele cuvinte în germană, dar puţine: Danke (Mulţumesc – n.a.), Ich habe ein kunstliches Herz (Am inimă artificială – n.a.)”, îşi împărtăşeşte cu noi cunoştinţele în germană Dumitru. Tânărul comunică de asemenea că a făcut cunoştinţă cu un băiat din Germania, care are aceeaşi maladie şi, când au stat în spital, vorbeau prin semne. „Acum comunicăm prin intermediul internetului”, spune Dumitru.

„Dar nu numai cu acest băiat discută. Asistentele medicale din spital erau toate topite după el. Şi dacă îl schimbau dintr-o secţie în alta, umblau şi-l căutau pe băiatul din Moldova”, îl dă de gol sora lui, făcându-l să roşească. „Numai dacă mama s-ar mai linişti şi nu ar uda perna mea noaptea când dorm”, oftează Dumitru, în timp ce ochii albaştri devin trişti. „Totul va fi Zehr gut! (foarte bine – n.a.)”, conchide acesta, lăsând ochii în jos.

Marina LIŢA

The following two tabs change content below.
Marina Liţa

Marina Liţa

Marina Liţa

Ultimele articole de Marina Liţa (vezi toate)